3,552 matches
-
viseze la hoteluri elegante, cine copioase și la el care-i punea mâna pe braț... Dr. Czinner se Întoarse iar spre fereastră. — Ne este foarte sete, spuse el. Nu ai puțin vin? Ninici clătină din cap. — Nu. Adăugă cu o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înțeles, iar acum se Întorsese la treabă. Trebuie să fie domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de vizită și fiind brusc foarte sigur de ce trebuia să-i spună. Liftul urcă cu ezitări până la etajul Întâi, iar valetul Îl conduse printr-un pasaj cam colbăit și deschise o ușă. Soarele năvălea În Încăpere și putu auzi zgomotul mașinilor prin geamul deschis. Un bărbat blond și Îndesat, Într-un costum de tweed, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să nu vă faceți probleme! Mulțumesc! La revedere! Un moment spune Mihai, făcîndu-l pe Muraru să rămînă lîngă ușă. Aseară mi-ați cerut niște bani. Curios! încearcă un surîs Muraru. Cum de v-ați oferit să-mi împrumutați așa, fără ezitare? În studenție am trăit un moment de zbucium, cînd o... cunoștință mi-a zis că... Închipuiți-vă ce greu mi-a fost să fac rost de o mie de lei. Așa puțin? Mai mult era sigură că nu obține. Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română, o fată brunetă, cu ochi negri, vii, și o vorbă sigură, puțin voalată de ezitarea cu care-și fixează ideile înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile Greciei antice, pînă la glumele de ultimă oră, ori părerile despre vreme, trecînd prin miezul problemelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pe lângă vulpișoarele de o frumusețe orbitoare, sunt și unele mai puțin frumoase, chiar urâte. Dar și acestea sunt de treabă și au inima de aur. În povestirea Vulpea urâtă, eroina, întâlnindu-se cu un învățăcel sărac lipit pământului, decide fără ezitare să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic de recunoștință, invită un vrăjitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
crezare?" Regele i-a răspuns: "Dacă doi inși spun asta, atunci încep să-mi pun întrebări." Pang Cong a întrebat încă o dată: "Dar dacă trei persoane vă spun că a apărut un tigru pe stradă, ce faceți?" După o scurtă ezitare, regele a răspuns: "Păi, dacă toți spun așa, n-am decât să le dau crezare." Auzind răspunsul, Pang Cong, și mai îngrijorat, a oftat: "Gândiți-vă că pe stradă nu poate apărea un tigru. Dar când trei persoane spun că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din organism o parte din tensiune ori golise de sens un tip de comportament violent pe care și-l reprimase mult timp. - Prea bine, anunță el, înlăturându-și fibra de sticlă de pe mâini. Acum plecăm - te duc eu acasă. La ezitarea mea, adăugă: - Crede-mă, Ballard, o tamponare seamănă cu oricare alta. Era oare conștient că îmi imaginam o serie de posturi sexuale dintre el și mine, dintre Helen Remington și Gabrielle, care ar fi reînscenat chinurile morții manechinelor și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
majoritate, era convinsă că războiul este pierdut, starea de spirit defetistă fiind potențată de raidurile aeriene americane (ziua) și britanice (noaptea). [...] «Disperarea oamenilor a depășit orice limită», nota în jurnalul său scriitorul Emil Dorian, la 8 mai 1944. Nu fără ezitări, liderii partidelor democratice au acceptat să colaboreze cu comuniștii în cadrul celei mai largi coaliții politice din istoria României; ea îngloba PNȚ, PNL, PSD și PCR, având sprijinul regelui și al armatei. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este că, din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
convingerea că creșterea economică este cheia satisfacerii celor mai importante nevoi umane, inclusiv diminuarea sărăciei și protecției mediului înconjurător. Oricine îndrăznește să vorbească despre limitele ecologice care stau în calea creșterii economice, riscă să fie dat la o parte fără ezitare, ca fiind un adversar al săracilor. Astfel, cei mai mulți dintre ecologiști cer pur și simplu «un alt fel de creștere», deși rareori este evident despre ce fel de creștere ar fi vorba. Economistul Jan Tinbergen, laureat al premiului Nobel, împreună cu distinsul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nevoie mai ales de un om care a învățat și care învață până la o vârstă înaintată, pentru că numai un om deschis, capabil să învețe lucruri noi te poate scoate din situații neprevăzute. Mugur Isărescu părea un astfel de om. Dar ezitările sale ne fac și pe noi să ezităm.” Comunismul cu sistemul și propaganda uriașă care i s-a făcut, cu mentalitățile lui arhaice și primitive adresate și inoculate proletariatului a mărit considerabil decalajul dintre România și Occident (cu cel puțin
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Se gândi preț de o milisecundă, apoi căută în banca de date o carte. Hagakure de Tsunetomo Yamamoto. Citi: „Bushido, calea războinicului, constă în moarte. Dacă cineva va fi confruntat cu două alternative, moartea și viața, trebuie să aleagă fără ezitare moartea. Nu este greu, dacă persoana își urmărește scopul cu hotărâre“. Se mai gândi încă o milisecundă. Pula de oțel privea în continuare tavanul. Vincent îi dădu o comandă, iar pula începu să se transforme, ca terminatorul rău din Terminator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lent - sau: - Îmi place pentru că e ironic - iar ea replică: - Adevărat, așa credeți? N-aș spune... - și tu rămâi descumpănit. Te lansezi vorbind despre un autor celebru, pentru că ai citit una din cărțile lui, două cel mult, iar ea, fără ezitare, atacă operele sale complete, pe care s-ar spune că le cunoaște la perfecție, iar dacă are vreun dubiu, e și mai rău, pentru că te întreabă: - Și celebrul episod cu fotografia tăiată e în cartea asta sau în alta? Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fraze: tu decizi ritmul. Când altcineva citește, e dificil să faci să coincidă atenția ta cu ritmul lecturii celuilalt: vocea ori e prea grăbită, ori prea tărăgănată... Ascultând, însă, pe cineva traducând dintr-o altă limbă, implică o doză de ezitare în alegerea cuvintelor, o doză de imprecizie și de provizoriu. Când tu citești, textul e ceva care se află acolo, cu care ești obligat să te confrunți; când îți este tradus cu glas tare, textul este și nu este, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
săgeată, toți ne închipuim că e ușor de imaginat: senzația de a fi neapărați, fără adăpost în fața a ceva venind spre noi din spații străine și necunoscute - asta se potrivește perfect și pentru țârâitul telefonului; în plus, senzația inexorabilă, peremptorie, ezitările existente în vocea cuiva pe care nu-l văd. Încă înainte ca vocea să spună ceva, pot prevedea nu ce va spune, dar măcar reacția pe care o va suscita în mine ceea ce se pregătește să spună. În mod ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
căci îmi amintesc de condiția mea de subalterni. Subalternii mei, căci detest să fiu investit cu o autoritate ce mi pare meschină, cum meschine sunt invidia, servilismul și ranchiuna suscitate de ele. Îi elimin pe unii și pe ceilalți, fără ezitare; cu coada ochiului îi văd micșorându-se și dispărând într-o ceață subțire. Acționând astfel, trebuie să fiu atent să-i cruț pe trecători, pe străini, pe necunoscuții care nu m-au importunat niciodată: dimpotrivă, chipurile unora dintre ei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
degete de la mîna stîngă - aceleași pe care „stăpînul” lui le avea atrofiate - Înainte de a ajunge la concluzia că nu-și putea permite să facă nici cea mai mică greșeală și trebuia să asculte pe loc și fără cea mai mică ezitare ordinele pe care le primea. Oberlus i le tăie unul după altul, la un interval de vreo cincisprezece zile, fără sadism, dar și fără să stea pe gînduri vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trăit momente agreabile. Nu era cine știe ce, dar era un prim prag. Iar, pe deasupra, întîlnirile acestea erau un mijloc de control destul de bun. Oricât de ticălos ar fi un ins, tot îl simți cînd pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori paharul, răsucește între degete lingurița, cheile, trebuia doar să fii atent. Atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de neînțeles pentru cititorii ziarului, încît dacă ar fi vorbit s-ar fi exprimat ca într-o limbă străină; dacă un ziarist i-ar fi pus întrebarea pentru ce optați dumneavoastră, pentru democrație sau pentru autoritarism, ar fi răspuns fără ezitare cu autoritate pentru democrație. De fapt aceasta era chestiunea principală a epocii, asta o înțelesese imediat după război dacă o țară se conduce sau dacă o țară este condusă! O chestiune simplă, dar hotărîtoare. Atunci, în decembrie, în 1918, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după o clipă de ezitare se ridică de la masă și în cursul mișcării, hîrîind scaunul pe podele, rosti "Caraiman, domnul Caraiman este așteptat la Vladia. Urmează un marș asupra Capitalei. Ca-n Italia, marșul asupra Romei, toată lumea la cazarmă, nimeni nu mișcă în front. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie la o casă mare, la o poruncă atît de înaltă. Singura îngrijorare fusese depășită în această după-amiază. Mihai Mihail. De două luni aștepta telefonul și directorul Serviciului poate nici nu știa că a întîrziat acțiunea complotiștilor prin chiar ezitarea sa. Dacă ar fi telefonat imediat după ce a aflat de ceea ce se pune la cale, și era limpede că în urma recepției omul lui, puchinosul care-l însoțea pe Pangratty, i-a raportat tot, iar Mihail era destul de inteligent și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pune la cale, și era limpede că în urma recepției omul lui, puchinosul care-l însoțea pe Pangratty, i-a raportat tot, iar Mihail era destul de inteligent și de experimentat ca să priceapă că se pregătește ceva, dacă ar fi telefonat fără ezitare, acum ar fi fost altceva. Mai puțini nervi, mai puțină cheltuială, rezultatul același. Dar vulpoiul cel bătrîn a lăsat să curgă apa, să vadă de nu poate pescui și el ceva. Sigur că îi va oferi ceva! Tuturor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi crezut că a venit pe ascuns, furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un gard de spini ca să nu fie reperat. Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un tremur, nici o ezitare. Tocmai le spunea că însuși colonelul Stoicescu l-a însărcinat cu aducerea unui mesaj, prin viu grai, pentru a nu putea fi pierdut, înstrăinat ori produs ca dovadă în fața dușmanilor patriei. Aceste cuvinte spuse cu o oarecare emfază valorau cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la aterizare. Grănicerii și poliția fuseseră deja alertați, înterzicîndu-se încă o dată accesul pe teritoriul național al domnului Caraiman, precum și al persoanelor ce se află în preajma sa. Toată această activitate febrilă Mihai Mihail o urmărea cu discreție, înregistrînd de fiecare dată ezitările, reacțiile prompte la ordinele primite. El nu avea de ce și cum să se amestece, dar trebuia să știe. Spre miezul nopții simți că oboseala îl cuprinde atît de puternic, încît nu va mai fi în stare de nimic a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alte considerente nu dorește să se despartă de acele prețioase documente“. Atunci, la conferință, nu mi‑a trecut prin cap să vă pun o Întrebare: de unde, brusc, această certitudine, când doar cu doi ani În urmă n‑ați avut nici o ezitare, scriind prefața Opere complete - așadar, de unde atâta siguranță Încât să declarați: „După toate aparențele, se pare că există o persoană care, dacă sorții vor fi de partea noastră, mai trăiește undeva la Berlin, Paris sau New York!“. Fără Îndoială, domnule, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]