1,426 matches
-
Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească-n vine, falnică și grea, De la munții antici pân-la-ntinsa mare Să-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea. De le-a cere țara trupul lor în glie Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta, Să nu curgă lacrimi, fi-va bucurie Căci urmașii
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
și făr-de duh. Învățați copiii să-și iubească țara Asta tre să vadă, însă și la voi, Povestind legende din zori până sara Cum că neamul nostru a crescut eroi. De voi n-o să creșteți patrioți din fașă Neamul nostru falnic se va stinge-n vânt, Vom vorbi o limbă de barbar sau pașă Nația română, va rămâne gând. Referință Bibliografică: PATRIOȚI DIN FAȘĂ / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
atârnă în slavă Lui, solului vieții cu noi începuturi Divin creator strălucind în amurguri Îi dăruie bardul întâia octavă. Prin steaua lui Ares, sau Alpha Arietis Îmbracă în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar, Sau fertilitatea Innanei, slăvita. A fos
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
calea ce, de el, a fost aleasă, I se părea îndeajuns de mare. Era prea mic și nu gândea la toate Din cele ce asupra-i stau să vină, Și se-ncredea, în sinea lui, că poate, Ca și stejarii, falnic să devină. Și s-a-nălțat spre cer cu bucurie, Dorindu-și, cu putere și ardoare, S-atingă-o rază caldă, aurie Din nesfârșita și albastra zare. Dar, la un timp, copacii din pădure, Cu trunchiurile drepte și semețe, L-au îngrădit și-au
COPACUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369327_a_370656]
-
în mod deosebit, poate și pentru faptul că am regăsit aceleași trăiri sufletești și sentimente care îmi umplu sufletul, ca oricărui om cu dragoste de neam, de părinți, de familie. Primul (Rădăcini) este cel dedicat strămoșilor simbolizați, metaforic, de copacii falnici care ne reprezintă, cel dintâi fiind un „brad frumos și drept, și sfânt” văzut ca „model de demnitate”, ca exemplu de verticalitate morală în fața tuturor vicisitudinilor, simbolizându-l pe bunicul iubit pe care dorește să-l urmeze întru toate (Bradul
DE LA VIS ȘI SPERANȚĂ LA ÎMPLINIRE de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369387_a_370716]
-
Poezie > Oglindire > IUBIREA Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1525 din 05 martie 2015 Toate Articolele Autorului eu am iubit iubirea cu jind ca pe-un noroc ca pe un vârf de munte sădit din loc în loc cu falnici arbori mândre piscuri întinse spre înălțimi din care ape limpezi se scurg în văi blajin ..................................................................................... iubirea-i ca o torță ce arde stinsă în vânt e însăși forța vieții ce vine din adânc e darul ce împarte ce-i bun
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369504_a_370833]
-
o picătură de apă căzută din coada unei comete. Un element din structura unui nor celular. Un leu ce străbate savana alergând după hrană. O pasăre în zbor alungând depărtarea. O zgâtie de fată jucându-se cu o pisicuță. Un falnic copac în mijlocul unei păduri. O albină ce zboară zilnic să culeagă nectarul vieții. Un susur de apă străbătând munții de piatră sau însăși iubirea dată unui semen. Că e om, că e fiară, frunză sau floare , doar un apus de
INIȚIAL de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369534_a_370863]
-
să-mi spună că locuiește în Afumații de Belgique făcând aluzie la cuvântul “sombru” de la Sombreffe, care tradus în românește ar însemna fumuriu, închis la culoare etc. Așa că am traversat din nou intersecția, despărțindu-mă cu greu de cei doi falnici și înmiresmați cireși japonezi, promițându-le că voi reveni pentru a-i admira și a-mi încărca plămânii cu asemenea suave parfumuri îmbătătoare și m-am îndreptat spre o zonă împădurită ce se vedea la distanță. Era de fapt un
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
frumusețea mării sau a oceanului, răsăritul și apusul soarelu; ascultă ritmurile egale ale valurilor și avântă-ți privirile în depărtările fără sfârșit. Ridică-ți privirile spre cele mai înalte vârfuri ale munților, unde stâncile păzesc, precum străjerii înarmați, liniștea brazilor falnici, veșnic înălțați spre cer, parcă-ntr-o continuă rugă și mulțumire. Observă dansul florilor și mlădierea spicelor coapte de grâu. Observă omul: frumosul atrage și cele mai încapățânate ființe. TU aduci în casele oamenilor și în mințile lor lumina vieții
ESEU de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370787_a_372116]
-
buric, Dragoste - cravașă. Iar apoi, liricoizi Mai citim din „FAUST”, Parcă au trecut bolizi Într-un miez de august. Paj Venerei eu am eram, Tu te naști din spumă, Ne zâmbește don Juan, Dragoste nebună. Veneția „S-a stins lumina falnicei Veneții” și din amor s-au stins vrei trei scaieți, eu nu plâng efemera tinerețe, sunt fericit umblând printre poeți. Cu dragostea nu am contracte garantate, Diavolul e avocat isteț și crud, Mai am încredere în libertate, Îmi place să
FURTUNĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369726_a_371055]
-
nr. 1068 din 03 decembrie 2013. A fost odată undeva mai demult prin știu eu ce loc ascuns de lume și de curioși ... a fost odată colo în vârf de munte sus, între piscuri semețe, un târg. Era ascuns între falnici munți și păduri de nepătruns, într-o vale minunat de plată, si goală fără vre-un copac sau tufa să-i știrbească netezimea. Și în acest loc unde nu creșetea nimic în afara ierburilor, oamenii trăiau doar din comerțul cu plantele
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
vânturile de miazăzi. Citește mai mult A fost odată undeva mai demult prin știu eu ce loc ascuns de lume și de curioși ... a fost odată colo în vârf de munte sus, între piscuri semețe, un târg. Era ascuns între falnici munți și păduri de nepătruns, într-o vale minunat de plată, si goală fără vre-un copac sau tufa să-i știrbească netezimea.Și în acest loc unde nu creșetea nimic în afara ierburilor, oamenii trăiau doar din comerțul cu plantele
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
mea Plecăm cu toții la pădure... Să culegem între tufe Fragi și zmeura și mure... Pădurea era toată a mea Eu eram a iei stăpâna... Și că sceptru îmi făceam O ramură de fag, bătrână... Colindam printre stejari Și printre brazii falnici... Mă cătarăm sus în castani... Cu mine derau darnici... Mă cunoștea toată natură De la iarbă până-n cer... De mult m-a lăsat pădurea Să-i citesc orice mister... Vietățile pădurii De mult mi-erau prieteni... Iepurași și aricei... Și păsărele
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
Ochii mi-s plini de stropii de rouă Și de soare cu drag sunt privit. Îmi spune prin șoaptele sale Vântul ce adie încet printre flori Că cerul aude rugile mele Și că veșnicia vine la noi. În zare stau falnic a rugă Munții cu misterul pe frunți Cu brațe de aer cerul apucă Și fac peste timpuri veșnice punți. Ziua-mi șoptește gingaș la ureche Că seara pășit-a pe strune de dor Așteptarea va sta iar de veghe Și
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
aducerea oilor acasă, mai ales că avea și un băiet cu numele de Dumitru, așa că îl invită și pe preotul Plutașu să-l onoreze cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
Limba română Dulcea mea limbă română, Încrustată de străbuni în sufletul meu, În slova ta , toate se-ncunună, Ancestrala chemare ne adună mereu. În tine susură izvoare, Munții falnici îi zărești, Foșnetul pădurii în șoapte, Spice de grâu unduiești. Ești primul cuvânt de pe lume Și ultimul de pe pământ, Iubirea mi-am spus-o cu tine, Cu tine-am făcut jurământ. Te-am dus cu mine cu cinste, Oriunde am
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
grădina, Pe aceste locuri ca din rai. O salbă de daruri mărețe ca lumina, Frumoase ca un cântec de nai. Întinse câmpii ce ne dau pâinea Și dealuri blânde, pline cu vii, Privesc spre înălțimi ca-n ziua întâia, La falnicii munți sidefii. Coloane de piatră ce parcă țin cerul, Altare pelasge a zeilor pieriți, Câtă taină! Domnește misterul, Când apar din umbră megaliți. Sfinxul impunător veghează, Suveran, puternic, înțelept, Vorbește cu Omul aceeași limbă, Lăsată de daci pe drept. Babele
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
abstract. Și iată un tablou ce înfățișează Veneția. Ne asteptam desigur la mult albastru, apa și cer nesfârșit... Dar nu, apa e numai sugerată în josul tabloului, spațiul rămas este dăruit generos unei construcții masive, aproape monocrome, lipsită de eleganță palatelor falnicei Veneții.. Spiritul locului nu e cel al turistului entuziasmat, ci al locuitorului preocupat de igrasie, transportul în comun și salubritate... În sfârșit, un peisaj transilvan de largă respirație ni-l relevă pe Liviu Lăzărescu că pe un poet al priveliștii
CĂUTÂND „SPIRITUS LOCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362695_a_364024]
-
vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938 ... Citește mai mult Stăm așa gravi, timpul ne plouă,Cu destinul alături îmbătrânim;Altă lumină, aer, lume nouăși călătorim etern către
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
ruptă, vag infinitîn care coboară pâraiele vieții.La răsărit zările pară,Alămuri ruginite țipă strident,Vrerea uitată, surdă, amară,Și cortina lăsată funebru, atent.Poate mai știi idila de an, de zece,Crește-n noi amintirea cenușie,Toamna, moarte, visul falnic treceși privim în ram pe Sfânta Marie. Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938... XI. ANII MEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1703 din 30 august 2015. Anii mei ca merele toamnei trec Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
vag infinit În care coboară pâraiele vieții. La răsărit zările pară, Alămuri ruginite țipă strident, Vrerea uitată, surdă, amară, Și cortina lăsată funebru, atent. Poate mai știi idila de an, de zece, Crește-n noi amintirea cenușie, Toamna, moarte, visul falnic trece Și privim în ram pe Sfânta Marie. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938 POETUL DIN URMĂ Pe-aici poetul este rătăcit, Prin hârburi de anafură și besnă, Heralzii în tăcere i-au murit Și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
24 octombrie 1942 ȘES NATAL Și, Doamne, eu fui pe aici. În țara cu luceferii înalți, Văzui catapetesme cum ridici Și floarea cu parfumuri cum înalți. Văzui însămânțările cu rod, Stupinele cu miere, dimineți Cu mândre aurore în năvod Și falnică sburarea de ereți. Zimbirea călărea peste obraz, În vine se rotiau chiuituri, Țâncaș cu mămăligă și cu praz Creșteau peste hotare sărituri. În urnă tresăriau și mai adânci Pâraele cu apă și cu har, Credeam în ele, Doamne, că tu
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
parte și la curtea și în palatul imperial, complotând și defăimând, aducându-i mai apoi destul de multă mâhnire și suferință. Pe câmpurile de luptă tânărul și frumosul comandat de oști se avânta în locul cel mai primejdios, biruind. Era un războinic falnic, curajos, viteaz, un bărbat cumpătat, strategic și un iscusit călăreț, demn de strămoșii săi, neîntrecuții sciți. Prin dragostea și educația primită de la părinții săi daci, prin zestrea sufletească, prin podoaba cumpătării, prin fascinanta putere de judecată, prin înțelepciunea dobândită, tânărul
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]