654 matches
-
tipuri și genuri de discurs este deseori nesatisfăcătoare și nu exclude categorizările care se încrucișează. Pe de altă parte, obiectul analizei discursului nu este în mod fundamental legat de tipologie, fiindcă urmărește să construiască modele de relații între discursivitate și exterioritățile ei sau cel puțin de a descrie formele de amestec a modului de enunțare și a mediului social determinat. Cuvîntul topologie este un termen matematic cu semnificația "studiu al proprietăților ce țin de vecinătate și al invariantelor dintr-un spațiu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o asemenea viziune necesară mai mult decât în Istoria Universală"97. Această reconciliere între transcendent și imanent Hegel o realizează prin intermediul providenței. Spiritul, Ideea se manifestă în istorie în forma de guvernare: "Statul este ideea din domeniul spiritului, manifestată în exterioritatea voinței omenești și a libertății ei"98. El aplică ideea de providență într-o formă secularizată, în care filozoful stă pe tronul lui Dumnezeu și urmărește actualizarea Spiritului Absolut în istorie. În pofida iraționalității aparente a realității, există o manifestare ascunsă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
un indiciu explicit. Cu o artă ce se maschează pe sine însăși, narațiunea se modulează de la descrierea distantă a personajului, „Bertha Young avea treizeci de ani”, la imediatitatea reproducerii gîndurilor Berthei, mai ales în paragraful al treilea; și înapoi la exterioritatea vorbirii directe din paragraful al patrulea. Acele modulații presupun, de asemenea, schimbări în timpul verbelor, de la trecut la prezent - dar sîntem la prima lectură prea distrași de efectul textual global, reprezentarea fericirii, pentru a remarca astfel de strategii. Extrasă din contextul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
complăcea în a fi confundat cu ordinea lucrurilor. Subiectul post-totalitar își păstrează eteronomia nereușind să-și imagineze cum o "mână invizibilă", tocmai pentru că este invizibilă, ar putea să producă raporturile de putere într-o societate dată. Și, atâta vreme cât nu percepe exterioritatea ordinii juridice în raport cu ordinea lucrurilor, apartenența dreptului la registrul fictiv, care nu există decât în măsura în care este gândit, individualismul este condamnat să supraviețuiască totalitarismului sub o formă nu doar anomică, dar și anarhică în aceeași măsură. Ca urmare, în pofida ideologiei oficiale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
funcția de subiect (termen eminamente regent), avem a face cu un casus trasitivus, care insistă pe depărtare. Această valoare apare, de altfel, și în multe dintre folosirile instrumentale ale cazului. În utilizările obișnuite, cazul instrumental-ergativ redă foarte clar ideea de exterioritate: cele două obiecte rămân exterioare unul altuia. Hjelmslev (1972 [1935]: 140) dă un singur exemplu de exprimare a instrumental-ergativului, a cărui marcă este -i, în limba tabassaran: q'a bic'ur-d-i qua'pur 'atunci micuța a spus'. Al doilea sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mișcarea a atins starea de repaos, dar ar fi putut continua dacă nu ar fi întîlnit obstacolul, căci nu există nici un motiv pentru ca o mișcare să se oprească de la sine 18. 3. Al treilea principiu În sfîrșit, al treilea principiu, exterioritatea și atomizarea elementelor: ele nu se întrepătrund. Mesajul este distinct de emițător și de receptor. Cei doi subiecți sînt distincți unul de altul. Unitățile care compun mesajul sînt discrete. În caz contrar, avem de-a face nu cu o comunicare
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de a o localiza în spațiul altor sarcini. Într-un cuvînt, reprezentarea pune în acțiune un proces constant, spațializarea, chiar dacă utilizarea acestui proces este diversificată prin indivizi aparte, ținînd cont de importanța și specificitatea sarcinii. Ceea ce este de remarcat este exterioritatea reprezentării sarcinii: eu o am în fața mea, ca pe un peisaj, o consider ca pe un obiect situat în spațiu, unde ea însăși ocupă un anumit loc32. Programul pentru a îndeplini această sarcină este rezultatul acestei poziționări. Într-un cuvînt
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
este unica realitate pentru personajele lui Caragiale. Ele trăiesc sub imperiul unei mistici a realului și nu realul însuși" (p. 77-78). Și mai încolo: "Caragiale descoperă inconștientul în văzul lumii, acolo unde nimeni nu-l caută. E un paradox, deoarece exterioritatea pare a fi prin excelență teritoriul conștientului. Și personajele lui Caragiale continuă să creadă, într-adevăr, că și-au ales viața în deplină libertate, la lumina zilei și de aici sociabilitatea lor, jovialitatea, patriarhalitatea (Ralea), complementară însă cu imbecilitatea ireversibilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Explicația acestei identificări este dată de E.A. Poe: "Incapacitatea de a găsi locul inconștientului, al puterii în ultima instanță, îi transformă pe oameni în nevrozați, în inși veșnic în alergare după himere. Personajele lui Caragiale trăiesc o necontenită sarabandă a exteriorității, ei sunt prinși în "lanțul slăbiciunilor"", precum Lefter Popescu, Costăchel Gudurău ș.a. (p. 162). Astfel, capacitatea stilistică a lui Caragiale caricaturizează două personaje ale lui Poe, regele și Dupin, adică Trahanache și Pristanda, primul ca simbol al puterii înșelate iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat să rămână discret și profund, asumându-și până la capăt "victoria în înfrângere". Atitudine care n-ar strica în subiectivismul critic fățiș din zorii unei extramodernități căreia îi putem zice, cel puțin până când exterioritatea o va numi altfel, transmodernitate. "Curtea de la Argeș", nr. 8, august 2014 EMINESCU ÎN CAPTIVITATEA "NEBUNIEI", CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2011; IAȘI, EDITURA TIPO MOLDOVA, 2013 Alexandru Ovidiu VINTILĂ Theodor Codreanu "Eminescu în captivitatea "nebuniei"" Poate că, exasperat să asiste la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de transcendență; dar este vorba despre transcendența ca atare, altfel spus, ca raport originar cu sine al timpului (care implică toate celelalte raporturi cu sine de felul transcendenței: al ființei, al ființării, al fințării conștiente etc.). Transcendența, așadar, nu este exterioritate; este, totuși, diferență; și tocmai pentru aceasta, este identitate; nu însă o identitate de tip hegelian oarecum sugerată în cele tocmai spuse -, ci una care este de la bun început "în carne și oase": aceea a timpului și tocmai din acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Biserica instituțională. Cum e cu câștigurile ei, cum e cu Catedrala Neamului, cum e cu preoțimea nevrednică, cum e cu dreptul de a fi incinerat, sau de a te sinucide etc. Totul se desfășoară în regimul unei totale și declarate exteriorități și față de problematica duhovnicească, și față de semni ficația originară și transcendentă a Bisericii. La rândul ei, Biserica însăși e din ce în ce mai „gospodărească“, mai eficientă administrativ, mai „lumească“. Nu se mai ocupă nimeni de subiecte „depășite“ cum ar fi cele legate de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exact nu are aceste probleme, în sensul că nu și le pune. Adevărata criză a acestui tip uman - și, mă tem, a lumii de mâine - se explică prin diminuarea sau absența vieții interioare și prin înlocuirea ei nereflectată cu o exterioritate vidă. „Războiul nevăzut“ e suspendat. Totul se consumă în afară. Vinovatul e întotdeauna acolo. Agresorul e mântuit! Rândurile de mai sus nu au pretenția de a lămuri integral și definitiv cutare fenomen social. Vor doar să aducă în discuție și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
construirea unor modalități de conviețuire comună. Conceptul de identitate culturală este dificil de cuprins, ambiguu, devenind într-un fel "un soi de etichetă pusă, în primul rînd, de un observator care nu se află sub puterea reflexiei obiective a unei exteriorități culturale. Mai tot timpul, identitățile se definesc din interior" (Cucoș, 2000, p. 145). Avem tendința de a ne relativiza în raport cu "altul", făcînd accesibile anumite paliere identitare care sînt compatibile cu alteritatea. "Identitatea culturală autentică este modificabilă, structurantă, autoconstructivă [...], personalitatea se
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
după modelul masculin, în sensul că sunt cultivate preponderent și sunt mai bine valorizate social caracteristicile asociate standardului masculin: raționalitatea în detrimentul empatiei și a afectivității/emoționalului, competiția în detrimentul cooperării, aspectul cantitativ/măsurabil și mai puțin cel calitativ (de profunzime), aparența (exterioritatea) și mai puțin esența/substanța/sensul unui comportament sau al unei acțiuni. Și în mediul universitar românesc, ca și în majoritatea mediilor profesionale, obișnuim să spunem că operăm cu un "standard neutru" în privința performanței, a criteriilor de promovare sau de
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
întâi în creația lui totul pare imagine. Imaginația este legată, deci, de simțul vederii. Nu este o imagine văzută direct ci una văzută indirect, așa cum vedem în vise, un fel de imagine a memoriei, o imagine interioară, nu una a exteriorității. De aceea poate fi foarte aproape de iluzie. Numai că imaginația este o facultate a creierului nostru care este cel mai aproape de inteligență, de creativitate. Îți imaginezi ceea ce nu este și reușești să-l faci să fie. Îți imaginezi o minune
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
funcțiile evaluării. Evaluarea procesului devine un moment central și deschide un demers circular sau în formă de spirală, prin care se asigură ameliorarea în permanență a întregului sistem. În timp ce evaluarea tradițională, menită a garanta obiectivitatea, este pusă în situația de exterioritate, prin raportare la ceea ce urmează a fi evaluat, demersul sistemic se bazează pe un soi de ,,evaluare internă” sau „autoevaluare” ea însăși atașată unei deschideri și chiar unui fel de provizorat. La limită, se poate ajunge la o evaluare fără
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
prin fereastră. Am trecut prin iarnă. 2. • singular: în, din, prin • plural: între, dintre, printre așezat între doi brazi iese dintre brazi trece printre brazi 3. • static: în Stă în casă. • dinamic: din, în Iese din casă., Intră în casă. Exterioritate 1. dinamic sens: locutor ® spre, către, asupra, la; spre castel (primăvară), asupra noastră destinație: locutor ¬ dinspre, de la: dinspre castel 2. static pe verticală: sub, dedesubtul etc.: pe, peste, deasupra etc. pe orizontală: lângă etc.; lângă stejar după etc. după stejar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp (suficient). Se naște obsesia timpului. Când dăruim, avem cel mai mare câștig: propria-ne omenie. Conviețuim cu ideea, până când viața ne cere - pentru a o conserva - frivolitatea, superficialitatea, grija zilei de mâine, reluarea și perfecționarea calculelor, intrarea în program, exterioritatea, ritmul și cerințele ei, participarea la relații, parcurgerea timpului instituțional, anturajul. Pe scurt, conviețuim cu ideea, până când viața ne impune din nou cadența și normele ei de autoconservare. Întotdeauna se interpune ceva între noi și ceilalți. Este foarte important ce
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
de la experiența în care cadrele convergeau pentru a face să apară memoria colectivă în memoria individuală, acum este introdusă, la nivelul de trei sferturi din această operă, ideea experienței de recompunere a cadrelor între ele și a interiorității trăite cu exterioritatea gîndită a memoriei. Identitatea recompunerii este pusă într-o nouă lumină prin reevaluarea experienței simultaneității: a-ți aminti înseamnă, simultan, a te afla într-o situație din cadrul exterior (istoric) al timpului (care merge dinspre prezent spre trecut și dinspre trecut
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
volumul chiar prin titlul inversat, corectat fără temei de primul lector. Sociologia memoriei, care a constituit opera centrală a lui Halbwachs, a fost abordată mai întîi în Cadrele, apoi în Memoria: este o realitate care poate fi studiată fie ca exterioritate (obiectul Cadrelor), fie ca interioritate interactivă și reciprocă (obiectul Memoriei colective). Intuiția centrală a mitului solitarului din Londra va trimite la dialectica simmeliană a excluderii și includerii memoriei individuale și memoriilor colective, care va fi ca o sinteză generală. Vom
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
interioară fusese deja schițată în Cadrele sociale (p. 146). Halbwachs spunea: "[...] e normal să considerăm grupul însuși capabil să-și amintească și să atribuim o memorie familiei, de exemplu, ca și oricărui alt ansamblu colectiv". Dimensiunea exterioară a apropierii, sublinierea exteriorității conștiinței colective față de cea interioară, era astfel exprimată: "Aceasta nu este o simplă metaforă, amintirile de familie se dezvoltă cu adevărat ca pe tot atîtea terenuri diferite în conștiințele diferitor membri ai grupului domestic". Al doilea moment al acestei dialectici
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
intern împărtășit de membri. Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pregăteam. Pentru prima dată m-am gândit cu seriozitate la moarte. La moartea mea. Lucid și calm. Dedramatizat. Ce-i de făcut? Ce se cuvine. Și trebuie făcut bărbătește. Și ce se cuvenea era să admit că moartea, în deplină exterioritate în raport cu mine până atunci - întotdeauna altcineva murea -, trebuie asumată. Asumarea s-a făcut. Eram pregătit pentru moarte. Toată săptămâna aceea am fost acasă, la Iași. Am stat cu familia și m-am întâlnit cu câțiva prieteni. Am fost foarte selectiv
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
hoțește-nfiat“). „Înăuntru“ nu înseamnă „acasă“: viziune puternic angoasată, susținută în mod repetat. O serie de poeme nocturne descriu o intimitate hărțuită („sunt unele nopți înguste cât o lamă de cuțit./ viața din jur s-a retras în pântec“), făcând pandant exteriorității oribile din celelalte texte. Inima devine un „terorist fundamentalist“ simetric „șefului“ care „fumează în fața blocului și scuipă“. Nu în interioritate e de găsit deci refugiul. Și atunci, unde? Cel mai probabil, în carte: în citit, în scris. Cartea servește ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]