543 matches
-
dormitor tîrșindu-și pașii. Când se trezi, Șerbănică o găsi tot acolo, înșurubată în scaun, cu ochii pe fereastră. Fulgii se așterneau mari și cuminți învăluind seara în giulgiul alb. Maiorul sorbi din ceașcă. Încercă s-o țină în mână împreună cu farfurioara, dar degetele îi tremurau prea tare. ― Am avut la un moment dat ideea că biletul a fost dus în vestibul de curent. E un curent groaznic acolo, ai observat. M-am gândit că bătrâna l-a lăsat să alunece pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi dădu cu ochii de pijamaua cârpită și se ridică jenat. Melania Lupu împărți cești mari de cacao. Un serviciu vechi, uzat, cu păuni. Cozile minunate își păstraseră culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea radioasă, făcea impresia că socotește micul dejun oferit drept un adevărat festin. Sculptorul sorbi lacom apoi puse decepționat ceașca pe masă. Lichidul cafeniu era aproape rece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o farfurioară. Pe gheridonul cu placă de marmură și aplicații de bronz se aflau o Biblie legată în piele și discursurile lui Cicero. Popa îl invită să ia loc în balansoarul din mijlocul odăii. Cristescu refuză. Se apropie de fotografia agățată deasupra
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
beau niciodată dimineața, dar vestea asta m-a dat pur și simplu gata. Deschise ușa și strigă, undeva, pe coridor: ― Nana! Se auziră pași lipăind apoi un schimb de șoapte. Cristescu învîrtea absent scrumiera. Era un suvenir din Olanda, o farfurioară de ceramică albă pe fundul căreia fuseseră pictate, cu albastru-cobalt, o moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simțeai bine, cumva la adăpost
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă pot eschiva la infinit... Maiorul riscă. ― Îi veți face o mare bucurie mai ales că n-o să vă duceți cu mâna goală... ― Nu înțeleg... A, da, natural, am ochit deja câteva obiecte de artizanat. Încîntătoare! Cristescu mângâia absent marginea farfurioarei de porțelan. Învățase de mult că cea mai sigură minciună este adevărul în țesătura căruia se strecoară mici inexactități. Era convins de autenticul relațiilor dintre Melania și Van der Hoph așa cum îi fuseseră prezentate dar, în același timp, îl obseda
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care țin morțiș să aibă o pătură de 20000$, făcută din păr de pui de lamă. Lauren și Tinsley luară fiecare câte o sticlă de apă pentru copii și se Înghesuiră pe canapeua din fața mea. Tinsley goli cu nonșalanță o farfurioară cu migdale În coșul de gunoi și Își stinse țigara În ea, așa curată și de argint cum era. Băgă de seamă că o observasem. —Lui Pheobe Îi place să fiu rea. Sunt singura ei supapă de descărcare. Ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
auriu este cel mai romantic butic de prăjituri din lume. Toată lumea ar trebui să meargă acolo măcar o dată cu un proaspăt soț. Cu chelnerii În jachete albe servind ceai de verveine În vase de argint și biscuiței moi cu zmeură pe farfurioare de porțelan chinezesc de un roz pastel, atmosfera localului te face să te simți ca și cum ai fi Coco Chanel. Eu și Hunter ne petrecuserăm cea mai mare parte a după-amiezii colindând prin magazinele cu antichități de pe malul stâng. Magazinul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mâna și bolborosi: Bidaru Costică. După unu, două minute de liniște, fiecare întrebându-se ce va urma, atât gazdele cât și musafirii s-au așezat pe locurile lor, dinainte stabilite având în față și câte o ceașcă de cafea cu farfurioară, în timp ce, doamna Borza a adus un termos, l-a așezat pe masă între două platouri; unul cu fursecuri și altul cu prăjituri și s-a adresat tuturor: Cine dorește cafea? Lui Bidaru nu-i mai ardea de nimic. Buna dispoziție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu scaunul mai aproape și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sîmbătă. O fată, foarte frumoasă, venea frecvent în separeu și întreba cu o voce blîndă, profund feminină: Mai doriți ceva? Încă un whisky cu gheață, vă rog. Și altceva? Nu doriți să mîncați ceva? Nu, mulțumesc! Fata aduce totuși o farfurioară cu alune, niște fursecuri și cîteva fructe. Îmi pare rău, am spus că nu... Din partea șefului, nu vă supărați. Rodion se scufundă imediat în gîndurile sale. Din cînd în cînd ridică paharul și gustă delicat din conținut. Privirea o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestei înțelegeri, și pe „măsura inimii“ acestor copii, care au întrecut însă de mult orice măsură. Se investește în Rainer și Anna, iar ce iese de aici sunt doar ei doi, fără căldură și afecțiune. Uite prăjitura și uite și farfurioarele de sticlă. Pun totul aici unde sunt deja atâtea cărți, pentru prăjitura asta proaspătă nu mai e nici un pic de loc, dați astea la o parte! Nu, cărțile nu le dăm la o parte, sunt mai importante decât orice prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune. Lui Hans îi vine să tușească și scuipă în farfurioară, amestecată cu salivă, jumătate din cafeaua pe care i‑o comandase Sophie. În creierul lui e o gaură mare care s‑ar mai putea numi, cu un termen general, neant. Când liceenii discută între ei, sunt pur și simplu alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
priveghi sau ce-o fi fost adunarea aia din apartamentul Andreei, când, În seara aceleiași duminici, ne-am strâns toți, de la Șiria, de la Arad, În jurul sicriului. Erau și fetițele Cristinei, ea Își făcea de lucru prin bucătărie, trimitea fetele cu farfurioare cu fursecuri și sărățele, venea și ea să ne umple paharele, americănește. Plângea Încontinuu, Încerca să se ascundă de copile, nu reușea, deja aveau și ele mutre posomorâte, până la urmă le-a trimis să se joace În fața blocului. După ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cine mă strigă? întreabă Nicu speriat. Știa doar că este singur în bucătărie. Pic, pic, pic. Nu mă lăsa să cad, Nicule, am să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi cum mă cheamă? — Să-ți povestesc... Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vadă lucruri Încă și mai rele. Așa că atunci când s-a Întors la Paris nu putea vorbi despre ele și nu suporta să-i fie reamintite. Și trecând pe lângă cafeneaua aia, Îl văzuse pe poetul ăla american, cu un vraf de farfurioare-n față și cu expresia tâmpă Întipărită pe fața aia ca un cartof, discutând despre dadaism cu un român pe care-l chema Tristan Tzara și care purta mereu un monoclu și avea dureri de cap, apoi era Înapoi acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cogida. Manuel desfăcuse cuburile de zahăr și le pusese În cafea. Amestecă și bău cafeaua dulce, fierbinte, care-i Încăzi stomacul gol. Apoi bău coniacul. — Mai dă-mi cincizeci. Chelnerul desfăcu sticla și-i umplu paharul, vărsând puțin și-n farfurioară. Celălalt chelner venise și el lângă masă. Băiatul cu cafeaua plecase. — E rănit rău Chaves? Întrebă al doilea chelner. — Nu știu. Retana n-a zis nimic. — Că-i și pasă de nu mai poate, spuse chelnerul cel Înalt. Manuel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Păi, l-am văzut duminica trecută, nu? spuse primul chelner. — E o girafă, Întări chelnerul cel scund. — Păi, ce ți-am zis? Ăștia-s băieții lu’ Retana. — Auzi, mai dă-mi cincizeci din aia, spuse Manuel. Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul chelner Îi umplu mecanic paharul și apoi ieșiră toți trei vorbind. În colțul celălalt, bărbatul continua să doarmă cu capul rezemat de perete, sforăind ușor când inspira. Manuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămâi. Nu pot să fac asta. Și-n plus, am avut ceva lupte bune În ultimul timp. Zurito Îl privi-n ochi: — Ai fost În spital. — Da’ totul mergea grozav până să mă rănesc. Zurito nu răspunse. Vărsă coniacul din farfurioară În pahar. — În ziare au scris că n-au mai văzut niciodată o faena așa de bună. Zurito Îl privi. Știi că-s bun atunci când mă pornesc, spuse Manuel. — Ești prea bătrân, spuse picadorul. — Nu. Ești cu zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tine cum te cheamă? — Adams. — Alt șmecher și ăsta. Nu că e, Max? — E plin de șmecheri În orașu’ ăsta. George puse două farfurii pe tejghea, una cu șuncă și ouă și alta cu costiță și ouă. Așeză alături două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]