1,020 matches
-
alta, ba chiar sînt, pentru indian, unul și același lucru: modalitatea existenței actuale (destinul individului) este determinată de felul acțiunilor din existențele sale anterioare. Prin străduințele din timpul unei vieți, sufletul capătă o anumită conformație, cu predispoziții specifice înscrise în faldurile sale imateriale. Atare conformație sufletească constituie ceea ce indianul numește destin (kărma). Pentru acest motiv, kărma (de la rădăcina kr-, "a crea, a face") înseamnă acțiune și destin în același timp, sau mai exact: "destin ca efect al unei acțiuni". Este firesc
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
într-o peșteră, care are aceeași simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de pereții care parcă tremurau, Damian este „istovit“, ceea ce se întâmplă îl copleșește, obosindu-l. Damian adoarme, ratând inițierea, adică restul spectacolului, însă el, datorită anamnezei, va retrăi aievea retragerea dezastruoasă a cohortelor
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez, unică toga bărbatului sfînt a cărui stîngă sprijină toiagul pe umăr: de unde începe vrăjitoria perfectă a faldurilor. O secundă, o secundă doar, mă deranjează mîna (parcă) prea mică, ieșită de sub ultimul fald. (Cîtă impertinență, nu?) Știu prea bine că ocrul tutelar mă va urmări, nevrotic, în sărmanu-mi mare atelier din Armeană. Trotuarele au parfumul magazinelor. Intrarea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez, unică toga bărbatului sfînt a cărui stîngă sprijină toiagul pe umăr: de unde începe vrăjitoria perfectă a faldurilor. O secundă, o secundă doar, mă deranjează mîna (parcă) prea mică, ieșită de sub ultimul fald. (Cîtă impertinență, nu?) Știu prea bine că ocrul tutelar mă va urmări, nevrotic, în sărmanu-mi mare atelier din Armeană. Trotuarele au parfumul magazinelor. Intrarea în parfumerie are incastrate, în roza marmură, mărcile auguste: Christian Dior, Lancôme, Yves Saint-Laurent, Cacharel, Nina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de multă, prea multă impostură insolentă. Pașii prin sală îmi întăreau optimismul că nici pe departe totul ar fi pierdut, că în faldurile ademenitoare ale valutei forte de schimb postmodernismul s-ar sufoca și ce mai respira cît de cît sănătos în cîmpul prezentului. Iată chiar aici, în galeria etalon a orașului, speranțele continuității rămîn intacte. Dar... Surpriza autenticei satisfacții s-a frînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce trebuie! Gh. P. unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin lumea aia de imagini..., de sunete...?! Gh. P. doi: Cunosc teoria asta "nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se stochează". Tu mi-ai mai spus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu suntem Întru totul conștienți, chiar dacă este Îmbrăcată În faldurile gesticulațiilor festive. În fond, ce se Întâmplă? Absolvenții vor să „scape” de sub „tirania” dascălilor, vor să-și urmeze calea, uitând sau „urând” ideile celor cu care au conviețuit până atunci. E nevoie, dacă ne gândim mai bine, de un act
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile” Scripturii sau din Sfinții Părinți, metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt „stâlpările” unei parabole pulsând de sensuri. Prin această artă a cuvântului, exprimând o întreagă gamă de stări sufletești, mitropolitul se comunică și pe sine, cu spiritul său neliniștit, tumultuos, dar și contemplativ, pătimaș și duios, frământat
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Costum specific. Dar nu veți găsi În Volumul de față nici o descriere a Costumului Sărmanilor Robi irlandezi, pentru simplul motiv că acesta pare că nu poate fi descris prin intermediul imperfectului organ al Limbii. Veșmântul lor este alcătuit din nenumărate pulpane, falduri și pliuri neregulate, din stofe de toate felurile și culorile, prin urzelile labirintice În care trupurile lor sunt introduse, grație unui proces necunoscut. Acest veșmânt este Încheiat cu ajutorul unei combinații multiple de nasturi, ace mari și ciucuri, la care se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
294; Papahagi, Interpretări, 89-93; Alex. Ștefănescu, Ion Creangă între p. a. d. și GU, 7/11-12, RL, 1995, 47; Alex. Ștefănescu, Monument critic, RL, 1996, 7; Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură. Valeriu Cristea, RL, 1997, 2; Manolescu, Litere, 57-63; Faifer, Faldurile, 114-117; Daniel Ștefan Pocovnicu, Vitraliile memoriei, ATN, 2000, 2; Dicț. esențial, 226-228; Dimisianu, Lumea, 243-253; Simion, Fragmente, IV, 205-215; Gabriel Dimisianu, Un dicționar fabulos, RL, 2001, 14; Bârna, Comentarii, 278-307; Manolescu, Lista, III, 279-287; Petraș, Panorama, 237-239; Popa, Ist. lit.
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
Ornea, Tradiționalism, 138-139; Zaciu, Cu cărțile, 55-62; Râpeanu, Memoria, 71-72; Ionel Jianu, Petru Comarnescu, JL, 1990, 48-49; George, Sfârșitul, IV, 221-229; Alex. Ștefănescu, Pagini cu efect tonic, RL, 1994, 18; Arșavir Acterian, Nobila candoare. Petru Comarnescu, APF, 1995, 3-4; Faifer, Faldurile, 29-33; Ioan Mihuț, Actualitatea unei reeditări (sau) „Homo americanus”, CRC, 2000, 7; Dicț. esențial, 194-195; Popa, Ist. lit., I, 318-319; Simion, Ficțiunea, III, 293-299. D.G.
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
cu literaturicidul, RL, 1992, 39; Ioana Pârvulescu, Circuitul zâmbetului în literatură, RL, 1993, 36; Mircea Zaciu, „Mătușile” lui Radu Cosașu, F, 1994, 4-5; Petraș, Lit. rom., 28-30; Poantă, Scriitori, 100-103; Radu Cosașu, DRI, I, 373-377; Cosma, Romanul, II, 242-244; Faifer, Faldurile, 103-106; Dimisianu, Lumea, 300-304; Dicț. esențial, 202-204; Manolescu, Lista, III, 148-154; Popa, Ist. lit., II, 740-743; Mircea Iorgulescu, Arta și meseria concubinajului, „22”, 2002, 2; Luminița Marcu, Comunismul cu Stan și Bran, RL, 2002, 32; Mircea Iorgulescu, Adevărul integral și
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
intimitatea e agresată și corodată de realul înconjurător, decăzut din strălucirea de altădată. Acest filon se accentuează masiv în Iarnă clinică (1983), cea mai bună carte a poetei, în care observația socială se radicalizează. Ea rămâne însă atent camuflată în faldurile imaginilor poetice, care glisează abil spre acoperirea adevăratelor sensuri. Acest esopism, binecunoscut literaturii din perioada respectivă, sporește considerabil concentrarea poetică. Mizeria cotidiană, frigul, singurătatea impusă de ridicarea fricii la rang de politică de stat se disting clar în poeme convulsionate
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
ca în declamațiune să i se dea ritmului totdeuna caracteru 1 acela pe care-l pretinde patosul. Ritmul trebuie neapărat ca să-i fie subordonat patosului în declamațiune. Artistul are de-a manipula cu el ca cu o haină plină de falduri, care să se acomodeze fără greutate ținutei și întregei pozițiuni a corpului fără de-a atinge încîtva legea frumuseței plastice. Iambul cincviped va putea în recitațiune să se urce prin gradațiune de la declamarea mai atinsă de proză până la ponderoasa și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în jurul intrării în ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da, da! Și-apoi cum să plece? Mă aștept mai degrabă să trimită
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acum? ― Se prea poate. Nu știu... clătină din cap Isidor. ― Ei bine, eu știu, hohoti Crey. Și mai știu că în orice bătălie câștigă de obicei acela care are inițiativa. De aceea am să lovesc eu primul. Guvernatorul scoase din faldurile hainei sale un pumnal și îl împlîntă fulgerător între omoplații călugărului. Ca și cum s-ar fi așteptat la așa ceva, Isidor se întoarse către el și, cu ultimele puteri, murmură: ― Or să te distrugă, nebunule!... Personalitatea dublă a lui Sirin pare că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să sforăie sonor. Maria îl veghe preț de câteva minute, până când antidotul alcoolului pe care se grăbise să-l ia după ce adormise Stin își făcu pe deplin efectul. Avea acum mintea limpede și obrajii nu-i mai ardeau. Scoase din faldurile mantiei largi un dispozitiv care semăna mult cu o armă laser. Îl lipi de tâmpla stângă a lui Stin și apăsă pe un buton. Când acul minuscul atinse pielea capului tânărului, acesta se trezi brusc și, cu o voce straniu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am nici un motiv să vă pun intențiile la îndoială. Am să plec acum. Insa se apropie de Xtin și-și șopti: - Întreabă-l ce are sub mantie. Tânărul își încorda privirile și văzu că într-adevăr veșmântul străinului făcea câteva falduri ciudate. - Iartă-mi necuviința, dar ni se pare că ascunzi ceva sub mantie. Sălașul ăsta a fost al mamei mele și lucrurile de aici... Străinul dădu repede din mână, ca și cum ar fi vrut să se apere de o insectă imaginară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fiind nevoie de o creație pentru a ne lupta cu animalele și de o cu totul alta pentru a face față atacului oamenilor? Nu găsești că e aici dovada ultimă a faptului că am dreptate? Tonul tânărului era calm, iar faldurile pe care le făcea mantia arătau ca se află într-o armonie perfectă cu veșmântul său, o stare care nu putea fi atinsă decât în clipele de seninătate supremă. Arrus îl privi stupefiat. - Care dovadă? Ceea ce ai făcut tu în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
își spusese Kasser. Dimpotrivă, noi vrem să vă ajutăm. Ne-am gândit că nu v-ar strica niște arme precum cele ale clonelor, cu care să puteți riposta dacă sunteți atacați din nou. Spunând asta, N'Gai Loon scoase de sub faldurile mantiei care îi atârna dezordonat, semn că nu putea deloc să o controleze, un obiect mic și lucitor pe care îl aținti asupra peretelui grotei. Imediat, din el țâșni o descărcare de lumină roșie care lăsă în stâncă o gaură
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu se vor mai amesteca în viața tribului lor. Acum priveau cu toții încordați dintr-o grotă săpată în faleza înaltă, a cărei intrare era mascată de câțiva bolovani. Siluetele celor doi quinți, care păreau ca turnate în piatră, contrastau cu faldurile pe care părul lung și alb al lui N'Gai Loon, dar mai ales mantia lui, le făceau în bătaia brizei. Așteptarea se prelungea chinuitor de mult și Kasser știa că lucrul ăsta nu e bun pentru moralul oamenilor săi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care coborâse un grup restrâns de oameni. Toți aveau un mers milităros în afara celui care stătea în mijlocul lor. Era un bărbat mic de statură, care pășea hotărât dar degajat, ca un om obișnuit să comande. Mișcările îi erau amplificate de faldurile mantiei largi, care flutura pe lângă uniforma regală, strânsă pe corp. În cele două zile scurse de la începutul agresiunii, șeful năvălitorilor nu dorise să îi vorbească. Acum însă Abatele îl aștepta în sala de consiliu, pentru ceea ce părea a fi o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rodica Draghincescu, Arta interviului, „Minerva”, 1997, 2; Adrian Dinu Rachieru, Pătimiri basarabene, L, 1997, 6; Z. Ornea, O evocare a Fălticenilor de Grigore Ilisei, RL, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., II, 587-588; Ioan Holban, Voluptatea povestitorului, RL, 1999, 42; Faifer, Faldurile, 77-79; Mircea A. Diaconu, Farmecul călătoriei, CRC, 2000, 4. R.B.D.
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
colaborare), București, 1979; Dramaturgia între clipă și durată, Iași, 1983; Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, București, 1993; Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997; Efectul de prismă, pref. Liviu Antonesei, Iași, 1998; Faldurile Mnemosynei, Iași, 1999; Pluta de naufragiu, pref. Paul Cornea, Iași, 2002. Ediții: Antim Ivireanul, Didahii, postfața edit., București, 1983; Margareta Faifer, Zâmbete pe șapte coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]