739 matches
-
roiniță și pătrunjel și fructe de ienupăr; -infuzie călduță de salvie, coada șoricelului, coada calului și gălbenele, cu care se face gargară de 3 ori iar restul din cană se bea neîndulcit, În cazul durerilor de gât, inflamarea amigdalelor și faringelui; -infuzie din frunze de mentă, roiniță, șovârv și nuc; -decoct din frunze de rozmarin și salvie, flori de mușețel și coada șoricelului, herba de cimbrișor și fructe de anason (luate separat sau În amestecuri); -esență de salvie, mentă, cuișoare, scorțișoară
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
insomnie, de anxietate și depresie. Aici se restabilesc: puritatea, creativitatea, calmul, starea de seninătate, capacitatea de hrănire spirituală, capacitatea de interpretare și inspirație artistică, percepția corectă a timpului, sănătatea optimă a măduvei osoase, a corzilor vocale, a aparatului auditiv, a faringelui și esofagului, a glandelor tiroidă și paratiroide, capacitatea de a comunica armonios. Când considerăm necesar, permitem luminii acumulate să se reverse constant din această sferă, în zona din mijlocul pieptului, zona inimii, formând o nouă sferă care devine din ce în ce mai strălucitoare
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
insuficiența respiratorie este semnul unor afecțiuni cardiace, deoarece un cord cu modificări morfofuncționale nu poate asigura un debit sangvin necesar unei hematoze satisfăcătoare. Traheobronșitele acute sunt inflamații ale bronhiilor și traheei care se pot extinde și la nivelul laringelui și faringelui, manifestate clinic prin tuse, expectorație și durere retrosternală, favorizate de malnutriție, noxe profesionale, sedentarism, și care în condițiile asocierii cu bronșita cronică agravează insuficienta respiratorie precipitând instalarea bronhopneumoniei. Pneumonia, inflamarea țesutului pulmonar datorită acțiunii unor agenți patogeni (viruși, bacterii, paraziți
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
prin intermediul nicovalei, le transmite scăriței ce se sprijină pe fereastra ovală. De la fereastra ovală aceste vibrații se transmit lichidului aflat în urechea internă. Urechea medie, are, în partea de jos, o deschidere spre trompa lui Eustache care o pune în legătură cu faringele, realizându se presiuni medii egale pe cele două fețe ale timpanului. Urechea internă se află într-o cavitate multicompartimentată situată în osul temporal cranian. Ea este formată din cohlee (melc), saculă, utriculă și canalele semicirculare. Cohleea este organul care este
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
formic altă denumire: acid metanoic, compus cu structura: H-COOH. Acid oxalic [2418, 3419,4420] acid extrem de toxic (C2H2O4) [2], (COOH)2-2H2O [3.4] este un puternic iritant local, dacă este înghițit, produce senzația de arsură la nivelul cavității bucale și faringelui, vărsături sangvinolente, dificultăți de respirație și colaps circulator, tratamentul se face cu lactat de calciu sau alte săruri de calciu, lapte sau apă de var [2] se găsește în diferite substanțe decolorante [2] acid organic, conținut de vegetale diverse [3
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
număr de suplimente nutritive. Dozele de administrare în funcție de afecțiuni, vârstă, nu sunt prea bine cunoscute, părerile fiind destul de diferite în această privință. Practic, lăptișorul de matcă este un produs glandular, realizat în glandele faringiene frontale ale albinelor și secretat în faringe 457 (Andrițoiu, 2005458). Lăptișorul de matcă (LM) este un produs proteic 459. În perioada în care albina produce lăptișor de matcă, principalele enzime ale secreției glandelor hipofaringiene sunt proteazele 460 (Mărghitaș, 2005461). Lăptișorul de matcă se găsește în comerț sub
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de angine; Să explice elementele diferențiale ale anginelor bacteriene și virale; Să identifice formele particulare de angină din mononucleoza infecțioasă și difterie, precum și criteriile clinice, paraclinice și epidemiologice pentru diagnosticul acestor boli; -Să cunoască atitudinea de urgență în cazul difteriei. Faringele este regiunea anatomică aflată la intersecția căilor digestive și aeriene, situație care-l expune cu ușurință infecțiilor cu diferiți germeni. Pentru a face față agresiunilor microbiene, la acest nivel se află mai multe aglomerări limfoide numite și amigdale, dispuse sub
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
clinic Clinica anginelor este descrisă prin manifestări generale, manifestări locale și manifestări asociate variabile (erupții, splenomegalie). Manifestările generale de tipul febrei au debut, intensitate și durată diferite în funcție de etiologia anginelor. Manifestările locale subiective sunt dominate de disfagie. Obiectiv, la examenul faringelui se pot identifica următoarele aspecte: eritem, depozite pultacee, pseudomembrane, vezicule, ulcerații sau necroze. Ganglionii regionali sunt tumefiați, uneori dureroși. Examenul clinic general este obligatoriu pentru căutarea modificărilor asociate, chiar dacă localizarea semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
este obligatoriu pentru căutarea modificărilor asociate, chiar dacă localizarea semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă. În continuare, vor fi schematizate caracteristicile și etiologia diferitelor tipuri de angine. Anginele eritematoase Sunt cele mai frecvente manifestări ale anginelor. Mucoasa faringelui și a lojilor amigdaliene este hiperemiată difuz. Etiologia este reprezentată de virusuri în proporție de 60-90% (rhinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, virusuri gripale si paragripale, virusul Epstein-Barr) și mai puțin de bacterii (streptococ βhemolitic grup A, rar alți streptococi, meningococ
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Reprezintă cea mai frecventă formă de boală și apare inițial ca hiperemie faringiană, apoi ca angină exudativă, cu exudat opalin, care se organizează sub forma falselor membrane. În perioada de stare, pseudomembranele se extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alterare senzorială. Difteria laringiană (crupul difteric) Crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
mai rar brusc, cu sensibilitate la frig, parestezii la nivelul plăgii, anxietate, crampe musculare. Perioada de invazie durează 24-48 ore și se manifestă cu febră, trismus, prin contractura maseterilor care blochează deschiderea gurii și masticația, disfagie, prin extinderea contracturii la faringe. În perioada de stare contracturile tonice permanente se generalizează și apar contracturi paroxistice dureroase, cu atitudini particulare: opistotonus, emprostotonus, ortotonus, facies cu aspect de “risus sardonicus”. Anoxia poate fi consecința spasmelor mușchilor respiratori și ai laringelui. Factorii de prognostic nefavorabil
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
funcțional după operație, vin să ne demonstreze posibilitățile nelimitate de adaptare ale organelor de articulare, prin munca de terapie funcțională, reușind să aducă vorbirea la pragul normalității, deși din punct de vedere teoretic, dimensiunile dintre văl și peretele posterior al faringelui nu permit aceasta. Din studiile efectuate reiese că diagnosticul de rhinolalie este fenomenologic și nu etiopatogenetic. Orice vorbire pe nas este etichetată rhinolalie, indiferent de cauzele, factorii, condițiile și mai ales indiferent de relațiile care există între limbaj, vorbire și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ale palatului și vălului palatin (despicături congenitale) b) Defecte câștigate (pareze și hemipareze) ale vălului, postvirotice și post-traumatice. c) Tulburări funcționale ale vălului (Tabelul 1) În toate aceste afecțiuni vălul palatin nu poate ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui pentru a separa în timpul fonației rezonatorii între ei și a forma astfel istmul velo-faringian. Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o componentă de hipernasonanță denumită rhinolalie apperta (sau deschisă). Obstrucția nasală
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
separa în timpul fonației rezonatorii între ei și a forma astfel istmul velo-faringian. Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o componentă de hipernasonanță denumită rhinolalie apperta (sau deschisă). Obstrucția nasală și blocarea faringelui prin vegetații adenoide anterioare și posterioare, tumori ale nasului, rinofaringelui sau faringelui determină rhinolalia clausa sau închisă, componenta inversă rhinolaliei apperta. Rhinolalia clausa anterioară este rezultatul unui blocaj al culoarului ce leagă naso-faringele cu exteriorul, prin nări. Presiunea aeriană poate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Presiunea intraraorală nu se realizează și aerul refluează pe nas. Vorbirii i se adaugă astfel o componentă de hipernasonanță denumită rhinolalie apperta (sau deschisă). Obstrucția nasală și blocarea faringelui prin vegetații adenoide anterioare și posterioare, tumori ale nasului, rinofaringelui sau faringelui determină rhinolalia clausa sau închisă, componenta inversă rhinolaliei apperta. Rhinolalia clausa anterioară este rezultatul unui blocaj al culoarului ce leagă naso-faringele cu exteriorul, prin nări. Presiunea aeriană poate fi realizată oral fără a folosi sfincterul naso faringeal și vorbirea capătă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Sursa sonoră trebuie să furnizeze permanent în actul fonator o energie necesară pentru ca undele să se poată propaga în pavilionul respectiv și pentru a învinge rezistența acestui pavilion. Absorbția parietală nu pune în joc nici inerția și nici elasticitatea pereților. Faringele și cavitatea orală sunt în primul rând un adaptor de impedanță, adică permit prin impedanța lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cum funcționează în ansamblu: (fig.4). Autorul își imaginează o mașină analogă și simulează funcțiile aparatului fonator cu mijloace mecanice clasice: aer comprimat, un excitator (sistem de deschideri cu frecvență variabilă), o serie de rezonatori reglabili prin pistoane la nivelul faringelui, cavității bucale, vestibulare și labiale, un rezonator fix (cavitatea nasală) și o serie de vane care permit închiderea sistemului într-un punct anume. Fiecare organ este comandat de o „camă” cu un profil dat. Ansamblul camelor plasate pe un ax
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de partea anterioară a bolții palatine, iar la pronunțarea vocalelor u-o, limba se retrage spre partea posterioară a cavității, spre palat. Limba nu-și modifică volumul ci numai forma după necesitățile fonice. Legăturile musculare dintre limbă și organele vecine: faringe, văl palatin, osul hioid, vor atrage mobilizarea acestor organe odată cu mișcările limbii. Astfel, poziția articulatorie a vocalelor împarte cavitatea bucală în două zone ale căror dimensiuni se modifică în funcție de vocala pronunțată, după demonstrațiile făcute de Hellvag în 1781. Palatogramele efectuate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
rapide necesare actului de articulare. Segmentul antero-posterior al palatului dur este format din aponevroza palatină care se continuă cu uvula, parte mai puțin activă în închiderea naso-faringiană. Vălul face mișcări rapide, esențiale pentru o vorbire corectă. Separă cavitățile nasale de faringe și cavitatea orală în timpul actului de deglutiție și în vorbire, cu excepția consoanelor nasale. Mușchii oro-faringieni cu rol în vorbire - palatal și faringeal- sunt atașați de aponevroza palatală și acționează simetric ridicând și coborând vălul palatin. Mușchiul palato-gloss se inserează de pe
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție și probabil cooperează cu mușchiul levator și constrictor superior în timpul vorbirii. Oldfield (1941) sugerează că în contracție mușchiul palato-faringian obstruează lateral nasofaringele contribuind la formarea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
linia mediană. Punctele de inserție sunt vizibile; când subiectul este pus să spună „a” - apar două gropițe pe suprafața orală a palatului moale. Contracția lor ridică palatul în sus până suprafața sa superioară ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui acționând invers decât tensor-palatin și palato-glossul. Whillis (1930) a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
moale. Contracția lor ridică palatul în sus până suprafața sa superioară ajunge în contact cu peretele posterior al faringelui acționând invers decât tensor-palatin și palato-glossul. Whillis (1930) a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a găsit prin disecție că fibrele superioare ale constrictorului superior trec în girul faringelui inserându-se pe aponevroza palatală, formând mușchiul sfincterului palato-faringian cu funcție extrem de importantă în vorbire (217; p.837). Aceasta produce o avansare pe linia mediană a faringelui cu ridicare în unele cazuri a pediculului „Passavant” la un nivel deasupra marginii moale a palatului moale (pediculul lui Passavant nu se poate vedea decât în despicăturile velare). Existența acestui pedicul este negată de unii autori. Astfel, Calman (40; p.
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
imposibil de separat. El a observat aceste fibre și le-a descris ca fiind fără speranță de a fi disecate la om, imposibil de arătat unde încep și unde sfârșesc. Probabil că acești mușchi contribuie la mișcarea pereților laterali ai faringelui în formarea istmului velo-faringean cu rol de neegalat în vorbire. La acest nivel aerul expirat are două căi: în timpul respirației liniștite cu gura închisă mușchii velo-faringieni sunt relaxați și aerul trece în nasofaringe, apoi prin narinele posterioare în nas și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]