787 matches
-
aceste ingrediente, care nu ar putea fi decelate fără o lectură retroactivă, pornită adică dinspre creațiile maturității, și nici nu ar putea fi învestite cu o deosebită pondere fără o asemenea lectură, sunt scăldate într-un spirit juvenil de o exuberanță mediteraneană, care le și armonizează și le conferă unitate stilistică. Nu vom reîntâlni niciodată, în scrisorile lui Călinescu, asemenea combinație, tonus și fluid armonizator și unificator; nici măcar în cele către Vera: care au gravitatea perspectivei matrimoniale și poartă, deja, efigia
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
ultima zi din martie. N-a mai apucat luna de care se temea. Tocmai împlinise 47 de ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea. Ultimele dăți cînd am văzut-o, în redacția revistei noastre, era de o veselie debordantă. O exuberanță suspectă încerca să nu lase să i se observe disperarea. Poezia ei, din contra, nu-și ascunde niciodată dramatismul. Nu e neapărat o legătură între felul de a fi (totdeauna aparent) al omului și expresia lui literară. Gravitatea poeziei Marianei
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
parnasiană. A continuat cu volumele Zori la apus, Vânturi de la poli, Constructorii templului și Mâinile, în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se știe, a debutat în 1919 cu Poemele lumini, poeme de exuberanță vitalistă, la distanță de 18 ani de ultimul volum al poetului ceh. Se pune întrebarea: pot fi oare cei doi poeți-filozofi apropiați și deci comparați și, dacă da, să vedem pe ce considerente. Trebuie spus de la început că ambii poeți
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
noastre), Paul Celan ("văzut" prin lentila memorialisticii lui Petre Solomon) reprezintă țintele evocării povestitorului: iată o pagină și semnificativă, și prețioasă: "București, primii ani de război. în Ťorașul lui Matei Caragialeť, care, în pofida atîtor încercări, nu-și irosise farmecul, nici exuberanța, poposește un tînăr cu privirea tristă, ale cărui tăceri par să ascundă o experiență traumatizantă. Venit din Bucovina, Paul Antschel își pierduse în lagărele naziste amîndoi părinții și discreția lui asupra dramei ce l-a marcat adînc mărturisește un suflet
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
se dăruie literalmente primului sau ultimului venit". Marilyn își trăiește ultimele luni de viață într-o perfectă stare de schizofrenie. Dependentă de alcool și medicamente este complet ruptă de realitate, condiția sa psihică se modifică dintr-o clipă în alta, exuberanța alternează cu disperarea, râsul se transformă în plâns, planurile optimiste îi sunt sabotate de propriile-i depresii. Instabilitatea sa emoțională devine un coșmar pentru cei din jur. Este concediată de pe platoul de filmare pentru exasperanta ei lipsă de punctualitate. Prietenii
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Lucian Murnu. Vasilica Chifu și ordinea visului Pentru Vasilica Chifu, pictura este în primul rînd un document existențial. Departe de vuietul străzii, de convulsiile clipei și de freamătul istoriei nemijlocite, ea se concentrează exclusiv asupra propriilor sale neliniști. Amestec de exuberanță meridională și de grave disperări nordice, de jubilație și de dramatism în ultimă instanță, temperamentul său artistic este mărturia unei explozii neîntrerupte. Fără legături explicite cu lumea exterioară, cu realitatea episodică și cu formele constituite ale acesteia, pictorița își plasează
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Asumându-și situarea culturală în lume (la interferența spiritului european cu cel oriental) și având un înnăscut simț al misterului existenței, ea aluneca în reverii pe care și le descria în cuvinte melodioase, trecând, pe un amplu registru stilistic, de la exuberanța poemului de dragoste la gravitatea imnului. În istoria poeziei românești, opera ei poetică relativ întinsă (distribuită în opt volume, publicate pe parcursul a aproape trei decenii: Ipostaze, 1977, Zăpezi în toiul inimii, 1982, Călăuza luminii, 1984, Recoltă de zbor, 1986, Sub
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
și frenezie, dintre izolare și gregar, într-un joc cu jumătăți de măști ca o ștafetă de roluri contra cronometru, ipostază dinamică a alterității care este însăși esența trecerii unui prag psihologic și de la un nivel biologic la altul. De la exuberanță până la introvertire, senzațiile contradictorii nasc întrebări și atitudini contradictorii ("nu ești tu cel mai complet, mai ireproșabil oximoron?"). Apologia tinereții nu exclude conștientizarea angoaselor ei și nici teama de incoerent voluptatea inconsistenței. Poemele sunt, astfel, secvențe, fragmente, whatever, ale unui
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
din Mio fratelo e figlio unico (2007) poate fi recunoscut și în noul film, cu un elan jubilatoriu, departe de viziunea sumbră a lui Innaritu, înlocuind visceralitatea pasiunilor lui Innaritu și violența constitutivă a filmelor lui cu forma ei diafanizată, exuberanța. Premiul pentru cea mai bună actriță i-a revenit lui Juliette Binoche pentru rolul din Certified Copy al cunoscutului regizor iranian Abbas Kiarostami. Juliette Binoche este cu adevărat o actriță remarcabilă, nu îmi amintesc rol asupra căruia să nu-și
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
latin și o mamă declarat nibelungă. Concertul s-a terminat. Dau să plec. în sală, cete de spectatori veseli, deconectați, zăbovesc cu pichet-uri de "rouge" în mâini. Ce n-aș da să pot achiziționa și eu de doi euro exuberanță.
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
niciodată plictisite de ele însele, construite pe un duct al liniei ferme, pe o neîntreruptă continuitate în care se resimte amprenta Școlii de Artă din München. Sunt apoi câteva naturi moarte cu flori, din care izbucnește senzualitate vegetală cu toată exuberanța, iar peisajele din Balcic amintesc de un Orient încă misterios sub impresia, pe care nu și-o poate reprima, a stilului Belle-Epoque, stins deja în vremea când artistul le efectua. Dacă Rembrandt, cel de anul trecut, din gravuri era, într-
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
-o știam, de multă vreme, din viața cotidiană a femeii române: după așteptări interminabile la cozi, reușeau, de bine, de rău, să-și umple plasele și se îndreptau, asemenea unor pachebote îngreunate, spre casă. De data aceasta, exista o anumită exuberanță, un sentiment al triumfului care n-avea cum să-ți scape: sentimentul limpede că se punea la cale un festin intelectual. Săptămâna trecută, de la "Gaudeamus" lumea a plecat fericită: cititorii, editorii, scriitorii, politicienii. A fost loc suficient pentru toți, iar
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
egală măsură, un fapt fără de care România modernă ar fi greu de conceput. Cartea are savoare. Autorul știe să înfățișeze cu talent și ochi de estet cei doi termeni ai competiției vestimentare din care victorioasă a ieșit Europa - strălucirea, fastul, exuberanța și, astăzi privite, ciudățeniile vechiului port levantin, opuse fără prea multă părtinire sobrului și mult mai lejerului costum european, cu tot comicul și bizareria stărilor intermediare generate de indecizia moldovenilor și valahilor în favoarea uneia sau alteia dintre cele două ținute
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
1672. Este beatificată în 1911. Scrisorile sale o acreditează ca primul condei al Canadei din punct de vedere cronologic. Marie de l’Incarnation aparține atât curentului Contrareformei cât și literaturii coloniale. Impresionează limpiditatea și claritatea stilului, calități tipice spiritului cartezian. Exuberanțele lirice, atunci când apar, se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl consideră „Iubirea ei” (29) sau „dulcea mea Iubire”. Nu este ceva neobișnuit. De la Teresa de Avila încoace, scrierile multor femei mistice abundă în astfel de ambigue chemări. Impresionează resemnarea
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și acuzați în același timp". Frecvența elementelor triviale și scatologice (scena confruntării "vespasiene" dintre Tutilă I și Carasurduc) nu exprimă exuberanța și vitalitatea, ca la Rabelais, ci denotă abjecția și decăderea ființei umane. În fața monstruozității, a nebuniei șefilor politici, inteligența ironicului Candid rămâne neputincioasă; absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv absența ființei. Fiind considerat "al doilea roman alegoric al literaturii române
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
sau, dacă vrem, chiar procesul verbal al deconstrucției unor iluzii. Lumea este văzută de jos în sus, din perspectiva eului narator, ale cărui reacții și trăiri sunt exprimate într-un discurs infantil, oscilînd între "gradul zero al scriiturii" și o exuberanță suprarealistă a imaginilor. Copil de circ, eroina cărții trăiește spaima permanentă că și-ar putea pierde mama, "femeia cu părul de oțel" al cărei număr de rezistență constă în executarea acrobațiilor sub cupola circului, atîrnată de păr. Pentru a-i
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Fascinat de obiectul arhaic și de o lume rurală generică, deposedată de orice culoare locală și fără particularizări psihologice, pictorul s-a așezat implicit într-un spațiu care exclude atît exuberanța privirii, cît și prezumția documentarist-etnografică. Toate aceste caracteristici ale picturii lui se pot vedea acum, prin capetele de serie ale marilor sale teme, în expoziția pe care fiul pictorului, Radu Dumitriu, a organizat-o în spațiul celei mai tinere galerii
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
deconcertanți arhitecți ai lumii: Antoni Gaudí (1852-1926). Argumente: terasa Turnului din Belém, împodobită cu pinacluri fantasmagoric-asimetrice, sau claustrul Mănăstririi Jerônimos, cu arcadele sale croșetate în piatră roz-albă, vegheate de himerele ce maschează, mereu altfel, sistemul de drenaj. Acestea, ca și exuberanța elementelor decorative de sorginte vegetal-zoomorfă, evocă nisipurile mișcătoare prefăcu-te-n palate de Gaudí, la Barcelona, după trecerea a vreo patru secole. Prin timp, tradițiile arhitecturii și urbanisticii portugheze au fost preluate și cultivate la modul organic. Astăzi, proiectele sunt
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
cunoscător și devorator de artă. Nu-i scapă nimic, mai ales din domeniul operei și baletului, pentru care are o adevărată slăbiciune, chiar dacă pentru asta zboară dintr-un oraș în altul, sau dintr-o țară în alta. Laudă cu exuberanță, atunci când este cazul, critică cu precizia unui bisturiu, tot când e cazul, este îngăduitor cu cei foarte tineri, doar dacă potențialul lor artistic este semnificativ vizibil și vorbește cu o ironie cinică despre false valori pe care le dibuiește imediat
?nt?lnire surpriz? cu baletul rom?nesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
cu peste un secol în urmă. Aula Universității Teologice îi poartă numele. Mă mai leagă numeroșii noștri prieteni comuni. E o legătură spirituală care, iată, continuă după mai bine de patru decenii. O comunitate a ideilor, a preocupărilor, a căutărilor. Exuberanțele și speranțele primilor ani ai maturității. Erau pasiuni comune în ce privește, spre exemplu, raportul dintre cultural și natural, sau rolul calculului probabilităților în muzică. Sunt probleme ce apăreau în mod firesc în discuțiile noastre cu Octavian Nemescu, cu Ștefan Niculescu, cu
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
o altă poveste... La sfârșit am realizat că m-au urmărit toți colegii și am fost trecut în jurnalul cu mamiferele care se află în ocean“. Cu respect... „Coordonatorii programului sunt complet dedicați cauzei orcilor, iar Astrid este minunată în exuberanța și pasiunea ei. Astrid este capabilă să recunoască dintr-o privire fiecare individ, singura problemă fiind rapiditatea cu care transmite persoanei care întocmește raportul numele acestora. Fiindcă pe mare numai ușor nu e! Relația ei cu aceste creaturi este undeva
Agenda2005-40-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284277_a_285606]
-
Arghezi. El sparge toate tiparele (clasice, romantice, simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
de femei înfofolite după cum cere tradiția islamică, fapt care lasă ochilor un întreg capital de expresivitate și o impresie de cor antic. Răzbate uneori o reținută notă japonizantă și este de remarcat că sobrietatea stilului atinge și momentele senine, de exuberanță. Acest joc dintre alb și negru redă foarte bine și o stare de claustrare cînd desenatoarea își dorește acest lucru, îi îmbracă foarte bine tristețea. Din păcate, România nu are o cultură puternică a benzii desenate cum se întîmplă în
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
s-a născut pe data de 27 iulie 1983 în municipiul Pitești, județul Argeș, și după cum el însuși recunoștea într-un interviu, în copilărie era un băiețel agitat, care nu putea sta locului o clipă, potrivit stirileprotv.ro. O asemenea exuberanță a continuat până la vârsta de 10 ani, când artistul și-a descoperit talentul muzical, pe care și l-a modelat la Școala Populară de Artă și Liceul de Arte "Dinu Lipatti". Smiley recunoștea ulterior, legat tot de perioada copilăriei, că
Cum arăta Smiley în copilărie, îmbrăcat în "Șoim al Patriei" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77553_a_78878]
-
de ironie, o poveste pe muchie de cuțit între fantastic și realitate, între virtual și concret despre ființă și umbra ei, despre căutare, despre iubire, despre cuplu, despre bărbat și femeie, despre om și propriul ego, propriile obsesii, frici sau exuberanțe, despre prelungirea stranie a ființei în zeci de forme ale umbrei, ale eu-lui. O performanță magică! Un ritual discret al fantasmelor, al dialogurilor, o uluitoare coregrafie care subliniază continuu miracolul corpului unor dansatori de elită, o tehnică senzațională în folosirea
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7161_a_8486]