812 matches
-
de furie. L-aș fi strîns de gît. Ce făcea acolo? Doar avea Întîlnire cu cei de la editura Seuil! — Tragi cu ochiul după vreo tipă, dragul meu? mă Întrebase Prévert, pe care-l ascultam distrat, cu ochii fixați pe chipul fantomatic al tatei, ca un Hamlet modern care confunda terasa cafenelei Flore cu aceea a castelului Elsinore. Însă Hamlet imploră fantoma tatălui să-i vorbească. Eu eram În schimb mort de teamă ca nu cumva să vină tata să-mi adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și frigul se dispersează, dar tu între timp ai început să te gîndești la ale tale, după vreo jumătate de oră apare și culoarea roșiatică a răsăritului undeva pe cerul gri
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să asculte ce-i spunea instinctul, e adevărat c-a apucat să-și ridice amenințător piciorul, dar, în ultima clipă, s-a stăpânit, poate speriat de tăcerea minerală care-l înconjura, de simplitatea grosolană a construcției, de tonul alburiu și fantomatic al podelei și pereților, sau poate, pur și simplu, pentru că bănuia că stăpânul s-ar supăra pe el dacă și-ar găsi spurcat de un pișat infam regatul, tronul și altarul focului, creuzetul unde argila visează de fiecare dată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru că-l aud murmurând: — Păziți-vă de Athanasius Pernath... Dee murmură: — De alt Athanasius mă tem eu... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx era evreu, poate că la Început era un purtător de cuvânt al rabinilor din Gerona sau din Safed și Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca la atacul de la Balaklava. Omul ăsta-i dracul, știința secretă a numerelor nu are secrete pentru el. — Ei, și? — Noi avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la „paranormal“. I s-a refuzat titularizarea pe post la universitate, dată fiind absența ei Îndelungată și eșecul În a-și publica lucrarea. Zelda nu a pus la inimă acest rezultat, nu Întru totul neașteptat și la sfatul iubitului ei fantomatic a eliminat din articol tot jargonul academic și l-a publicat ca ediție de buzunar, pentru consumul public. Cartea a devenit imediat best-seller. Cu profitul astfel obținut Zelda a deschis Crossroads Travel, cultivînd o clientelă selectă, formată din inși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
catedrală „organică“ a lui Gaudi din Barcelona. Era atras de tot ce era hibrid, eclectic și de structurile atît de deformate de folosire și de timp Încît deveneau de nerecunoscut. Călătorise prin Europa În căutarea fantomelor și a locuitorilor ei fantomatici. — Arhitectura modernă, i-a spus el unei fete pe nume Judith cu care petrecuse o noapte Într-un cămin studențesc din Padova, mai ales stilul Bauhaus, Îmi repugnă. Dezvăluie totul de o manieră atît de transparentă, de sfidătoare. Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de un public flămînd, Îi spune lui Wakefield. De obicei și Wakefield simte același lucru, deși el personal nu mănîncă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă ea spulberă momentul de fericire calmă. Doctorul vă va face testul acum. Fran simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
instanță, impresia defavorabilă resimțită de un cititor obișnuit. El are însă grijă să specifice faptul că o asemenea impresie ar fi rezultatul unei lecturi superficiale: „La o lectură puțin atentă, îndrăznelile de fantezie ale lui Urmuz par glume sinistre sau fantomaticele jocuri ale unei minți alienate”. Superficială, dar... justificată prin caracterul „absurd” al scrierilor: „Într-o bună măsură, absurdul acestor povestiri participă la ambele impresii”. Ideea absurdului urmuzian — înțeles ca haos al reprezentării care agresează spiritul „clasic”, educat în spiritul mimesis-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții, din cauza acestei femei, nu-i purta deloc pică. În inima pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu pierzi nimic, eu sunt o bucătăreasă foarte proastă, iar meniul l-a ales Kevin, cotlet și cartofi prăjiți, imaginează-ți, spuse Emma deschizând portiera. Mașina lui Sasha mirosea a mentă. Scaunele erau acoperite cu pânză albă. În aparat, iubitul fantomatic lăsase Eternal Caballé. Carcasa CD-ului Înșiruia titlurile: Trăiește nefericit alături de ea. Eu sunt umila ta umbră. Mereu liberă. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha se așeză la volan, Își Înfipse degetele În ochi și Își scoase lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kern. Menhirii nu erau nicicînd mai impunători decît În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice acest lucru, atmosfera părea Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor. Fulgerele luminau scurt sala mare, dînd obiectelor un aspect fantomatic. Se duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veni foșnetul. Făcu ochii mari de stupoare. O formă aeriană, translucidă și opalescentă, zbura iute printre menhiri și trecea dincolo de tumulus, Îndreptîndu-se apoi direct spre faleză. Scăpă o Înjurătură și, uitînd de eventualul trăgător, Lucas se năpusti pe urmele apariției fantomatice. Tocmai trecea la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
stabilă, măcar pentru câteva sute de atomi, totul va fi doar o chestiune de putere de calcul... În fine, poate exagerez puțin. — Poate nu... Desplechin avea acum vocea lentă și visătoare a omului care Întrezărește perspective extrem de Îndepărtate, configurații mentale fantomatice și necunoscute. Va trebui să pot lucra absolut independent, În afara ierarhiei de la centru. Unele lucruri sunt pure ipoteze: ar dura prea mult, ar fi prea greu de explicat. — Da, sigur. O să-i scriu lui Walcott, directorul centrului. E un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat Însă de buzunarele goale. Există o fantomatică paralelă a acestei situații și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și american, dar În același timp nu ești. Imaginați‑vă Însă că‑ți vâri mâna În buzunar ca să lași un bacșiș boieresc și nu dai decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete.): Păcat. Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL CU BASTON (Așezându-se pe scaun, respirând puternic.): Ei, acu’... parcă mai merge. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Apropiindu-se fantomatic.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Reușind să se debaraseze cu greu de ziarul ud.): Parcă-i alt aer! BĂTRÎNUL CU BASTON (Care n-o vede, n-o aude pe DOAMNA CU VIOLONCELUL.): Se poate trăi. DOAMNA CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iarbă... Nu vreți un fir de iarbă, domnule? (Se caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dumneavoastră ați călătorit prin ploaie, ați fost fericit. Asta e! Dar eu! (În acest moment, din spatele clădirii, se aud hohotele de râs ale celor doi; capul IOANEI apare tot mai des în spatele ferestrelor și al ușilor; impresia că se plimbă fantomatic prin încăperi; glasurile HAMALULUI și ale CASIERULUI se aud tot mai zgomotos și mai impertinente; cele trei personaje dau impresia că fac eforturi disperate pentru a intra în scenă, căutând în acest scop pretexte sau un moment potrivit.) CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-o transpună pe pânza lui. Putem observa, în fresca nebuloasă, conacul, undeva departe, un punct negru în această imensitate, stând demn și înfruntând ploaia. Picurii, în pianissimo, pornesc la unison să cânte o dulce sonată. O ușă se deschide fantomatic, ca un suspin de vioară. Primul act începe! Ecouri pierdute ale ceasului se aud scăzute, abia perceptibile. Salonul pare cufundat în penumbră și în răcoarea dimineții de plumb. Stropii tumultuoși atacă ferestrele, aproape găurindu-le! E tăcere, nemișcare, vremea când
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]