3,053 matches
-
primesc revelațiile prin intermediul viziunilor și prin aceasta ei se deosebesc de profeți, beneficiarii unor revelații în primul rând auditive, în cazul profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răgetele mele, În puterea cea mai mare ce din trup îmi răbufnește, Cu un zbucium ce venele-mi plesnește, Și deodată simt că-n mine tot ce-i suflet izbucnește Cu puterea dorului, durerea focului și tăria iadului. Agonie în extaz, plăcere în nebunie Eu lovesc și mă lovește, simt că-i vie./ Curcubeul de aur și noaptea de lună, Curcubeul de aur pe noaptea de lună Cerbul de aur pe cărarea de lună, Izvorul de aur pe pământul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a închis, Durere, extaz, foame și expansiune, sete, împlinire, regăsire și suficiență. Abstract și concret, concret și abstract./ Visurile zboară, visurile zboară ușor Spre zile de viață, spre zile de dor./ Simțirea tânjește, simțirea tânjește-n apus Razele roșii, raze de somn, dulce somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fierbinte pe mine, fierbinte plăcut, contopirea fierbințelii pe mine. Și șoapta ajunge, și șoapta atinge ușor Vise de dor, vise de agonie. Noaptea-i pustie Când zâmbetul tău e aproape Murmur de noapte, Șoapte de noapte, E treaz trupul de extaz, Trupul e lin, Lumina cade dulce, De tine aminte-mi aduce, Însă mă fură departe un gând Departe de tine, de lângă tine. Acum îmi simt pleoapele ușoare. De trudă și de dor. Nu pleca, stai lângă mine ușor Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o mângâiere, tandrețe, alinare. Am nevoie de iubirea de care el e capabil Tandrețea sa, cuvintele sale dulci, privirea sa Atingerea sa. Când mă privește, nimic nu mai contează. Știi cum te iubesc? Te iubesc cu toată ființa. Sunt în extaz de când te-am cunoscut. Îmi doresc din tot sufletul să te cunosc în profunzime, să-mi vorbești, deși iubesc ceea ce intuiesc, și știu ce persoană minunată ești. Simt nevoia să am grijă veșnic de tine, să fim doar noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi părut și mie frumos cerul, m-aș fi mirat, însă i-aș fi respectat simțirea. Ținuta lui o cerea. Și el nu spunea nimic, de ce ? Să mă fi iubit atât de mult pentru a-mi răpit, prețioasa clipă de extaz? Știa și el că numai coloristica îmi rămase pe lume, în afară de el. Iar apoi întreg cerul se întunecă și, ieșite din înalturi, raze de soare coborau în văzduh albul parcă numai pentru noi. Însă eram atât de neimportanți și trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aceste clipe fericite alături de ființa iubită, sub razele calde ale soarelui, în parfumul proaspăt al iubirii...? — Hei! Hei! Ajunge cu poezia, îl întrerupse Gelu. Se vor mai repeta? Ar fi prea frumos, concluziona Matei, pentru a păstra taina momentului de extaz trăit alături de Cecilia. — Hai să mai jucăm un șah, propune Matei. Joci cu mine Cecilia? —Joc. — Voi jucați table, se adresează Matei logodnicilor. După un timp de joc, au intrat iar în apă, Cecilia și Matei încărcați de iubire după
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
stârnind o dorință până atunci necunoscută Ceciliei, aceea de a se dărui omului iubit. Corpurile înlănțuite într-o îmbrățișare caldă, inimile vibrând de iubire, buzele căutându-se reciproc, toate acestea au culminat cu momentul divin al dăruirii totale reciproce, al extazului dragostei curate pe care-l trăiau pentru prima dată în viață. Cecilia nu mai cunoscuse o asemenea stare de fericire plăcută pe care o avea acum în fața omului iubit. Matei, de asemenea, cu tot trecutul lui aventuros, în fața fete de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu toate acestea, chiar vreau să înțeleg misterul tău, iar asta, pentru că, de-a lungul vremii, am ajuns să îmi dau seama că este mai bine să vorbești cu cineva când se află în agonie, decât când se află în extaz. Așadar, deschide-ți inima, vorbește-mi! Nu-ți cer să-mi spui ceea ce nu vrei sau ceea ce nu poți. Simte-te liberă, deci, sămi povestești doar ce anume crezi că trebuie povestit, dar numai povestește, te rog! Nu uita că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericire matură, care izvorăște întotdeauna ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâmplări de toată ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări alungite. Ama-no-Uzume părea că își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe care ne grăbim să le scoatem după doar câteva ore, extenuați de mica sesiune de artă dramatică. Încercăm din răsputeri să nu uităm că, la origine, Crăciunul avea o semnificație religioasă, dar tentativa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha". Aceasta este, de altfel, și finalitatea propriu-zisă a artei ludice. Dacă suntem dispuși să admitem că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă chinezească, ascuns în luna plină și hrănindu-se în fiecare seară cu o nouă porție de cratere și de mări spațiale. Evident că noi îl porecliserăm așa, din cauza feței perfect rotunde și sclipitoare, care semăna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
colectiv de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului american. Scopul suprem, atingerea extazului paradiziac sau reintegrarea în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși accesibilitatea sa. Aș putea introduce în ecuație, pentru a figura mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mine, sau dacă am reușit eu însumi să fac bucuros pe cineva. Zilnic, o fericire cât de mică. Dar nimeni nu poate să asigure continuitatea acelei mari fericiri ce izvorăște dintr-o experiență excepțională legată de o situație specială, precum extazul sunetelor muzicii, o trăire marcantă în mijlocul naturii, extazul iubirii pasionale. Și Faust al lui Goethe dorea în zadar ca "clipa" să se oprească: Rămâi, ești atât de frumos!". Este nevoie de mult pentru a fi fericiți, dar de puțin pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fac bucuros pe cineva. Zilnic, o fericire cât de mică. Dar nimeni nu poate să asigure continuitatea acelei mari fericiri ce izvorăște dintr-o experiență excepțională legată de o situație specială, precum extazul sunetelor muzicii, o trăire marcantă în mijlocul naturii, extazul iubirii pasionale. Și Faust al lui Goethe dorea în zadar ca "clipa" să se oprească: Rămâi, ești atât de frumos!". Este nevoie de mult pentru a fi fericiți, dar de puțin pentru a trăi nefericirea: "Bonum ex integra causa, malum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o metodă sistematică și o tehnică psihologică de rugăciune: nici un nivel de rugăciune ce trebuie depășit, nici o reflecție psihologică asupra rugăciunii, absența oricărui gen de analiză, tehnică respiratorie sau eforturi intelectuale de asceză pentru atingerea anumitor stări de suflet până la extazul uitării de sine. În locul acestora, descoperisem în Biblie o "conversație cu Dumnezeu" ingenuă și lipsită de contemplație, în care să-mi pot exprima cu simplitate credința, speranțele, dragostea, să pot aduce cuvinte de mulțumire, laudă, dar și de cerere. Și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
praxis cunoașterea vieții ca acea cunoaștere în care viața constituie deopotrivă puterea care cunoaște și ceea ce este cunoscut de ea, procurându-i într-o manieră explicită "conținutul". Ceea ce caracterizează o atare cunoaștere, am văzut-o, este faptul că, în lipsa oricărui extaz, nu există în ea nici o raportare la o "lume" posibilă, oricare ar fi aceasta. Dimpotrivă, numesc teorie cunoașterea care definește această raportare. Teoriei îi revine prin principiu a fi teoria unui obiect. Vorbim întotdeauna, referindu-ne la tot și la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mare. Și așa mai departe. Povestea asta este una de bine. Aduce un soi de relaxare. Sau, mai precis, un fel de ritm firesc. Un aer de normalitate. Astfel, lucrurile se așează în rama cuvenită. Se micșorează, cel puțin, senzația extazului obligatoriu la fiecare gest sau acțiune petrecută ca și cînd ar fi prima, singura și, pe firul logic, ultima. Peisajul s-a colorat frumos. Cred că asta îi și obligă pe creatori la adîncimi, la o altfel de concurență. Aceea
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
Stravinsky a avut-o în muzică, Pablo Picasso, în pictură, și Frank Lloyd Wright, în arhitectură. Graham a fost cea care a inventat un nou limbaj al mișcării, pe care l-a folosit pentru a evidenția pasiunea, furia și chiar extazul experiențelor umane. Martha Graham a dansat și a realizat coregrafii timp de 70 de ani și în acest timp a fost primul dansator care a avut un spectacol la Casa Albă, care a călătorit ca ambasador cultural și care a
Google o omagiază pe Martha Graham, printr-un logo deosebit () [Corola-journal/Journalistic/70071_a_71396]
-
legionare și realismul socialist care le va urma, nu peste mult. E știut, orice încercare de circumscriere ideologică a mișcărilor de extremă dreaptă de la noi e peste măsură de dificilă. (Z. Ornea constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea sunt lipsite de o minimă coerență programatică. Doctrina însăși se încheagă tatonant, mai degrabă din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
rensterilor? În mlaștină de unde culesese lotusul coexistau mizeria și puritatea? Oare ce vroia să spună Siddharta aducând floarea în mijlocul lor? Care dintre ei va înțelege primul înțelesul învățăturilor? Dar al imaginii florii? Unul dintre discipoli, privind floarea, a intrat în extaz...și după câteva clipe a început să zâmbească... Buddha i-a dat lui floarea de lotus... Lecția s-a încheiat...soarele a apus în acea zi...lăsând pe planetă Pământ încă o persoană iluminata în afara Maestrului. Înțelepciunea supremă, ca și
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]