3,289 matches
-
Et blême quand Sonne l’heure Je me souviens Des jours anciens Et je pleure...“ - Cine dracu’ să existe În comitatul Ramilly? a bombănit Amory. Cine să-i cânte versuri de Verlaine, pe o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pisică. - Dă-te Înapoi, ia-ți elan și sări, l-a povățuit vocea, iar eu te prind de mână... Nu, nu de acolo! Din partea cealaltă! El a urmat indicațiile Întocmai și, cum aterizase pe burtă, pe latura stogului, cufundat În fân până la genunchi, o mânuță albă s-a Întins spre el, l-a apucat de braț și l-a tras până În vârf. - Iată-te, Juan! a strigat fata cu părul ud. Nu te superi, sper, dacă omit cuvântul „Don“. - Ai degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Era o vrăjitoare de vreo nouăsprezece ani, a socotit el, ageră și visătoare și cu linia albă, grăitoare, de deasupra buzei superioare, care era o slăbiciune și o Încântare. S-a lăsat cu un geamăt pe spate, pe peretele de fân. - Acum m-ai văzut, a zis ea calmă, și presupun că vei spune că ochii mei verzi ți-au ars sufletul. - Ce culoare are părul tău? a Întrebat el concentrat. E tuns băiețește, nu? - Da, e tuns. Nu știu ce culoare are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, evident, nu m-a trăsnit. Dar important este că de data asta nu m-am temut mai mult decât când eram un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și ai Încremenit la marginea pădurii, speriat de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picta În ipostaze minunate. O privea cu coada ochiului, cum proceda Întotdeauna când se plimba cu ea - era un regal și o nebunie și ar fi dorit ca destinul său să fi fost să șadă o veșnicie pe stogul de fân și să vadă viața prin ochii ei verzi. În seara aceea păgânitatea lui s-a Înălțat triumfătoare, iar când buzele ei s-au simțit o clipă calde pe buzele lui și apoi fata a dispărut treptat pe drum la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ploaie care se transformă în ninsoare, copiii râd cu gura până la urechi, bomboanele se sfarmă în dinți, oamenii cântă cu sfioșenie și credință, mai ales credință, când mama spune cu glasul ei cel dulce cum s-a născut Iisus în fân în ieslea-i săracă... peste toți plutește duhul sfânt și îngerii cântau în cor... Seara trece într-o căldură care vine dinăuntrul fiecăruia dintre noi; când totul se termină, o mie și ceva de oameni pleacă în tăcere, privind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de masă‑i scurtă, așa că hai să lăsăm preludiul, despre care tu mi‑ai spus că așa se cheamă, și să trecem direct la treabă. Curând suntem gata. Cu Sophie ar fi pe o pajiște cu flori, unde miroase a fân, sau pe nisipul cald, lângă apa caldă a mării, sau într‑o cabană de schi căptușită cu blănuri; dar acum nu‑i decât cu Anna într‑un apartament de bloc vechi. Sophie e blondă, Anna are părul șaten închis, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât cea fizică. Pe tine sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea împreună. A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în jgheabul de la fântână. Discuțiile în camerele din fund ale cârciumilor, pe un fum gros să‑l tai cu cuțitul. Și aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri stau, de var, ca o greșală. Atâtea clăile de fire stîngi! Găsi-vor gest închis, să le rezume, Să nege, dreaptă, linia ce frîngi: Ochi în virgin triunghi tăiat spre lume? ÎNECATUL
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Începuse ploaia într-un lan de vrăbii, tata nu mai reușea să cosească fânul pe lună mă rugam să se scuture toate neîmplinirile odată cu încărunțirile profetului care-și strecura gândurile în palmele mele bătătorite în strângeri de mână. Obosisem în truda din pieptul lui fără să știu că setea-l rodea sub haina pământului
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
din felinarul unei zodii cu multe rămășaguri pierdute, ce forță aveam eu să cern norii și să repartizez calendarele pe stări despletite în zâmbetul paralizat fără martori, fără copiile mesajelor străpunse în pieptul nedumeririlor?! Începând de mâine am să strâng fânul, mi-am propus, ferindu-mă de arșiță, voi avea un rol de trecut prin brazda secerată sub ochii mei, se vor forma munți repezi unde somnul va înnopta fără adresă, astfel voi reuși să ajung sub lună unde tata a
ÎNTR-UN LAN DE VRĂBII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361284_a_362613]
-
s-au risipit că păpădiile Zilele mele colorate și dulci Un pic de amăreala mă cuprinde În răstimpul dintre acum și atunci Uneori a trebuit să merg pînă la capătul drumului Ca să mi se întipărească în suflet Dulceața amară a fînului Alteori nu am mai avut nici un drum Și am luat-o direct pe arătura Mie poate mi-a fost dat firul de iarbă Din care am mușcat fără ură Și în felul acesta Viața mea a căpătat un sens motivat
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
are aproape, Ferice de cel ce te știe de țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec, Nu mai am răbdare, geme cel bătrân, Nu mai au răbdare notele din cântec, Iarba de pe câmpuri ce visează fân... Nu mai am răbdare, peste tot aud, În tramvai, pe stradă, la spital, în gară, Adevărul vieții e atât de crud, Îmi pătrunde-n suflet ca o Niagară. Cel de lângă mine liniște nu are, Îi simt răsuflarea oarbă, ca de
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
-n sfinți, În ale facerii dureri, În nopți de veghe și suspin, În floarea morții-n primăveri, În blidul niciodată plin, În sângele vărsat pe-ogor, În pruncul smuls de lângă sân, În lacrimile din ulcior, În lama coasei ruptă-n fân, În carnea lemnului ucis, În rodul necules, uscat, În negrul doliului din vis, În piatra de izvor secat, În clopotul a foc bătând, În frunza codrilor de jar, În fumul satelor arzând, În flacăra din felinar, În amăgirea fără leac
ÎN TOT CE FACI ŞI EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363895_a_365224]
-
nepoțica - Vacă... Ochii mari apriunși de dor și o gură feremcată, Că nu era trecător, s-o privească să nu-i placă. Făcu nuntă ca-n poveste, cu măgari și falnci boi; Toți le-au dăruit ca zestre stoguri de fân și trifoi. Cu averea-agonisită, Prian a fost propulsat... La congres ales în pripă; unicul reprezentatnt Al atâtor dobitoace... Avea fii și mulți nepoți, Văcuțe cu vino-ncoace! - Pizmuit era de toți Că tot bea și chefuia și cu juninci se
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
dar, vezi... pentru laptele păpat. Însă cele trei metrese, astâmpăr nu mai aveau... Pe Măgar l-au dus în șură, unde ei se giugileau. - Ia Prian, prinde putere, glas în parlament să ai; Suge că simt o căldură... când în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
nepoțica - Vacă... Ochii mari apriunși de dor și o gură feremcată, Că nu era trecător, s-o privească să nu-i placă. Făcu nuntă ca-n poveste, cu măgari și falnci boi; Toți le-au dăruit ca zestre stoguri de fân și trifoi. Cu averea-agonisită, Prian a fost propulsat... La congres ales în pripă; unicul reprezentatnt Al atâtor dobitoace... Avea fii și mulți nepoți, Văcuțe cu vino-ncoace! - Pizmuit era de toți Că tot bea și chefuia și cu juninci se
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]
-
dar, vezi... pentru laptele păpat. Însă cele trei metrese, astâmpăr nu mai aveau... Pe Măgar l-au dus în șură, unde ei se giugileau. - Ia Prian, prinde putere, glas în parlament să ai; Suge că simt o căldură... când în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]
-
vară caldă, dar și speranța (chiar dacă iarba e secerată) că în următoarele zile "cu stropi dătători de viață" , câmpia va fi din nou un lan unduitor în bătaia vântului, își va primi îndrăgostiții care vor respira cu nesaț aroma de "fân coit" rânduit în căpițe? Dacă ați reușit această performanță de-a transforma cinematografic în imagini (panoramice) splendoarea versului... alături de poet, veți constata cum "copacul are emoții impertinente" fiind martorul atâtor "secrete" pe care le-a păstrat în foșnetul frunzelor plecate
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie, întregesc tabloul din ținutul moților. Iubitorii de natură, aici în ținutul populat pe crestele Carpaților Apuseni, își pot monta corturile și petrece o zi, o noapte sau mai multe în aerul curat, reconfortant, în liniștea
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
de undeva dintr-un sat de lângă Rădăuți, și era un unchi mai pe departe cu Anuța, soția pădurarului. Moș Mihuț avea treburile lui foarte bine statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să le dea fân, să facă curat în grajd, să scoate la adăpat vitele, de două ori pe zi. Când era nevoie, trebuia să ajute și la cărat fân pentru vite, din țarină. Mai trebuia să taie calaburi de lemn, pe care-i lua
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să le dea fân, să facă curat în grajd, să scoate la adăpat vitele, de două ori pe zi. Când era nevoie, trebuia să ajute și la cărat fân pentru vite, din țarină. Mai trebuia să taie calaburi de lemn, pe care-i lua din șură, apoi trebuia să aducă brațe de lemne tăiate în casă, când primea ordin de la soția pădurarului. În general, treburile-i mergeau bine la
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
cunoscut că a mânca bine și a beneficia de confort, de cel mai înalt grad de confort dacă vreți, nu înseamnă fericire! și viața nu i s-a dat omului doar pentru atât. și vita când are ieslea plină cu fân și găleata cu apă la îndemână, mănâncă, bea, se baligă și doarme. parcă omul ar trebui să facă ceva mai mult decât atât, nu vi se pare? ce anume în plus? dacă tot am ajuns aici, bine este, consider eu
GOANA DUPĂ CONFORT de ION UNTARU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362865_a_364194]