607 matches
-
tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este cunoscută și suportată: "on tolérait l'excentricité de Clorinde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80]. Extravaganța este un risc pe care Pariziana, spre deosebire de alte femei, și-l asumă cu îndrăzneala și care îi aduce succes: "Clorinde était alors dans un épanouissement d'étrangeté et de puissance. Elle restait la grande fille excentrique qui battait Paris sur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
des autres peuples, comme cet esprit d'enfant terrible qui désarme alors même qu'il inquiète" [Sanchez y Gomez, p.XIII]. Observăm astfel că variantele Parizienelor depistate la diferiți autori trimit vizibil la unul și același etimon, făcut din originalitate, extravaganța, egoism, snobism și pretenții. Accedem prin urmare la descifrarea unui profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să de libertate și independentă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
universul macrosocial se înterpătrunde cu universul microsocial, comportamentul fiind implicat în situații private. Pariziana simbolizează depășirea cadrului comun al condiției feminine. Modelul tradițional este pentru ea inhibitiv și neinteresant, plictisind-o de moarte și împingând-o la diferite aventuri și extravaganțe: "Cette existence, qui durăit à présent depuis sept ans, sans la fatiguer, sans lui paraître monotone, car elle adorait cette agitation incessante du monde, lui laissait pourtant parfois désirer d'autres choses" [Maupassant, Fort comme la mort, p.50]. Că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
convoqué plusieurs fois" [Zola, La Сurée, p.340]. Referințele la haute couture sunt numeroase. Saccard o observa pe baroana Sandorff: "avec son air de bacchante habillée par leș grands couturiers du règne" [Zola, L'Argent, p.29]. Femeile cele mai extravaganțe tind să se singularizeze și prin toaletă lor. Clorinde, care rivalizează cu bărbații în ambițiile sale politice, are și în toaleta detalii masculine 397. Femeia citadina rămâne în orice circumstanțe elegantă, chiar si îmbrăcată în doliu: "Hélène venait, pour la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a petrecut ceea ce considera a fi o gravă greșeală. La puțin timp după 1989, în culmea gloriei, și a răsfățului, aș zice, create de scrisoarea de sprijin la dizidența lui Dinescu, din ultimul an de ceaușism, dar mai ales de extravaganța de a se opune, public, ca ambasador, lui Ion Iliescu, cu prilejul mineriadei din iunie 1990, Alexandru Paleologu revine asupra acelei pete din trecutul lui. O face pentru a avertiza, aproape în acești termeni, că piedestalul pe care românii îl
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de spirit la alta. Acum câteva săptămâni, nu mi-aș fi închipuit decât cu o groază de nespus o asemenea situație, asemenea sentimentele. Azi, parcă un sânge nou îmi curgea prin vene, purtându-mă ca un val de nebunii și extravaganțe, ca un alcool puternic și amețitor. Trecusem un fel de graniță, între o țară și alta. Îmi lepădasem pielea de-odinioară, cea a educației și a principiilor mele". Capitolul I. Prima frază permite justificarea, printr-o generalizare psihologică trivială, a
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ocheadă. Care nu strică nimănui, nici chiar celor mai învățați dintre învățați. Este un loc comun să pretinzi că lectura e obligatorie. Nu este deloc un loc comun, în schimb, să pretinzi că lectura e un viciu. Este chiar o extravaganță, de nu cumva o insolență să spui așa ceva. Dar ar putea, oare, cărțile și lectura deveni un viciu, și, dacă da, în ce condiții? La tinerețe, aveam o credință nezdruncinată de nimic în cărți: consideram că ele, cărțile, sunt parcele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
tutuielii, cam forțate, uneori). În care diferențele de civilizație ori chiar gender nu mai contează. În care, la urma urmei, poate fi practicat inclusiv un soi de amoralism. De ce? Fiindcă lumea e dornică de show, de teatralitate, de spectaculos, de extravaganță, de altceva. Fiindcă lumea vrea orice, dar în niciun caz să se plictisească. De aceea, măștile de blog sunt schimbate cu voluptate de seducători și seduși. Iar uneori, să nu uităm, este ales chiar și un rege de carnaval. Lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de atitudine greu de digerat de către membrii intelectualității. Rapid, domnia sa a devenit o persoană remarcată de revistele glossy și s-a grăbit, poate nu conștient, să-și accentueze proaspăta imagine printr-o serie de apariții televizate, ba chiar prin unele extravaganțe care au stârnit atenția mediei de acest tip. Rezultatul, previzibil, n-a fost altul decât o distanțare tot mai vizibilă de mediul în care s-a format și, firesc, transformarea unor simpatii bazate pe respectul față de omul de cultură în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de Beaujolais din acel an! — Ceai sau cafea? — și una, și alta. Mai întâi, ceaiul, dimineața, terapeutic, mai târziu cafeluța, de drag. — Micul dejun? — Mereu același lucru: trei biscotti și un ceai. Dacă ar fi să vă întreb despre o extravaganță pe care ați făcut-o, ce mi-ați răspunde? — Când aveam bani foarte mulți, nu aveam timp de extra vaganțe. Acum, când aș avea timp, s-au cam rărit... Asta nu m-a împiedicat să fac călătorii, croaziere, am ajuns
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
aceea a majorității; natura sa se ridică, irepresibilă, împotriva naturii, fiind deci, conștient/inconștient, antinaturală. În acest sens, o anume mărturie a memorialistului nu-i deloc întâmplătoare: „Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
altele, și în dorința lui I. Negoițescu de a fi pictat ca artist renascentist). Autorul Engramelor n-a fost toată viața doar un „copil“, ci, mai mult decât atât, un „copil teribil“, ce se manifestă, cu predilecție, prin exhibiție, capricii, extravaganță și provocare, urmărind mereu să șocheze. Voința de a surprinde favorizează, mai târziu, apariția acelei perspective insolite, moderne, deformatoare, pe care criticul o va avea asupra întregii literaturi clasice românești și pe baza căreia un Ion Barbu îl va „influența
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de pe când abia învățasem să citesc, fantezia mea impuberă era incitată mai mult homoerotic decât eroic. N-am avut nici o înclinare spre clandestinitate, în afara masturbației. Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student, chiar dacă sub formă de teribilism, ca extravaganță și provocare. Tatăl meu era un voltairian, chiar dacă avea obiceiul să-și facă cruce înainte de a se așeza în pat la culcare (cine știe ce socoteli o fi avut el cu puterea transcendentă): mare cititor al Vechiului Testament, interesul lui nu se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cele din seria somptuoasă „Phaidon“. Prin propriile mele înclinații, i-am descoperit pe impresioniști, îndrăgostindu-mă de ei, ca și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mine abia în 1968, când m-a dus acolo și mi le-a explicat Petru Comarnescu), îmi răscoleau simțământul misterului uman: Luang Prabang, Cao Nguyen și altele, care mi-au sugerat pe cel de Ramon Ocg (combinație de ironie și extravaganță - cu referire la actorul larmoaiant Ramon Novarro). Le descoperisem probabil tot prin intermediul revistei L’Illustration, care, ea însăși atât de luxoasă, îmi nutrea tainicele impulsuri contemplative și unde m-au întâmpinat poate și figurile tinerilor (pe atunci) prinți Sufanuvong și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Voltaire l-a persiflat într-un jurnal al vremii. Sistemul lui Helvétius era atunci la cea mai mare modă, și împotriva lui Helvétius voia să lupte Marat. De bună seamă, Voltaire a avut dreptate să ridiculizeze câteva afirmații și câteva extravaganțe ale lui Marat, dar din alte puncte de vedere nu i-a făcut dreptate. O dreptate pe care Marat n-a obținut-o în cursul vieții sale: o rară fatalitate pe care o datora orgoliului său nemăsurat și diatribelor sale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vestului Franței. (n.trad.) 9 La jeunesse dorée tineri din burghezia bogată care, după Thermidor, au luat parte la reacțiunea împotriva Terorii. (n. trad.) 10 Les Muscadins nume dat, în timpul Revoluției, regaliștilor care se distingeau printr-o eleganță căutată, prin extravaganță. (n. trad.) 11 Culegere de circulare ale Ministrului de Interne 12 Abolirea pauperismului 13 Marianne supranume al Republicii franceze, reprezentată printr-un bust de femeie cu capul acoperit de o bonetă frigiană. (n. trad.) 14 Impresie, răsărit de soare 15
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase, lapidare. Trebuie să se facă distincție între o astfel de artă și aceea a unui Minulescu, de exemplu, un poet facil aflat în plină vogă, cu focurile sale de artificii esențialmente declamatorii și cu extravaganțele sale sonore". Un subtil comentariu însoțește Plumbul cu cele două catrene ale sale: "Limba lui Bacovia - pentru a reveni - non imaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor. Intensitatea și tensiunea interioară, încărcătura cuvintelor, pun pe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
părți integrante ale acestor opere literare. Deși știm că majoritatea poeziilor nu recurg la asemenea procedee, ele nu pot fi și nu se cade să fie ignorate în cazurile amintite. Bolul tiparului în poezie nu se mărginește nicidecum la asemenea extravaganțe relativ rare ; sfârșitul versurilor, gruparea în strofe, împărțirea In paragrafe a pasajelor în proză, folosirea rimelor vizuale (bazate pe terminații omografe, dar nu și omofone) sau a jocurilor de cuvinte care nu capătă sens decât grație ortografiei și multe procedee
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lor simbolice, acordând deosebită atenție unor opoziții de imagini, cum ar fi "furtuna" și "muzica", dar observând, de asemenea, cu sensibilitate deosebirile stilistice dintre o piesă și alta sau din staul aceleiași piese. In cărțile de mai târziu, sânt evidente extravaganțele "entuziastului". Exegeza lui Knight privind eseurile lui Pope, On Criticism (Despre critică) și On Man (Despre om), evită cu seninătate să-și pună întrebarea ce au putut însemna, istoric, pentru Pope și pentru contemporanii lui, "ideile" din poemele analizate. Slab
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
afacerile familiei, el a stat acasă. A lucrat mătușa [la serviciu] și el făcea mâncare, făcea dulciuri, era un cofetar extraordinar. Cele mai teribile torturi, îmbrăcate în glazură care mai de care mai grozavă, le făcea unchiul ăsta". Era o extravaganță, o încălcare a normelor în uz, care distribuiau invers rolurile de gen, cu femei gospodine și bărbați care merg la lucru să-și întrețină familia. În mod sigur, nu era o situație comodă, iar scuza inadaptării nu spune totul. Unchiul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
plăcere, tânăra nu se mărginește la a-i surâde și a-i arunca ocheade pe furiș, sau a-i adresa cuvinte cu subînțeles. Nicidecum. În nebunia carnavalului din 1877, Marie îi face o curte mai mult decât asiduă. Își înmulțește extravaganțele și zburdălniciile. Totul începe piano, piano, ca o glumă, ca o galanterie mascată. Însă Marie nu întârzie să grăbească ritmul. Când descoperă că Alexandre de Larderel ocupă în hotel camera învecinată cu a sa, tânăra își pierde pur și simplu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
vină îmbrăcate în alb și cu chipurile ascunse de măști... Ajunsă acasă la tânărul deputat împreună cu prietenele sale, Marie, pradă unei mari emoții, face greșeala să se demaște. Descoperită, nu mai are nici un alibi. Dându-și fără îndoială seama de extravaganța gestului său și cuprinsă de amețeală la vederea bârlogului de burlac al lui Cassagnac, tânăra ajunge din nou să-și piardă complet controlul. Sare pe pat, se cocoață pe scaune, se suie pe pereți, răstoarnă argintăria din cufere. Poate se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
război, votase chiar o lege care pedepsea "încurajarea avortului și propaganda anticoncepțională". Mijloacele de contracepție existente diafragma, de pildă fuseseră retrase de pe piață, femeilor fiindu-le acum și mai greu să-și controleze fertilitatea. Departe de a fi dispuse la extravaganțele lui Monique Lerbier, până la urmă cele mai multe dintre femeile la modă îngăduie bărbaților cât mai puține libertăți posibil. Abia câte-un sărut... Marcelle Ségal (1896-1998), o tânără "la locul ei" înainte de război și autoarea rubricii "de suflet" din publicația Elle, a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sine, o revenire la morala și valorile tradiționale. Băiețoasa își schimbă garderoba. Fustele se lungesc din nou, la fel și părul. Se așteaptă de la femeie să se dedice căminului, care capătă însemnătatea unui refugiu. De asemenea, mulți petrecăreți pun capăt extravaganțelor de până atunci. Francezii par să ducă din nou un trai mai așezat, mai ordonat. Să se fi întors oare puritanismul? Da și nu. Căci această angoasă determină în același timp și punerea sub semnul întrebării a moralei tradiționale. "De ce
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]