1,441 matches
-
jur-împrejurul Mediteranei. Ar trebui să vă prezint și eu scuze. Încurajat de atitudinea sa, am rostit cât am putut mai bine câteva cuvinte în italiana populară, adică în dialect toscan, de care am făcut împreună haz. După care i-am făgăduit pe un ton de sfidare amicală: — Înainte de sfârșitul anului, voi vorbi limba ta. Nu la fel de bine ca tine, dar suficient pentru a mă face înțeles. A luat act de cele spuse cu o încuviințare din cap, în timp ce eu continuam: — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eu să fi formulat nici cel mai mărunt protest, binefăcătorul meu a recunoscut râzând că era vorba aici de o formă rafinată de muncă silnică, adăugând totuși că acest program dădea glas entuziasmului său la adresa persoanei mele. I-am mulțumit, făgăduindu-i să fac tot ce-mi stă în putință spre a nu fi mai prejos de așteptările sale. De acum înainte, avea să mă convoace în fiecare lună, singur sau cu profesorii mei, pentru a verifica nivelul cunoștințelor mele, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai puțin în luxură cât mai degrabă în lux, spuse Guicciardini, ca și cum mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al cunoașterii ca și la vărul lui, aceeași încântare la auzul unor denumiri ca Tombuctu, Fès, Cairo, același respect față de ceea ce ținea de spirit. M-a pus să jur că într-o zi voi așterne în scris istorisirea călătoriilor mele, făgăduind să fie cititorul meu cel mai asiduu. Extrema plăcere pe care mi-a prilejuit-o această conversație n-a diminuat totuși cu nimic profunda mea suspiciune față de propunerea ce-mi fusese făcută. Ca să spun lucrurilor pe nume, n-aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
portretul, ar fi o nelegiuire? — Deloc. Pentru mine, ar fi ca și cum cel mai elocvent dintre poeții noștri mi-ar scrie un elogiu. Nu găsisem comparație mai potrivită. A fost însă mulțumit. — Foarte bine. Vino la mine când vei dori. Îmi făgăduisem s-o fac, dar moartea fusese mai iute. De la Raffael nu mi-au rămas decât câteva cuvinte, o strâmbătură, un zâmbet și o promisiune. Datoria mea era să mă gândesc la el, în acea zi de amintire. Dar, foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi, orașul ăsta nu ți-ar mai dărui fericire, ține minte: casa mea îți este deschisă, ție și familiei tale, iar corăbiile mele te vor duce oricât de departe vei voi. Mi-am interzis orice tentație de a părăsi Roma, făgăduindu-i lui Abbad să-l întâmpin aici la întoarcerea sa de la Tunis și să-i ofer un ospăț pe cinste. Nu voiam să mă tângui în fața prietenului meu, dar, în ce mă privește, lucrurile începeau să se strice: Adrian hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va veni să se așeze pe tronul lui Petru!“ Oprisem orice învățătură, orice studiu, consacrându-mi timpul acestei lupte. E adevărat că eram corect retribuit. Cardinalul Giulio făcea să-mi parvină importante sume de bani însoțite de scrisori de încurajare. Făgăduia să-și arate întreaga recunoștință de îndată ce se va fi schimbat norocul. Așteptam clipa asta cu nerăbdare, căci situația mea la Roma devenea precară. Un preot care-mi era prieten, autorul unui pamflet incendiar, fusese închis la Sant’Angelo la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi în ziua aceea, Maddalena mi-a sărit imediat de gât. — Sunt fericită că plec. Să nu mai zăbovim aici! Fii gata! Când se va întoarce prietenul meu, vom porni la drum împreună. Abbad se dusese la Ancona cu treburi, făgăduind să fie înapoi în mai puțin de zece zile. Și-a ținut promisiunea, fiind însă întâmpinat de o Maddalena care plângea cu sughițuri. Fusesem arestat în ajun, pe 21 decembrie, într-o zi de duminică, pe când duceam, foarte imprudent, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Știi că flota noastră a primit ordin să intervină dacă imperialii ar mai încerca să cucerească Marsilia? Stăpânul meu e hotărât să pecetluiască alianța cu regele Francisc și, în acest scop, va spori gesturile de prietenie. — Ai să-i poți făgădui regelui că ofensiva otomană în Europa nu va continua? Harun a părut plictisit de naivitatea mea. — Dacă i-am ataca pe maghiari, al căror suveran nu e altul decât cumnatul împăratului Carol, regele Franței nu s-ar gândi nicidecum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de amorțit și de umflat, încât m-am temut din nou că mi-l vor amputa. De furie, de disperare, lucram și iar lucram, zi și noapte. Am putut astfel isprăvi traducerile arabe și ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut de asemenea să scriu, în anul acela, primele șase cărți din Descrierea Africii. După câteva luni, sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib sedentar, de călător pocăit, gustând bucuriile zilnice ale micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemenea împrejurări. M-am ascuns așadar acasă la mine, lăsând ca evenimentele să-și urmeze cursul de-a lungul acelor ceasuri grele. În realitate, papa a fost silit să accepte toate pretențiile lui Colonna. A semnat un angajament prin care făgăduia să se retragă din Liga împotriva împăratului și să renunțe la orice sancțiune împotriva cardinalului vinovat. Bineînțeles, de îndată ce atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și a ostașilor lui. Romani după obârșie sau doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Spurinna a ocupat Placentia imediat, cu puține cohorte, și a dus toți soldații în interiorul zidurilor. Eram și eu cu el. Am muncit împreună cu ceilalți la consolidarea zidurilor și la ridicarea turnurilor. Caecina a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sigur pe el încât să te tolereze ca pe un cetățean oarecare. Dacă rămâi în viață, se va teme că învinșii îi vor fi ostili și că te vor folosi ca să-i blocheze drumul spre putere. Acum toți îți făgăduiesc o vilă, sclavi, o localitate liniștită în Campania... până când? Nu-ți dai seama că fiul tău Germanicus reprezintă un pericol pentru noul împărat? Dușmanii lui Vespasianus s-ar putea aduna în jurul lui... Vespasianus nu se va simți în siguranță până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privea în pământ. Fiul lui Vitellius dormea lângă tatăl său. În fundul sălii, sclavii se întorseseră cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul? repetă, uitându-se țintă la împărat. Dar e un sacrilegiu! — Dă ordin să i se dea foc. Ațâță poporul, făgăduindu-i bani, donații și scutiri de taxe. — Ai jurat că vei abdica! Allius Cerpicus răsufla greu. Asemenea jurăminte nu pot fi încălcate. Ai jurat în templul lui Apollo! Ai spus că-mi ești credincios. Dacă e așa, dă-mi ascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unde e bucățica de zahăr ? Zâna: Uite-o aici! (și zâna scoate o bucată de zahăr dintr-o zaharniță) Pinocchio: Mai întâi vreau bucățica de zahăr, p-ormă o să beau zeama aia amară ... Zâna: (dându-i bucățica de zahăr) Îmi făgăduiești ? Pinocchio: Da. (ia zahărul și îl mănâncă repede) Ce binear fi să fie și zahărul o doctorie! Aș vrea toată ziua să mi se dea. Zâna: Acum ține-te de făgăduială și bea! Pinocchio: (duce paharul puțin la gură, își
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
el și Orlando i-ar fi primit cu lovituri de bâtă la gura peșterii , dacă nu l-ar fi oprit mama sa . Când au aflat din gura ei cine era , cavalerii i s-au aruncat la picioare și i-au făgăduit că îi vor obține iertarea împăratului. Suveranul a fost foarte fericit de această regăsire și l-a luat la curtea sa pe Orland, care a devenit cel mai puternic sprijin al tronului și al creștinătății . ROLAND și FERRAGUS Orlando sau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pricina mâhnirii sale, i-a spus că pornise în căutarea cuiva care să se lupte pentru salvarea iubitului ei, făcut prizonier de către o vrăjitoare rea, împreună cu Roland și mulți alți cavaleri. Fecioara era Flordelis, dragostea lui Florismart. Rinaldo i-a făgăduit fetei ajutorul său, nădăjuind să izbutească, fie prin luptă, fie prin viclenie. Flordelis a stăruit să ia calul ei, ceea ce el aprimit dar cu , condiția ca ea să urce pe cal, îndărătul lui., Pe când treceau printr-o pădure, au auzit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost dată și acceptată pentru ziua următoare. Numai că, Angelica, oftând în inima ei, după Rinaldo, nu voia ca el să fie expus unei primejdii atât de mari. Ea l-a rugat, deci, pe Roland să plece într-o misiune, făgăduindu-i că se va mărita cu el dacă o va duce cu bune la capăt. Primind legământul lui, prințesa l-a rugat să plece fără întârziere și să nimicească grădina vrăjitoarei Falereia unde mare număr de cavaleri valoroși erau ținuți
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
copac și care sta și acum așa cum o lăsase. Numai că decorul se schimbase. Grădina a dispărut iar vrăjitoarea atât de mândră mai înainte, îi cerea acum îndurare asigurându-l că multe vieți depindeau de cruțarea ei. Roland i-a făgăduit că-i lasă viața, dacă se face chezașă pentru eliberarea captivilor săi. Dar aceasta nu era ușor. Pentru că prizonierii nu se aflau la ea, ci sub paza unei vrăjitoare cu mult mai puternică, Morgana, Doamna Lacului și numai la gândul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din ce în ce mai aprins, un cavaler a sosit la fața locului, însoțit de o tânără fată, și Rogero le-a explicat pricina neânțelegerii celor doi. Cavalerul era Florismart, iar tovarășa sa, Flordelis. Florismart a reușit să-i împace pe cei doi oponenți făgăduindu-le să-i ducă acolo unde se afla Roland, stăpânul Durindanei. Gradasso și Mandricardo s-au grăbit să încheie un armistițiu, pentru a-l însoți pe Florismart, la fel a procedat și Rogero. În drumul lor ei au întâlnit un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mare, de unde să se poată îmbarca pe o corabie și să părăsească Franța, spre a nu mai auzi niciodată de odiosul numeal lui Rinaldo. Bătrânul pustnic se pricepea oarecum la vrăji. El I-a dat curaj Angelicăi și i-a făgăduit s-o protejeze de primejdii. Apoi și-a desfăcut sacul scoțând din el o carte; și nu citise decât o singură pagină, când un spiriduș care răspunsese incantației sale, a apărut sub înfățișarea unui plugar, întrebând care-i erau poruncile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Melissa nu i-a ascuns nimic, ci i-a spus că Rogero se afla căzut în mrejele Acinei. Bradamanta a fost cuprinsă de mâhnire și de teamă; dar buna vrăjitoare a liniștit-o, i-a risipit îngrijorarea și i-a făgăduit că în câteva zile avea să-l aducă pe paladin la picioarele ei. Fata mea, îi spuse ea, dă-mi inelul pe care-l porți în deget și care are puterea de a spulbera orice vrajă. Cu ajutorul lui voi izbuti
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de asemeni și scutul lui Atlantes pe care a avut grijă să-l acopere cu pânza lui. A ales apoi un cal din grajdurile Alcinei, fără să-i trezească bănuieli, lăsându-l pe Hipogrif, după sfatul Melissei, care i-a făgăduit să-l ia și să-l dreseze asfel încât să-i fie mai lesne de condus.Calul pe care-l luă el acum era Rabican,care aparținea lui Astolfo.El i-a restituit Melissei inelul. Dar nu apucă a se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vii noaptea și să mă aștepți aici? Dacă ieșea bărbatul meu? Și amu’ dacă întârzii la fântână ar putea să iasă și, Doamne ferește!... Ne împușcă!. Am venit fiindcă nu ai mai trimis băiatul să mă cheme. ― Da’ nu ți-am făgăduit, bădie. ― Nu trebuie să-mi făgăduiești nimic, ci vreau să fii a mea! Așa că mâine seară am să vin la han, să-ți aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]