1,726 matches
-
de o expansiune treptată a drepturilor cetățenilor de a-și exprima opiniile asupra unor chestiuni politice și de a căuta și face schimb de informații. Dreptul de a forma asociații cu scopuri politice evidente avea să urmeze ceva mai tîrziu. "Facțiunile" politice și organizarea partizană erau privite în general ca fiind primejdioase, provocatoare de discordie, subversive față de ordinea și stabilitatea politică și dăunătoare binelui public. Cu toate acestea, pentru că asociațiile politice nu puteau fi interzise fără un grad de constrîngere pe
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
care un număr din ce în ce mai mare și mai puternic de cetățeni îl considerau intolerabil, ele reușeau adesea să existe ca asociații mai mult sau mai puțin clandestine pînă cînd ieșeau din necunoscut la lumina zilei. În corpurile legislative ceea ce erau odată "facțiuni" au devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
la lumina zilei. În corpurile legislative ceea ce erau odată "facțiuni" au devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea micii aristocrații de la "țară" s-au transformat treptat în partidele Tory și Whig. În același secol, în Suedia, adversarii din Parlament s-au denumit, oarecum în glumă, "pălăriile" și "bonetele".1
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
legislative ceea ce erau odată "facțiuni" au devenit partide politice. Guvernanții se confruntau cu opoziția sau ceea ce, în Anglia, a ajuns să fie denumită oficial Opoziția Loială a Majestății Sale. În Anglia secolului al XVIII-lea, facțiunea care susținea monarhul și facțiunea opusă susținută de majoritatea micii aristocrații de la "țară" s-au transformat treptat în partidele Tory și Whig. În același secol, în Suedia, adversarii din Parlament s-au denumit, oarecum în glumă, "pălăriile" și "bonetele".1 În ultimii ani ai secolului
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
chiar foarte democratice. Așadar, chiar dacă nu ar avea partide politice sau asociații politice independente, ar putea fi și ele extrem de democratice. De fapt, am putea fi de acord cu punctul de vedere clasic, democratic și republican, că în asociații restrînse "facțiunile" organizate nu numai că sînt inutile, ci pur și simplu dăunătoare. În locul conflictelor exacerbate de facționalism, întruniri preelectorale, partide politice și așa mai departe, am putea prefera unitatea, consensul, înțelegerea, atinse prin discuții și respect reciproc. Prin urmare, instituțiile politice
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
influențarea agendei publice. Cum ar putea cetățenii să participe cu adevărat la viața politică dacă toate informațiile pe care le-ar putea dobîndi ar proveni dintr-o singură sursă, să spunem guvernul sau, de fapt, un singur partid, o singură facțiune sau un singur interes? DE CE DEMOCRAȚIA PRESUPUNE EXISTENȚA UNOR ASOCIAȚII INDEPENDENTE? După cum am văzut mai devreme, a fost necesară o schimbare radicală în modurile de a gîndi pentru a accepta nevoia de asociații politice grupuri de interese, organizații de lobby
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
scenariului și a desenului l-a avut însă seria X-Men, care aparținea concernului Marvel. Dacă Spider-Man ori Human Torch erau adolescenții anomici care tânjeau după recunoaștere, noul grup de mutanți este proiecția mișcărilor pentru drepturi sociale din anii '60, cu facțiunile de rigoare (profesorul Charles Xavier mai moderat, un Martin Luther King Jr. al benzii desenate, militând pentru recunoaștere și drepturi egale, iar adversarul său, Magneto, mai apropiat de radicalii Malcolm X sau Stokely Carmichael și "naționalismul negru"). Noua serie X-Men
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei, legiunile din Germania și din Răsărit, facțiunea de populares îi considerau pe fiii lui Germanicus viitorii și mult îndrăgiții moștenitori ai imperiului. Pe când el se gândea cum să scape de acel obstacol care-i stătea în cale, cineva o preveni pe Agrippina. Disperată, ea le strigă fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strigând numele lui Germanicus și pe cel al singurului său fiu supraviețuitor, tânărul Gajus Caesar. „Iar pretorienii nu intervin“, șoptiră câțiva, neliniștiți. Îngrijorarea se răspândea. „Aici se pregătește o revoltă.“ În situații asemănătoare, în trecut izbucniseră războaie civile în care facțiunile se măcelăriseră ani de-a rândul. Atunci cineva observă cu glas scăzut că povestea cu testamentul declarat nevalabil pe baza mărturiei lui Macro - „mărturie armată“, sublinie - demonstra că periculoasele cohorte pretoriene, stăpânele Romei, îl sprijineau pe Gajus. Era clipa potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altele noi, pentru a-și consolida puterea personală, însă o mascase sub blânda iluzie a alegerilor frecvente efectuate de către senatori. Curând, toate acestea se transformaseră, pentru el și pentru Tiberius, într-un fel de monarhie. În ziua aceea, cele două facțiuni senatoriale dușmane puseră la punct - fiecare fără știrea celeilalte - aceeași strategie împotriva grupului advers: acordarea formală a unei mari puteri „blândului și naivului“ Gajus Caesar, astfel încât, prin manevre ingenioase, să poată obține din partea lui prevederi care, dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul le spuse lui și lui Macro: — Senatorii noștri poartă în suflete o sută de ani de ură. E cu neputință să guvernezi. Scaunul senatorial era practic transmis din tată în fiu, în familiile bogate și puternice, împărțite în vechi facțiuni, nelăsând speranțe de schimbare. — Curia popularibus clausa est, Senatul este închis pentru oamenii din popor, zice lumea. Trebuie să introducem, injectare - sublinie -, sânge diferit, să se aleagă oameni noi, din provincii îndepărtate. Imperiul e imens, are mii de glasuri. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea celor două facțiuni în care Senatul era împărțit de aproape o sută de ani. Viitorul avea să confirme calculele lui Callistus. Acesta îl prinsese în capcană pe bătrânul Claudius în ziua în care îi șoptise afectuos: „Nepotul tău Gajus Caesar suspectează acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singur pe o stâncă...“, se gândea privind focul. Rugul ardea repede din cauza vântului; bucăți de lemn ars săreau de jur-împrejur. În aceeași noapte, cohortele înconjurară și curățară Curia; odată cu lumina noii zile, senatorii își reluară locurile și cele două vechi facțiuni se înfruntară pentru a nu știu câta oară. Senatorul Saturninus îl preamări pe Cassius Chereas ca pe un nou Brutus, iar aliații săi îl aclamară de îndată drept „cel ce a readus libertatea“. Pe când Chereas își trăia momentul de glorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el era din nou insul superior din punct de vedere moral și Îmi explica mie ce am de făcut. Duse erau zilele de odinioară, când Închideam telefonul liniștită că el există, știind că depășim toate greutățile Împreună, nu ca niște facțiuni războinice. Când ajunsese lucrurile În halul ăsta? Nu mai aveam energia să‑i explic ceva evident, și anume că, dacă plecam acasă mai devreme, aveam să fiu dată afară și atunci tot acest an de sclavie ar fi trecut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
al partidelor de guvernămînt care dețin președinția UE. Dimpotrivă, obstacolul cel mai important pentru cooperarea partinică europeană este, fără îndoială, legat de competiția ideologică între formațiunile partinice naționale din același partid european. La nivel național, asta amintește luptele dintre diferitele facțiuni ale unui partid politic. Diferența e că, în europartide, elitele partidelor naționale intră în competiție la nivel european. La un nivel intermediar de agregare între expresia preferințelor și politica oficială a partidului european, se pot distinge coaliții legate prin afinități
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
a lui Cristos și o face să suspine? Nimeni altcineva decît Episcopatul, căruia i-a fost încredințată conducerea acesteia, lui i s-a dat puterea miraculoasă de a o vindeca, dar acesta trebuie să fie unit, iar nu despărțit în facțiuni. Episcopatul întreg in corpo se reclamă din marea lucrare și trebuie să fie unit de acea dorință și de o singură lucrare. Acum, această uniune este exact ce le lipsește Păstorilor Sfintei Biserici în aceste vremi înșelătoare, iar aceasta constituie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru averea, onorurile și demnitățile ce erau de acum parte a episcopatului, iar infracțiunea era esențială în obținerea acestora. În aceste împrejurări, nu e greu de înțeles cît de mult s-au degradat oamenii care se lăsau mituiți, separați în facțiuni, incitați la revolte și, în cele din urmă, sprijineau adulatorii care reflectau propriile lor vicii, iar nu virtutea cuvenită unor Episcopi. Dezordinea populară a devenit apoi un bun motiv de excludere a laicilor de la alegerea Episcopilor, mai întîi în Orient
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
numiți de principi și, așadar, principele, din aviditatea de a avea prea mult, a pierdut cel mai mult posibil. Deși de aici rezultă o mare daună adusă Religiei, căci devine odioasă înaintea poporului și împotriva ei se îndreaptă toată ura facțiunilor politice suscitată contra principilor, stare în care nu poate fi menținut un tron prea multă vreme, și nu mai poate să se susțină astfel nici pe sine. Aceasta este ceea ce am observat că s-a întîmplat în Franța în zilele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
domina pe atunci Franța, și care își supusese totul sub un sceptru de fier, să fie asociată cu adevărata Biserică și cu suveranul Pontif, rămînînd atît de lipsită de putere, dar nu umilită din această cauză și nici supusă schismaticei facțiuni 261. 124. Oricîte abuzuri și dezordini ar apărea în ale-gerile făcute de diferitele dioceze sau provincii, acestea vor fi întotdeauna restrînse, corupția ce va urma nu se va extinde la nivel de întreaga națiune și nu va fi făcută după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Bisericii și se folosesc de această ocazie pentru a impune legi nevrednice de amortizare; oamenii devin din ce în ce mai nemulțumiți de Cler și de Biserică; necredința se răspîndește; cei care urăsc Biserica o blesteamă și o înfierează; și, în cele din urmă, facțiunea conducătoare sau mulțimea, incitate de elementele subversive, trec la violență, spărgînd casele de bani ca să jefuiască aurul și ca să prade sanctuarul de comorile sale. Eu consider că este de dorit și folositor pentru Biserica lui Dumnezeu să nu alimenteze rațiunea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
mi-am dat seama că forța mașina, dorindu-și ca ea să-l Învingă, radiind de Încîntare cînd un as Îi smulgea racheta din mînă. Și totuși simțeam că adevăratul duel avea loc nu Între om și mașină, ci Între facțiuni rivale care sălășluiau În mintea lui. Părea că-și lansează sieși provocări, că-și testează propriul temperament, curios să afle cum va reacționa. Deși În pragul epuizării, continua să se solicite, așa cum ar fi Încurajat un partener mai puțin priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
infracțională care stătea la temelia vieții din Residencia - drogurile furnizate de Mahoud și Sonny Garder rețelei de traficanți, serviciile de masaj și escortă ce recrutaseră o sumedenie de văduve plictisite și o mînă de neveste aventuroase, cabaretele „creative“ care desfătau facțiunile cele mai corupte, gașca de musculoși a celor doi foști directori la British Airways care umbla prin Residencia spărgînd și vandalizînd În liniște, provocînd stricăciuni mașinilor și murdărind piscinele pentru cauza drepturilor cetățenești. Stăteam la masa mea de lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Germaniei, urmată apoi de o aceeași recunoaștere intempestivă din partea S.U.A. a declarațiilor de independență ale Croației și Sloveniei, s-a produs primul conflict armat. Apoi, într-o atmosferă de frică, incertitudine și naționalism reînviat, conflictul s-a răspândit rapid. Toate facțiunile din fosta Iugoslavie au urmărit același obiectiv - evitarea de a deveni minoritari într-unul din statele succesoare ale Iugoslaviei dinainte de 1991. II.2.2. Ecouri internaționale fată de Acordul de la Dayton II.2.2.1. Valoarea acordului pentru diplomație și
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
din cele trei valori fundamentale ale C.E. - democrația pluralistă. Membrii Adunării Parlamentare se așează în hemiciclul de la Strasbourg în ordinea alfabetică a numelui lor și nu a țării sau grupării politice. Parlamentarii se grupează pe criteriul apartenenței politice în șase facțiuni care sunt următoarele, în ordinea importanței numerice: socialiștii, democrat-creștinii (sub denumirea de „Grupul Partidului popular European"), democrații-europeni (conservatorii) și, în fine, grupul celor care nu aparțin nici unui alt grup politic - în special ecologiștii. Conform schemei clasice a tuturor adunărilor parlamentare
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
din Vest, partidele comuniste nu au respectat democrația. Nu numai că au respins ideea organizării de alegeri libere, dar au subliniat "centralismul democratic", controlul asupra statului și partidului exercitat de către o elită de lideri de partid. Partidul cerea supunere, iar facțiunile de opoziție puteau fi suprimate printr-un proces de epurare. Internaționala a III-a sau Internaționala Comunistă, cunoscută cîndva drept Comintern, era sponzorizată de Lenin pentru a asigura dominația Moscovei asupra partidelor comuniste apărute în Europa la sfîrșitul primului război
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]