875 matches
-
gândim se bazează pe ceea ce știm, iar ceea ce știm este, într-un fel, întemeiat pe ceea ce gândim. Cu cât ceea ce știm este recuperat dintr-un trecut istoric autentic, cu atât ceea de gândim are mai multe șanse de a evita falsitatea și instituirea unor sofisme de interpretare cu aromă istorică. Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoașteri pentru că acest trecut istoric se află, la un moment dat și pentru o generație, într-o stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Este o polaritate care nu permite, altfel decît într-un și mai blamabil compromis, calea de mijloc. Femeia visată, idealizată, și femeia "cocotă" (e termenul folosit în romanele lui Camil Petrescu). De aici apăsata apropiere, în fragmentele citate, cu atributele falsității și lăcomiei, emblemele chiar ale iubirii venale. De aici sinteza: femeia actriță, de meserie, jalnică, odioasă. Care imită...o Damă cu camelii. În fond, de ce nu, putem vorbi de un tipar neîntinat, falsificat în variantele nefericite ale ...cîtor femei? Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
scenă a lumii, unde oamenii, chiar dacă mor, specia continuă: "Alte măști, aceeași piesă/ Alte guri, aceeași gamă... Și de mii de ani încoace/ Lumea-i veselă și tristă" (Strofa a șasea). Înțeleptul caută să se regăsească în sine, departe de falsitatea prezentului și să-și construiască un sistem de valori bazat pe înțelegerea superioară, conștient de jocurile societății mediocre: Nu spera când vezi mișeii/ La izbândă făcând punte/ Te-or întrece nătărăii/ De oi fi cu stea în frunte" (Strofa a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de "curaj" ale lui Maitreyi (Gayatri), jocul pe nuanțele vocii și pe gestica, potențate de decorul bogat oriental, de costumele generos colorate, de peisaje spectaculoase, de muzică pliata și ea fastuos pe poveste sunt în multe secvențe artificiale. Momente de falsitate, deseori, care anihilează emoția sentimentului născând al iubirii, spectatorul având în față o îndrăgostită falsă. Vârstă și calitățile actriței, departe prin aspect și comportament în fața camerei de vârstă și naturalețea personajului livresc (și de naturalețea și emoția care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
economice ale societăților. Acest conflict este însă un conflict între valori, nu un conflict între opinii și ca atare nu presupune o contradicție logică. Așa cum explică Weale, "atunci când în conflict se află două opinii, adevărul uneia implică în mod normal falsitatea celeilalte. Conflictele de valori sunt diferite: ideea conform căreia comprehensivitatea este importantă în cadrul unui sistem de îngrijiri medicale nu implică ideea că îngrijirile medicale de înaltă calitate sunt mai puțin importante. În al doilea rând, alegerea de a susține o
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
formula negativa a legii identității. Ea interzice gândirii să atribuie aceluiași subiect, in același timp și sub același raport doua predicate opuse. Formula ei este: „A . A” 50. Legea terțiul exclus permite gândirii să treacă de la adevărul unei judecăți la falsitatea judecății contradictorii și invers, deoarece o a treia posibilitate nu există: terțiul este exclus. Ea se formulează astfel : „A este sau B sau non-B” 51. 49 H.Wald, op.citată, p.198. 50 Ibidem, op.citată, p.200 51 Ibidem
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
formula negativa a legii identității. Ea interzice gândirii să atribuie aceluiași subiect, in același timp și sub același raport doua predicate opuse. Formula ei este: „A . A” 50. Legea terțiul exclus permite gândirii să treacă de la adevărul unei judecăți la falsitatea judecății contradictorii și invers, deoarece o a treia posibilitate nu există: terțiul este exclus. Ea se formulează astfel : „A este sau B sau non-B” 51. 49 H.Wald, op.citată, p.198. 50 Ibidem, op.citată, p.200 51 Ibidem
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
în cele mai mici detalii a stărilor sufletești prin care trece personajul. Naratorul lui Holban devine astfel un ,,romancier autentist care etalează autenticitatea din calcul artistic"118. Personajul lui Holban exprimă exacerbat tot ceea ce simte. Nu se poate vorbi despre falsitatea sentimentelor, ci mai degrabă de ,,ostentația" cu care personajul lui Holban expune de fiecare dată ceea ce trăiește. De aici și ideea pe care o susține Mariana Vartic în studiul său Anton Holban și personajul ca actor 119: O trăsătură caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929, Wittgenstein i-a dat un răspuns simplu: „Deoarece în acel moment eu am simțit că am gândit mai mult și cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria sau slăbiciunea tuturor concepțiilor susținute de noi... Poate cea mai importantă experiență pe care am câștigat-o din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
între Tractatus și Critica rațiunii pure.) Distincția dintre universul posibilităților și universul faptelor se exprimă în distincția dintre sens și adevăr, o distincție exprimată deosebit de clar prin caracterizarea propozițiilor ca imagini. Sensul propoziției nu depinde de fapte, spre deosebire de adevărul sau falsitatea ei. 2.02: „Imaginea reprezintă o stare de lucruri posibilă în spațiul logic.“ 2.21: „Imaginea concordă cu realitatea sau nu; ea este corectă sau incorectă, adevărată sau falsă.“ 2.221: „Ceea ce reprezintă imaginea este sensul ei.“ 2.222: „Adevărul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
2.02: „Imaginea reprezintă o stare de lucruri posibilă în spațiul logic.“ 2.21: „Imaginea concordă cu realitatea sau nu; ea este corectă sau incorectă, adevărată sau falsă.“ 2.221: „Ceea ce reprezintă imaginea este sensul ei.“ 2.222: „Adevărul sau falsitatea imaginii stă în concordanța sau neconcordanța sensului ei cu realitatea.“ 2.223: „Pentru a stabili dacă o imagine este adevărată sau falsă trebuie să o comparăm cu realitatea.“ 2.224: „Considerând doar imaginea nu putem determina dacă este adevărată sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
stărilor de lucruri atomare“. Propoziția elementară este adevărată dacă starea de lucruri atomară există și e falsă dacă starea de lucruri atomară nu există. Totodată, în 4.41 se precizează: „Posibilitățile de adevăr ale propozițiilor elementare sunt condițiile adevărului sau falsității propozițiilor.“ S-ar putea înțelege, prin urmare, că nu numai propozițiile, dar și propozițiile elementare sunt „imagini“, că și ultimele, nu numai primele, au un conținut descriptiv. Descrierea pe care o dau propozițiile faptelor s-ar constitui din descrierile cuprinse
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
descriu stări reale, dintre enunțurile limbajului „fenomenologic“ și ale limbajului comun, dintre propoziții cu sens și nonsensuri, modalităților de a stabili sensul unei propoziții care descrie realitatea. Sensul unei propoziții este dat de modul cum se decide asupra adevărului sau falsității ei. Înțelegem propoziția dacă știm acest lucru. „În acord cu principiul meu, două ipoteze trebuie să fie, potrivit sensului lor, identice dacă orice experiență posibilă care o confirmă pe prima o confirmă și pe a doua. Dacă, prin urmare, nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
golit de semnificație, căzut în derizoriu, deși nelipsit de un anume pitoresc. Martorei unui asemenea spectacol al decăderii totale precum cel oferit acestei priviri critice în chiar primul text din Ultima patrie îi sunt la fel de stridente ca întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra ei:/ "lume-eeee, lu-meeee, soro lu-meeee!!"/ cântă Nino, cerșetorul, scormonind în lada/ de gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în ceafă);/ "aoleo
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și falsității" [v.Giacetti, p.123]. Relațiile sociale, locurile, comportamentele sunt plasate sub semnul aparentei, al măștii. În această lume fiecare își joacă rolul și câștigă, în consecință, cel mai bun actor. Itinerarul personajelor este o cunoaștere a legităților scenei, a culiselor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ambițiile pe care le resimte și pasiunile pe care le provoacă, Pariziana este un personaj shakespearian. Valorile realizării individuale ale femeii pariziene au subminat religia feminină a dragostei în folosul unei iubiri mai puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității sentimentelor împărtășite. Neantul emotiv și incapacitatea de atașament afectiv duc la solitudinea să metafizica. Pariziana de la sfârșitul secolului este mai îndrăzneață în pasiunea să: ea schimba și inversează rolurile în geometria baletului intim, devenind agent activ al scandaloaselor povești de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ce împarte lumea în maeștri și discipoli. "Prinși cum sîntem în nenumărate forme de predare elementară, tehnică, științifică, umanistă, morală și filozofică ", observă George Steiner inaugural, "ne dăm foarte rar înapoi ca să medităm la minunile transmiterii de cunoștințe, la sursele falsității, la ceea ce aș numi, în lipsa unei definiții mai precise și mai concrete, misterul predării. Ce-i împuternicește pe un bărbat sau pe o femeie să predea unei alte ființe omenești? Care este izvorul autorității? Și invers: care sînt principalele tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele" Criticii culturale și societății (1955) sau sugestia capacității artei de a exprima ceea ce ideologia ar ascunde, din Teoria estetică (1969, rămasă neterminată datorită morții subite a autorului), Adorno
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
toate datele pentru a fi considerat el însuși o metaforă a interpretării. Și într-adevăr, bâlciul interpretează lumea întreagă, rezumându-i artificialitatea, prin sumedenia de obiecte și ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală servește drept
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
discursivă, de efecte ale diverselor tipuri de discurs. Pe marginea acestei relaționări, amintim o trecere de la înțelegerea tradițională a argumentării (totalitatea mijloacelor folosite pentru a fundamenta o opinie, a tehnicilor de argumentare care vor să dea seama de adevărul sau falsitatea unei teze, modalitate de a accede la cunoaștere etc.) la una contemporană, în mare parte determinată de cercetările ce ne parvin din teoria comunicării. Astfel, Karyn C. Rybacki și Donald J. Rybacki consideră argumentarea ca o formă a comunicării instrumentale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reguli de morală care îi călăuzesc pe savanți: să căutăm să ne armonizăm viața cu lumea necunoscută în care trăim; să explicăm această lume cu ajutorul legilor și al teoriilor explicative, al metodei de a propune teorii și de a proba falsitatea lor sau de a le accepta în mod provizoriu dacă eforturile noastre de infirmare eșuează. Kuhn le apreciază astfel: "Instituționalizate și elaborate în continuare (în mod oarecum diferit), asemenea maxime și valori pot explica rezultatele alegerilor care nu puteau fi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acceptat o apropiere între ceea ce își propun ei să probeze și ceea ce poate fi probat în știință. Mai precis, ei nu ar fi acceptat supoziția că cel ce crede în existența lui Dumnezeu face o afirmație al cărei adevăr sau falsitate ar putea fi dovedită în același fel ca și adevărul sau falsitatea unei ipoteze științifice. Este important să nu pierdem din vedere că, în contrast cu reprezentările religioase, enunțurile științifice sunt enunțuri despre ceea ce este finit și condiționat. Tocmai de aceea ele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
poate fi probat în știință. Mai precis, ei nu ar fi acceptat supoziția că cel ce crede în existența lui Dumnezeu face o afirmație al cărei adevăr sau falsitate ar putea fi dovedită în același fel ca și adevărul sau falsitatea unei ipoteze științifice. Este important să nu pierdem din vedere că, în contrast cu reprezentările religioase, enunțurile științifice sunt enunțuri despre ceea ce este finit și condiționat. Tocmai de aceea ele sunt susceptibile să fie confirmate sau infirmate concludent, prin raportare la fapte
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]