894 matches
-
pe opțiunile cetățenilor și pe competiția pentru putere dintre partide. La fel de importantă a fost și crearea sau, în unele țări, întărirea societății civile. Una dintre realizările cele mai semnificative a constat în repudierea vălului de secretoșenie și a culturii de falsitate, propagandă și dezinformare prevalente sistemelor comuniste. Cetățenii puteau, fără să se teamă că și-ar mai fi putut pierde viața, libertatea sau cariera, "să trăiască în adevăr". Această sintagmă propusă de Vaclav Havel în anii săi de dizidență poate că
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
știe, desigur, din proprie experiență. Ceea ce-i ciudat e că nimeni nu îndrăznește s-o dea în vileag. Imediat ce-și rezolvă situația (transfer, suplinire), fiecare tace... un an. Apoi iarăși strigă, apoi iarăși tace. Toate acestea nu demonstrează însă falsitatea acuzației de corupție, ci doar lașitatea celor ce n-o divulgă. Mai există, la nivel macrosocial, „mîndria de a fi român”? Se simte, cu adevărat, românul „stăpîn în țara sa”, sigur de drepturile ce decurg din „stadiul actual al civilizației
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de ele.“ Secolul avea nostalgia naivității, adică a unei stări care îi lipsea cu desăvârșire. De la Scrisorile galante ale lui Fon tenelle până la Legăturile primejdioase ale lui Laclos, se desfășoară comedia unei sensibilități care se istovește în artificiu și în falsitate. Când inteligența a devenit suverană, naivitatea, adică sentimentele adevărate, părea să fie rezervată sălbaticului sau prostului. Or, toate aceste spirite alese aveau o spaimă bolnăvicioasă de prostie; cât despre starea de sălbăticie, ele o idealizau fără să o îndrăgească de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
crede în nici un fel de „noblețe a sufletului“, căci a crede în ea și a-i admite existența ar echivala pentru el cu o renegare, cu o entorsă provocată „sistemului“ sau parcă și propriului său amar. Un sentiment lipsit de falsitate, o generozitate mai presus de orice suspiciune, asemenea lucruri moralistul nu este pregătit să le conceapă, el respectă prea mult evidența, evidența lui, pentru a-și pune semnătura pe inverificabil, acest temei al purității. Că ar exista un altunde unde
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
joacă rolul, cum este trupește alcătuit se știe: picioare, mâini, o corpolență de țăran și pasul lui greoi prevesteau na mila de om care a ajuns. Chipul cu totul altfel: întreaga lui fizionomie arată spirit, belșug de gânduri, finețe și falsitate, și nu este lipsită de grație. O elocință firească, o rostire curgă toare, o expresie controlată; un om mereu stăpân pe sine, care e în stare să vorbească din zori până în seară în chipul cel mai plăcut fără să spună
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
minciunii, a înșelăciunii sistematice în politică este prăbușirea în trepte a încrederii publice: întâi într-un partid, apoi în altele, iar în condiții de minciună endemică, chiar încrederea în democrație. Politicienii sunt ispitiți să confiște statul pentru ei înșiși. În fața falsității politice cronice și a lipsei de control transparent asupra bugetului public, oamenii încep să creadă îndreptățit că statul nu le mai aparține. Mai speră o vreme, sub lozinca generică, aderesată guvernanților: „Dați-ne statul înapoi!”, dar apoi tind să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noi înșine și "a coopera"; este justificată discuția despre adevăr, dacă acest lucru se întâmplă în spiritul iubirii prin adevăr. În calitate de creștin eu nu dețin monopolul asupra adevărului, dar nu sunt nici dispus la a renunța să-l mărturisesc în fața falsităților. Dialogul și mărturia nu se exclud reciproc; trebuie să continuăm pe calea ce am experimentat-o către mântuire, dar trebuie să îngăduim celuilalt de a putea ajunge la mântuire prin intermediul religiei sale; privind din afară, dintr-un anumit punct de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
asumă responsabilitățile gospodărești, se lansează cu tot sufletul într-o acțiune de protecție familială, de fapt, acesta fiind rostul existenței sale. Ea nu știe să înșele, dar știe să persifleze, nu se lasă dominată dar domină, nu acceptă minciuna și falsitatea, taxează fără milă răutatea și perversitatea. Cu o minte ascuțită, cu o personalitate puternică și cu un accentuat simț al dreptății Dorina reușește să înfiereze bigotismul, fanatismul, lașitatea, superficialitatea și imoralitatea. Este prezentă pretutindeni, ochii și urechile o ajută să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
posibilitate pentru înființarea Societății "Junimea". Pe lângă acest aspect, ele au mai reprezentat ceva: un fel de "aruncare a mănușii", "provocare la duel", început al unei lupte aproape sisifice cu neantul, "confuzia unor tendințe lipsite de prințip", cu "mișcările nesănătoase", cu "falsitatea și pretențiile necoapte ale istoricilor, filologilor și jurnaliștilor noștri în marea lor majoritate". Critica în literatură, lupta împotriva etimologiștilor în limbă și teoria formelor fără fond în ideologia culturii doar trei din multiplele planuri în care s-a purtat această
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
exces de tact. Regele Carol, înaintat în vîrstă, foarte atins de boala care urma să-l răpească în 1914, nu mai avea aceeași clarviziune și nici statura de altădată. Faptul că fusese miop în privința apropierii de Austria și deconcertat de falsitatea profețiilor lui Berchtold, cît și de pendulările diplomației de la Ballplatz, se cantona într-o atitudine britanică de "wait and see" cu unele izbucniri intempestive. Voi relata mai încolo cum, datorită suveranului, am trecut printr-un moment penibil și neașteptat, cînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
slavă, limba poporului de acolo: „Voi amândoi sunteți din Salonic, iar toți cei din Salonic vorbesc curat limba slavă”. Pentru grecizarea spațiului bulgăresc din sudul Balcanilor și a spațiului macedonean Philippide găsește sprijin în știința istorică tradițională care afirmă, în falsitatea care o caracterizează, că slavii, care ar fi venit în Balcani în secolele VI-VII, i-ar fi asimilat pe grecii din cele două zone. Dar dislocarea albanezilor din vatra lor istorică unde au fost primii supuși romanizării, afirmarea despre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în manieră neogramatică a necesitat o terminologie adecvată: patria primitivă, latina dunăreană, româna comună, străromâna etc. Formarea limbii române este urmată de răspândirea dialectală a românei comune, cu dacoromâna ca cel mai important dialect, venit și el din sudul Dunării. Falsitatea schemei imaginate de gândirea tradițională culminează cu transformarea în diasporă românească a tot ce se află dincolo de granițele dacoromânei. Academia a proiectat Istoria limbii române în trei volume: 1. Limba latină, 2. Limba română dintre secolul al V-lea și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ifos tot felul de fals și Înțelepți În enigmatica știință sau psihologie a succesului. Succesul social, recunoașterea publică „nu are legătură” cu valoarea; „marii creatori au fost totdeauna niște singuratici și niște neînțeleși ai timpului lor!” (E ușor de demontat falsitatea acestei ipocrite aserțiuni, care de altfel face mult rău celor care vor să intre sub cupola templului numit Literatură; majoritatea majoritatea a creatorilor din istoria literelor și artelor europene au fost nu numai cunoscuți, stimați și urmăriți de un public
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
decenii, nu numai de a domina artele „vechi, canonice”, dar și de a le exclude, a le „umple de ridicol”. Și dacă, În ciuda vremii și a puținelor date pe care le avea la Îndemână, regretatul P.G. avea totuși dreptate asupra „falsității prozei mele”, atunci această „falsitate” eu o Împart cu toți cei care refuză „realității” statutul Însuși de „realitate”. Dacă prin „realitate” restrângem conceptul la acea „lume care ne cade sub simțuri” și care e „verificată” de o sumă apreciabilă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
domina artele „vechi, canonice”, dar și de a le exclude, a le „umple de ridicol”. Și dacă, În ciuda vremii și a puținelor date pe care le avea la Îndemână, regretatul P.G. avea totuși dreptate asupra „falsității prozei mele”, atunci această „falsitate” eu o Împart cu toți cei care refuză „realității” statutul Însuși de „realitate”. Dacă prin „realitate” restrângem conceptul la acea „lume care ne cade sub simțuri” și care e „verificată” de o sumă apreciabilă de indivizi, ceea ce numim commun sens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
forma sa de paradoxalitate. De fapt, paradoxală este gândirea lui În aproape totalitatea sa - și ne cerem scuze de a uzita atât de copios de acest adjectiv; prin „paradox”, noi Înțelegem o judecată care implică o logică ce surprinde prin „falsitatea” ei - o „falsitate” ce se dovedește falsă la rândul ei, la o analiză mai atentă. Cioran, Însă, maestru al paradoxurilor de orice tip, a cucerit probabil mințile franceze nu numai printr-o limbă literară iscusit dezgropată din straturile clasice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
paradoxalitate. De fapt, paradoxală este gândirea lui În aproape totalitatea sa - și ne cerem scuze de a uzita atât de copios de acest adjectiv; prin „paradox”, noi Înțelegem o judecată care implică o logică ce surprinde prin „falsitatea” ei - o „falsitate” ce se dovedește falsă la rândul ei, la o analiză mai atentă. Cioran, Însă, maestru al paradoxurilor de orice tip, a cucerit probabil mințile franceze nu numai printr-o limbă literară iscusit dezgropată din straturile clasice ale literaturii de pe malurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea deranjantă din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film al lui Dan Pița), siguranța și coerența stilistice ale Falezelor de nisip nu pot decât să bucure. Pentru că există în acest film, dincolo de un demon al actualității perfect ținut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
conteneau să spună cât de extatică a fost experiența lucrului împreună ! , descoperim că Malvina Urșianu a reușit performanța de a face din lumea bună o lume de mucava ! în acest film ce pare făcut acum patruzeci, hai, treizeci de ani falsitatea este atât de stridentă, încât a vorbi despre orice altceva nu are nici un rost Nu este vorba neapărat despre falsitatea poveștii în sine la rigoare, putem chiar să admitem că filmul este ilustrarea unui fapt real. Este vorba despre falsitatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
face din lumea bună o lume de mucava ! în acest film ce pare făcut acum patruzeci, hai, treizeci de ani falsitatea este atât de stridentă, încât a vorbi despre orice altceva nu are nici un rost Nu este vorba neapărat despre falsitatea poveștii în sine la rigoare, putem chiar să admitem că filmul este ilustrarea unui fapt real. Este vorba despre falsitatea demonstrației. Doamna Urșianu crede (însă aici credința îi joacă feste !) că este suficient să ai, într-un film, premisele unui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
falsitatea este atât de stridentă, încât a vorbi despre orice altceva nu are nici un rost Nu este vorba neapărat despre falsitatea poveștii în sine la rigoare, putem chiar să admitem că filmul este ilustrarea unui fapt real. Este vorba despre falsitatea demonstrației. Doamna Urșianu crede (însă aici credința îi joacă feste !) că este suficient să ai, într-un film, premisele unui conflict moral pentru a avea cinema ; ei bine, nu este. Domnia sa crede că este suficient să ai o galerie/galeră
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
puțin o scenă antologică (cea a ”bătăii din tren” dintre Marius Stănescu și Marius Florea) și face totodată oficiul demult necesar de a deconstrui o anumită retorică actoricească (vezi secvențele de teatru-în-film) în câteva scene ce spun mai mult despre falsitatea comunismului decât zeci de filme-metaforă ! De un singur lucru aș avea motive să mă tem în ceea ce-l privește pe Nae Caranfil : că ar putea aplica rețeta acestui prim succes al său și filmelor ulterioare Ca și la Woody Allen
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au nimic de spus ?... O să mărturisesc din capul locului : Recunosc totodată că este, fără nici o îndoială, cea mai importantă autoare de film de la noi. Mi s-a părut însă dintotdeauna că există ceva fundamental fals în filmele sale, iar această falsitate (de substanță) nu vine din prețiozitatea autoasumată a cinematografului său (ca la o Marguerite Duras, de pildă), nici dintr-o anume afectare (unul dintre marile filme ale celei de-a șaptea arte întâmplător sau nu, unul dintre filmele mele de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Raicu, desigur! -, azi îmi dau cont că ei, și poate Mugur în primul rând (după moartea tragică a lui Labiș!Ă, făceau parte mai degrabă dintre cei tineri care, hrăniți cu un ideal „planetar”, ne-acceptând, nu surparea lui, ci falsitatea lui, îi rămân cu toate acestea credincioși! De altfel, acest „simptom” se poate observa, cred eu, nu numai în țările post-comuniste, dar și în marile capitale culturale, Berlin sau Paris. Maoismul, de exemplu, în care au crezut câteva generații de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în slujba ticăloșilor, a oportuniștilor gregari și când, în numele acestor idei sfinte”, sunt răscolite în indivizi pulsiunile cele mai elementare, mai primitive, mai nocive comunității, membrilor ei și tradiției ei formatoare?! Am insistat asupra acestor „false probleme”, dacă vreți - și falsitatea lor este nu ușor depistabilă, întrucât, fiecare, în parte, își are „raționalitatea” și uneori chiar argumentele ei convingătoare și „istorice” -, deoarece confuzia enormă a timpului prin care am trecut, noi, cei din anume generații biologice și culturale, mai bine-zis extrema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]