779 matches
-
liber; aer proaspăt; anotimpuri; aprigă; armonioasă; așezat; aventură; banal; biologic; biologie; bogată; bogăția; bogăție; bună; bunăvoință; caif; cal; calmitate; călcată; căldură; căpriță; ce ne înconjoară; cîntec; climă; colorată; contemplare; continuare; copilărie; culori; cultură; curățenie; dar; decor; doarme; ecologie; ecologism; esență; exuberanță; fabulos; faună; fel; fericire; fire; fizică; floră; frunză; frunze; fură; gemeni; grătar; iarnă; ideală; inima; instinct; iubire; iubirea; izvor; începuturi; înconjoară; îngrijită; judecător; karma; lac; liniștită; loc; lumea; machiat; mama natură; meditații; mortal; mulțime; murdară; naștere; natura; natural; neprotejată; oarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de 200.000 RON (care va fi impozitat în baza legislației în vigoare<footnote În cea mai mare parte a lucrărilor pe care le-am coordonat, am încercat introducerea unor exemple numerice și în ceea ce privește fiscalitatea aplicabilă companiilor. Având în vedere „exuberanța” cu care aceste reglementări se modifică în România, am limitat la maxim aceste calcule în prezenta lucrare, pentru a nu deveni perimată înainte de a apărea pe piață. Drept urmare, sugerăm managerilor financiari o ediție cât mai recentă a lucrării elaborate de
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
concept sinonim cu cel de preț. Prețul reprezintă suma plătită, respectiv încasată, într-o tranzacție. Acest preț este determinat, pe lângă trăsăturile intrinseci ale proprietății tranzacționate, și de talentul în negociere al agenților. Uneori, apar drept factori determinanți ai prețului și exuberanța, sau chiar iraționalitatea agenților de pe piață, ceea ce face necesară analiza nivelului de eficiență al pieței, la care ne vom referi și noi pe parcursul acestui capitol. Valoarea de piață a unei companii poate fi abordată cel puțin din trei perspective, fiecare
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care îi strivesc destinul. Cuvântul "destrămare" apare de câteva ori în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea ciclu al volumului, "Duhul amforelor", marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor, neastâmpărul mânjilor, exuberanța până la epuizare ne rămân bine întipărite în memorie. Totul este văzut din perspectivă. Nu întâmplător, poemul se numește "Dealul". Călăreții trec dealul și incursiunea poetului străbate o lume de suferință, supusă timpului și dezrădăcinării; rugina plugurilor, aluzia biblică a nedreptății
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
substanța volumelor următoare. Trăirea existenței în latura ei biografică presupune și la Adrian Păunescu, ca și la alți poeți, o reîntoarcere la poezia lui Tudor Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, dar și la Macedonski și Octavian Goga. Adrian Păunescu trece prin exuberanța primelor sentimente, prin stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de dezagregare, cuprinsă de o "boală fără nume". Aceasta ar fi taina cea mare de care se cutremură lumea. Sevele izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mult de douăzeci de ani de atunci. Țucu Parhon patrona afacerea. Era mișcat de pasiunea cuiva de acolo pentru teatru și pentru felul în care dirija mișcarea de amatori. Nu am comentat nimic la invitația lui. Era prietenul meu. Iar exuberanțele lui mă fascinau. Așa cum și el se simțea atras de ale mele... Am stat zile și nopți toți trei. În fiecare clipă, simțeam că vom fi de nedespărțit. Aici și Dincolo. Timpul ne-a îngaduit o Prietenie fără margini. Aud
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
egalității, fraternității, dreptății și justiției, în bâlbâielile aberante ale unor găinari mărunți, puși obsesiv și iremediabil pe furtișaguri, trândâvie, escrocherie, hoinăreală și cerșetorie [...] Spectacolul este sobru, amar și pestriț, măcinat de domnia fatală a kitschului. Coroziv, necruțător și sumbru, în ciuda exuberanței sale coloristice vestimentare (în care scenografa Geta Mendinschi aduce o contribuție remarcabilă) e un spectacol incomod, pe o temă neplăcută și prea actuală, care zgândăre, provoacă și agresează. O permanentă autopersiflare și neliniște definește meta-teatralitatea spectaculară creată de Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devenit mai vie ca oricând chiar după ce Islamul a unificat în aparență arabii peninsulari. A. Formațiunile statale din Arabia de sud Din punct de vedere politico-administrativ, arabii din sud au creat cele mai remarcabile formațiuni statale ale lumii arabe preislamice, exuberanța dezvoltării socio-politice și economice fiind favorizată de precipitațiile mai abundente din munții Yemenului, de solurile mai fertile și de proximitatea rutei obligatorii prin Bab-elMandheb ce lega Europa de India. Din acest motiv regiunea era denumită în antichitate Arabia Felix (Arabia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
mult, o altă latură a spiritului său este secreta simpatie, complicitatea afectivă față de tipurile și moravurile pe care le conturează. Eroii din comedii, toți pierde vară de bodegă, toți cetățeni pasionați de politică, gazetari și funcționari, sunt înfățișați cu o exuberanță care înlătură bănuiala de antipatie. Despre sociabilitatea deosebită a lui Caragiale vorbește și Vlahuță, care, deși a fost nu numai o dată victima cruzimii scriitorului, i-a rămas credincios, cum el însuși mărturisea: „Foarte comunicativ. Poate cel mai comunicativ dintre oamenii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu se va mai întoarce vreodată și în același timp semnifică reintrarea brutală în timpul real și dureros. În acest fel, Amintiri din copilarie este o carte care reconstituie mitul copilăriei ca stare permenentă de joc, sărbătoare, voie bună, candoare și exuberanță. Sau cum afirma Paul Cornea : ―Creangă este pictorul incomparabil al unei umanități care nu și-a irosit copilăria-, fiindcă forța lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei, ―el neavând de spus despre copilărie mai mult
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ce țin de mica școlaritate cu altele care, într-o formă sau alta, le prefigurează pe cele ale adolescenței. Copilul visează cu ochii deschi și dar se și joacă: el raționează dar nu excelează prin subtilități de logică; manifesta o exuberanță motorie, dar știe să și-o canalizeze și controleze. Mai mult decât în oricare dintre perioadele precedente, copilul tinde, pe de o 48 parte să-și prelungească copilăria, iar pe de altă parte să și-o depășească. In afară însă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ce țin de mica școlaritate cu altele care, într-o formă sau alta, le prefigurează pe cele ale adolescenței. Copilul visează cu ochii deschi și dar se și joacă: el raționează dar nu excelează prin subtilități de logică; manifesta o exuberanță motorie, dar știe să și-o canalizeze și controleze. Mai mult decât în oricare dintre perioadele precedente, copilul tinde, pe de o 48 parte să-și prelungească copilăria, iar pe de altă parte să și-o depășească. In afară însă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
legătura intertextuală dintre cei doi romantici în punctul de convergență reprezentat de lucidi tatea receptării propriei condițiii istorice, dar și în zona localizată cu ajutorul simbolurilor în proximitatea mitului. Apropierea Eminescu-Hegel, în fapt, contrară distanțării teoretice exprimate de poetul român față de exuberanța frazeologică dictată de optimismul hegelian, atrage discursul critic mai mult decât influența schopenhaueriană exercitată asupra operei eminesciene: "deși creația eminesciană cunoaște unele momente ce se înscriu sub semnul ironiei romantice (parțial Sărmanul Dionis), totuși în poetica eminesciană ironia nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
1988, după ce publică volumul de versuri Întâmplări de pe strada mea, cu numeroase trimiteri sarcastice, la adresa dictaturii, i se interzice, ca pedeapsă, să mai publice în România"63. Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru științele antropologcie"44. Plămădit din adâncurile existenței sale, la fel ca într-un adevărat laborator de creație, Persoana I plural creează un nou Univers, în centrul căruia este pusă condiția poetului. Exuberanța unei vârste originare, care este vârsta copilăriei, este împletită cu o înțelegere rațională a lumii. Pretutindeni, deși fire contemplativă, autoarea îmbină cunoașterea senzorială cu o cunoaștere rațională, înțelegerea lumii făcându-se printr-o filtrare prealabilă, interioară, a acesteia și redarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, "reflexivă, gravă, simplă (...) nu mai cunoaște acum afectarea sentimentală și stilistică din volumele anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră esențiale, și să le individualizeze ca trăiri veritabile 89". Jocul, nostalgia, spiritualitatea, exuberanța, tăcerea devin embleme, mai mult sau mai puțin concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum cu sensuri noi, aproape opuse celor originare. De exemplu, exuberanța de la început, în care realitatea exterioară nu era o piedică, sau, chiar dacă ar fi fost, ea ar fi putut fi disimulată, prin joc, devine, din ce în ce mai mult, tăcere. O tăcere interioară profundă, care nu mai poate oferi resurse pentru exterior, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exprima doar bucuria de a trăi, așa cum ar fi trebuit să și-o exprime, de altfel, toți cetățenii țării, dacă și-ar fi îndeplinit conștiincios obligațiile față de autorități. Totuși, adolescentul originar din Slobozia întrecea măsura. Versurile lui erau de o exuberanță sfidătoare și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
capitol, să trasăm, prin exemple, într-o perspectivă foarte generală, câteva coordonate principale ale specificității textelor interzise ale Anei Blandiana. Așa cum am văzut, retorica acestor tipuri de texte este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
șaizecistă. Aflându-se într-o continuă căutare de resurse interioare, cu ajutorul cărora să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, întreaga sa poezie vizează o permanentă evoluție spirituală și intelectuală, care constă în trecerea de la cuvânt la tăcere. Exuberanța inițială, marcată de țipătul entuziast, devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma vitalismului interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. "N-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe datorie. Deficitul extern a crescut extrem de tare, pe fondul unei producții interne și al exporturilor slabe din punct de vedere cantitativ și calitativ. Acest exemplu autohton arată cum consumul în astfel de condiții poate fi dăunător pe termen lung. Exuberanța consumului a fost demonstrată prin creștedescuraja intrările speculative din exterior, însă efectul asupra inflației și stabilității prețurilor a fost negativ. Fiindcă România practica dobînzi net superioare față de exterior, continuarea procesului de scădere a acestora (rata dobînzii ajungînd chiar sub rata
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]