824 matches
-
deplasează spre scenă. Vorbitorii sunt înconjurați de o grupare de bărbați, unii în uniformă, alții purtând banderole, pe care scrie Forțele de Apărare. Se îndepărtează de ei și iese din mulțime, întorcându-se la timp să vadă un steag roșu fâlfâind în mijlocul luptelor. Un alt grup de atacatori vine spre ei, sunt tineri cu șepci și cămăși simple, plebee, cu eșarfe roșii legate în jurul gâtului. O ia la goană pe o stradă laterală, iar tinerii speriați de la Oxford, vin după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pasiune ai mai avut în copilărie? — Mergeam pe Șoseaua Kiseleff pe patine cu rotile, îm pre ună cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un adevărat Apollo, avea gropițe în obraji, ochii albaștri ca cerul de dimineață. Eram toate amorezate de el. Atunci o prietenă m-a între bat: „Dacă zici atâtea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe, se vedea cum merge prin tăcere o țărancă. Răchițile începeau să se înroșască. Cu ochii plini de soare, clipoceam, pînă cînd bunica, cu glas aspru și vioi, începea a-și aminti. De departe ne înconjurau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
1967) Epigrama, rondelul și versurile pentru copii sunt operele sale de rezistență peste timp. DIN URMĂ, GLASUL MAMEI Nu mai știi: să zâmbești, Să iubești ‐ Zgârii mereu pe oglinzi și pe cești Privindu‐ ți chipul, bându‐ți otrava. Duhul strein fâlfâie‐n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute . Vor
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete. Dar gloanțele și săgețile zburau peste tot - prin obloane, printre coloane, peste balustrade. Nobunaga ieșise deja într-un colț al verandei și trăgea cu arcul în dușmani. În jurul lui se înfigeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hotărârea finală și este pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șaptea zi a lunii, iar expresia de pe chipul lui dădu de veste că sosise momentul. Pregătirile pentru bătălie se încheiară în timpul nopții. În ziua a douăzeci și opta, armata lui Ieyasu porni spre Muntele Komaki, în tunet de tobe și fâlfâit de steaguri. Nobuo se întorsese la Nagashima, dar, când primi un raport al situației, se grăbi imediat spre Muntele Komaki, unde-și uni forțele cu Ieyasu. — Am auzit că numai armata de-aici a lui Hideyoshi numără peste optzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mereu atent la călugăr și preocupat de cele ce îmi arăta, am cam fost absent la cele ce se petrec în jur. Abia acum bag de seamă că pe lângă noi trec în trap întins mai mulți călăreți, cu un steag fâlfâind în vânt... Trece vodă spre palat, fiule. Cred că a fost plecat undeva . Să-l primim cum se cuvine! Mă dau mai aproape de bătrân și-i urmăresc fiecare mișcare. Când vodă - călare pe un cal negru cum îi mura - trece
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și bebelușii lor, nefiind pe ordinea de zi a discuției în Coaliție, nu mică a fost mirarea susnumiților că sunt obligați să discute despre ceea ce nu aveau de gând să discute, dar în plină ședință politică pe geamul deschis a fâlfâit ceva și de pe o mătură nou nouță, cu însemnele prezidențiale, a aterizat pe nepusă masă direct la masa prezidiului președintele „jucător”. Discursul său, a fost cică plin de miez și demn de luat în seamă, dacă nu voiai să vezi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
amenda fără milă Franța și Germania cu câte 2.000 RON, plătibili jumătate în 24 de ore. Pentru mine, chestia că nu voi putea călători în Europa numai cu buletinul, mă lasă rece, de problema aceasta, vorba francezului, mi se fâlfâie, totuși simt așa ca un ghimpe că tocmai acum la 20 de ani, de când tot bâjbâim în întunericul tot mai dens al distrugerii noastre latente, ca țară și popor, mai vin și cele două țări ca să ne dea un bobârnac
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Bute, sub simbolul turismului românesc made by Elena Udrea. Asta, ascunde domnilor frunza Elenei Udrea, o știe o țară ntreagă... În bobi, sau în cărți? Aveam azi un nemaipomenit subiect de scris, un subiect din acela delicat și suav, care fâlfâia ușor din aripioarele-i multicolore prin mintea mea, făcându-mă să mă înduioșez până la lacrimi, de inocența și prospețimea lui, în comparație cu mlaștina și molozul ce ni-l așterne înaintea noastră, o guvernare care a devenit portocalie la față, de ura
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mea. Pe de altă parte, Vincent era enervant fiindcă era într-o dispoziție extrem de veselă. Plutea de fericire fiindcă o convinsese pe nevastă-sa să-i aducă întrebările despre explozia demografică pentru jocul lor - Urmărire fără importanță. Acum Vincent îi fâlfâia lui Stalin pe sub nas cutia cea roșie. — Acum o să vedem cine a fost mai grozav la capitolul celor mai bune bucăți de plăcintă! a cotcodăcit el triumfător. Acum, că n-ai mai avut posibilitatea să înveți răspunsurile dinainte, o să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ele. Sunt la fel, sunt toate la fel, domnule! Bani prăpădiți, domnule... Dar domnul înalt, cu părul și barba și mustățile albe, perfect tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i tot,dulcissime“. Și se înclină, batjocoritor, în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât de îngrozitoare. Obrajii îi erau stacojii, gâfâia încercând să tragă aer în piept, sacoul îi era rupt în cot și părul etern atent aranjat îi fâlfâia pe toate părțile capului. — Harry, a zis Nancy, ce s-a-ntâmplat? — M-au omorât, Nancy, i-a replicat el, apucându-se cu mâna de piept și continuând să gâfâie. Mi-au înfipt un cuțit în inimă și m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surâs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zâmbetul, făcând eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fâlfâie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor mă privește fix. S-a Întâmplat ceva ? — Nu știu ! Izbucnesc Într-un râs forțat. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva de jos. - Ghiorghițăăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și să bâzâie undeva dincolo de livadă. Sub pământ, auzea apa gâlgâind, auzea cum era absorbită de copacii din jurul lui; auzea respirația frunzelor și mișcările maimuțelor adormite. Ici și colo pe crengile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
exagerând, asta mi-ar putea lua și un an, el nu spune nimic, dar degetele lui lungi devin din ce în ce mai încăpățânate, adunându-mi întreg trupul în jurul lor, în mijlocul strălucirii violente a câmpiei, împrăștiind mulțimi de fluturi în adâncurile mele, aripioare minuscule fâlfâie înăuntrul meu, atingându-se una pe cealaltă, mângâindu-se, lingându-se, gâtul îmi este uscat, încerc să șoptesc, poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă ignoră și deja eu însămi încep să mă ignor, mii de aripioare îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mirosul de mâncare ajungea până la mine. De data aceasta mirosea a tocană. Am luat borcanul și m-am dus pe acoperiș. Nu mai era nici picior de om acolo. Cineva își uitase pe frânghia de rufe o cămașă albă care fâlfâia în bătaia brizei de seară ca o foaie de ceapă. Am urcat pe scara de fier ca să ajung în vârful acoperișului, unde se afla conducta de apă a căminului. Conducta cilindrică mai p\stra ceva din c\ldura acumulat\ peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
l-am simțit rupîndu-se. Nu mai avea ce să-mi facă cu el, așa că l-am apucat de gît cu ambele mîini și, frățică, ce se mai zbătea domnul Sing, exact ca un pește, pe bune, și brațul rupt Îi fîlfîia, da’ am reușit să-l pun În genunchi și de-acu’ Îi băgasem bine degetele mari În vorbitoare, așa că i-am dat pe spate tot angrenajul pînĂ s-a rupt. Și să nu crezi cumva că n-auzi cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]