879 matches
-
bastion al tuturor arhaismelor” (ibid., p. 22). Trebuie să observăm, de asemenea, că, între mișcările de avangardă ale epocii, Futurismul are ecou în state est-europene intrate mai tîrziu pe orbita modernizării (și aproape deloc în Franța, Anglia sau Germania), iar Expresionismul „prinde” mai ales în țările Europei Centrale, marcate de o criză a autorității monarhic-imperiale și de nevoia căutării unei specificități etno-spirituale. Constructivismul rus se propagă prin intermediul celui german (și al exilaților berlinezi, refugiați din Uniunea Sovietică), Dadaismul exprimă o revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog, Ov.S. Crohmălniceanu discuta incidențele Expresionismului - în literatura română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și expresionismul, București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog, Ov.S. Crohmălniceanu discuta incidențele Expresionismului - în literatura română și aiurea - după afinitățile cu „stînga”, respectiv cu „dreapta” politică (Literatura română și expresionismul, București, 1971), ca efect al Primului Război Mondial și al revoluției sovietice, pe fondul traumelor și crizelor modernizării accelerate. „Complexul periferiei” explică, pe de o parte, eforturile Contimporanului de a populariza în România toate mișcările de avangardă și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002 Cristea, Dan, „Urmuz - adecvări și corespondențe”, în vol. Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977 Cristea, Valeriu, Interpretări critice, Editura Cartea Românească, București, 1970 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română și expresionismul, Editura Eminescu, București, 1971 Crohmălniceanu, Ov.S., Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura Minerva, București, 1974 Crohmălniceanu, Ov.S, Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001 Culcer, Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ipostaze ale prototipului, ca în piesele lui I. L. Caragiale, unde idiotul ca Agamiță Dandanache stă în vârful ierarhiei ariviștilor. e) Enigma Otiliei este un roman de sinteză, fiindcă pe structura realistă a romanului găsim grefate elemente de clasicism, romantism, baroc, expresionism. Structura realistă este realizată prin tipurile sociale variate, prin "feliile de viață" bucureșteană, prin tehnica de colaj, prin caracterul critic. Tehnica de colaj constă în introducerea listei socotelilor lui Costache Giurgiuveanu descoperită de Felix Sima, prin care acesta află furtișagurile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împotriva reprezentării continuă, atunci când nici contemplația iconică a medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură, expresionismul abstract refuză constrângerile clasice ale frumosului de dragul insolenței creative. Pietatea în fața ființei dispare mai ales muzical, atunci când atonalitatea promulgă politica absurdă a scindării sonore. Ca o umbră nedefinită a sacrului care, într-o lume aplatizată, a renunțat la orice camuflare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
financiar * „Prâslea teologilor români propune o cultură a ideilor, hrănită din tradiția creștină a primelor secole și construită pentru a răspunde nedumeririlor pe care ni le trezește viața de fiecare zi, cu dezamăgirile și sfidările ei.” Vlad Alexandrescu, Observator cultural * „Expresionismul studiat al scriiturii lui M. Neamțu nu se nutrește din ambițiile vane ale unui elitism de cafenea. Ceea ce stă în spatele mărturisirilor sale este dialogul febril și studențesc cu nu puțini colegi de generație.” Claudiu Biliuță, Adevărul literar și artistic * „O
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Însă cu atîta Încordare, Încît secvențele de timp avute În vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă În care se contopesc elemente de expresionism, futurism, dadaism și suprarealism, Voronca le Împinge de fapt pe toate acestea Într-un trecut, ca evenimente precursoare În raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar cîteva rînduri mai departe: „La glasul secolului integral, suprarealismul Însemna deci o absență. [...] Suprarealismul a ignorat glasul secolului strigînd: INTEGRALISM. După expresionism, futurism, cubism, suprarealismul era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune În mod logic opoziția, pe de o parte, În raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de la Început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, În mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical novatoare ale artei europene (expresionism, futurism, dadaism, constructivism) are asupra evoluției sale un impact decisiv. Situația nu e singulară: poeți ca Mihail Cosma, Stephan Roll, prozatorul Ion Călugăru - cărora autorul Restriști-lor le dedicase cîte un ciclu al cărții sale - au suferit un șoc similar, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din Sfîrșit: Spectacol de mahala. Zarea se frînge, Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin, Și glasul pămîntului a răspuns cu pîine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul Întîmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și marchizele, gândindu-se că ar putea deveni un celebru dramaturg într-o zi. Niciodată nu s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când ar picta cu penelul. Dar deocamdată și-a cumpărat zeci de piese clasice franțuzești, le-a citit
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sunt culoarea (saturația), contextualizarea sau perspectiva. Interacțiunea între cele două realități din interiorul și exteriorul ramei/ cadrului transforma un text vizual într-un discurs care se axează pe captarea subiectului (iconicitatea realității privitorului) prin fotografie (indicialitatea formalismului) de către fotograf (simbolicitatea expresionismului). ÎI.2.b. Promovarea culturii vizuale Burberry Această formă de "prizonierat" în "turnură pictorială" pe care o trăim în secolul al XXI-lea implică, potrivit lui Schirato și Webb (2007: 66), o depășire a nivelurilor lingvistice ale imaginilor și o pătrundere
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în surâs. Două poeme cu același titlu, Missa solemnis, și un al treilea, Missa brevis, instaurează spectacole nu neapărat liturgice, însă frizând colosalul, ermetizând și sugerând neliniște. Întâia "Missă", text în proză (un proem), combinație de romantism, de simbolism și expresionism, e un montaj lirico-epic pompos, în genul așa-numitului spectacol cu aparat. Un lac în "munții de sus", o corabie ciudată "Alcyon" (denominativ amintind de André Chénier: "Pleurez, pleurez doux Alcyons"), un comandor extravagant și o catapultă anacronică sunt tot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
valorificîndu-și mai curînd complementa ritățile, decît ascuțindu-și contradicțiile, nu vom avea totuși un război global. Dar după... Ar fi păcat, de dragul unității, căci nu există decît un bun comun: pacea. c) Ego și Sine Existențialismul modern (S. Kirkegaard) sau expresionismul (E. Munch) pot fi expresii caracteristice ale vremurilor din urmă. Conflictul este în primul rînd în noi, căci am uitat cine suntem, am devenit schizoizi și cum ce este înlăuntru este și înafară... Egoul este instanța aceea separată și separatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un context cald și luminos al existenței diurne 2. Noul conținut poetic, neocolind metrica tradițională și cea a versului popular, se exprimă într-o diversitate de formule moderne poezia este criptică, absurdă, cu subînțelesuri, paradoxală. Poeții au asimilat dadaismul, expresionismul, suprarealismul, ermetismul. Simțim prezentă elegia, ca urmare a redescoperirii liricii eline, precum și traversarea unui spațiu poetic ce are ca punct de plecare pe Baudelaire, Rilke, T. S. Eliot, Paul Valéry, experimente imagistice care presupun asimilarea marinismului și gongorismului, fără ca personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile războiului rămân treze în conștiința poetului, precum și indiferența oamenilor, care înseamnă și ea o crimă de neiertat: "oamenii... spălau/ cadavrele/ și le dădeau drumul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în 1967, se oprește la momentele mari ale istoriei, fără să le fixeze în timp și spațiu, într-un efort de selecție a faptelor semnificante. Ciclul "Evocări" transcrie portrete anonime într-o ciudată îmbinare de linii, ce ne amintește de expresionism: "Guler cu pene, /Coif de fier/ Sabie lată cât șoseaua de asfalt/ ochi spart cu lumina sfâșiată/ uscată și neagră cât cerul înalt" ("Luptător căzând"). Alteori, într-o viziune amețitoare, nervoasă, evocă tablouri halucinante: un soldat se ține cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-și mai ajunge/ În care un pictor lucrează cu sânge/ tablouri cețoase și busturi cu sânge" ("Noi suntem muzeul"). Ion Gheorghe este un poet la care viziunea modernă se îmbină cu tradiția. Intențiile sale sunt transcrise după sugestiile picturii, ale expresionismului, suprarealismului sau tradiționalismului, în funcție de impetuozitățile dictate de spirit. Ion Gheorghe este un colorist cu armonii încântătoare, într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul. În "Zoosophia", procedeul este cel al jocului arghezian în care ca și la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de poezie", Cartea românească, 1974. CRISTEA, Valeriu: "Interpretări critice", Cartea românească, 1970. CRIȘAN, Constantin: "Ieșirea din Metaforă", Cartea românească, 1972. CROCE Benedetto: "Poezia", Univers, 1972. CROHMĂNICEANU, Ov. S.: "Literatura română între cele două războaie mondiale", Minerva, 1974. "Literatura română și expresionismul", Eminescu, 1971. DOINAȘ, St. Aug.: "Poezie și modă poetică", Eminescu, 1972. DUFRENNE, Mikel: "Poeticul", Univers, 1971. DUMITRESCU, Ion: "Metafora mării în poezia lui Eminescu", Minerva, 1972. FELEA, Victor: "Secțiuni", Cartea românească, 1974. FRIEDRICH, Hugo: "Structura liricii moderne", Editura pentru Literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
discipoli sunt dispersați în felurile școli și orientări certifică degringolada metafizicii tradiționale în general și a clasicismului în special, care cel puțin în arte (mai cu seamă în cele plastice) se vede copleșit de o sumedenie de -isme moderne (impresionismul, expresionismul, simbolismul), pe-atunci de avangardă. Un Otto Liebmann dădea semnalul luptei de recuperare a filozofiei clasice prin îndemnul "Înapoi la Kant!", lansat în 1865, adică la cinci ani după ce Dilthey își anunțase deja intenția de a elabora "o critică a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mecaniciste" a unui model metafizic de către Hegel, ca și asupra "pasivității" pozitiviste vom reveni. În sensul reconcilierii despre care vorbeam, se pronunță și René Wellek. După opinia cercetătorului american, Dilthey a căutat "să construiască o punte între emoționalismul romantic și expresionismul lui Schleiermacher, pe de o parte, și epoca nouă, pozitivistă, pe de altă parte" (Istoria criticii literare moderne, IV, București, Editura Univers, 1979, traducere de Rodica Tiniș și Andrei Brezianu, p. 346). Considerăm însă că accentele puse de Wellek sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]