805 matches
-
și de neîn țeles cu bărbia și degetele, a așteptat să se apropie din nou copiii. Care nu se-nghionteau, nu râdeau, nu se uitau pe pereți, cum fac de obicei micuții aduși cu japca-n muzee, ci se târau fascinați, ca niște cap tivi, pe urmele ghidei și o-nconjurau în tăcere. Nici eu n-am mai văzut nimic din muzeu de-atunci încolo. I-am abandonat pe soții Pop - care ținuseră să intre într-o grotă pictată cu nenu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și, în fine, Impudica moarte. Am citit și-am recitit ani în șir Impudica moarte, izbucnind constant în plâns la marea scenă a smul gerii pleoapelor, zvârco lindu-mă de excitație la povestea micii surori din ordinul Pedi catelor, urmă rind fascinat traseul prin hipotalamusul naratorului, săpat de Vordenbliss ca să ajungă la dorita, inacce sibila Cydonia, prizonieră în glacialul Corn al lui Ammon... Iar la ultima pagină, când Cydonia aruncă tatălui ei la picioare pielea proaspătă și sân gerândă a propriei fețe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a timpului. Nisipul se scurgea din ce în ce mai leneș. În fluxul lui, reușeam să recunosc fiecare secundă, să identific fiecare fracțiune de secundă, chiar cu ajutorul unui insignifiant cristal gălbui. “Parcă aș avea în față o clepsidră electronică” mi-am spus atunci. Priveam fascinat cum “funcționa” anticul ornic când, deodată, ca la o comandă misterioasă, am auzit sunând deșteptătorul. Jumătate din trupul meu se trezise, partea cealaltă refuzând să-i urmeze exemplul; lucrul acesta făcea imposibilă trezirea cea deplină, adevărată, cu toate că realizam că fiecare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
transformând fiecare cuvânt într-o certitudine. Se apropie de Mark, încurajându-l cu o mână și oprindu-l cu cealaltă. Gata, Marker? Arată-ne ce stofă ai. Începem. Unu, doi, am pantofi...? El se holba la ea, cu fălcile căzute, fascinat. —Hai, drăguțule. Concentrează-te! Începu din nou să cânte: Unu, doi, am pantofi... —Noi. Silaba ieși afară, un mormăit grav. Lui Karin i se tăie răsuflarea în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dojenise. Ce fel de copii sunteți voi, să vă uitați la televizor când e așa frumos afară? Întrebarea atrăsese niște chiote disprețuitoare din partea fetelor. Nu era televizor, punctaseră ele sarcastic. Era, de fapt, tenis de masă lobotomizat și interminabil. Privise fascinat. Nu jocul, ci pe ele. Jocul era grosolan, plat și repetitiv. Dar cele două fete - erau pierdute undeva departe, în străfundurile spațiului simbolic. Cu ce e mai frumos decât un joc adevărat de ping-pong? o întrebase el pe micuța Jess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi dădu o adresă. Karin o notă, învăluită într-o speranță urâtă. Să te folosești de lege împotriva fratelui tău. Să-l protejezi de sine însuși. Cât de convins e fratele tău că locuința lui e o imitație? întrebă Hayes, fascinat. Pe o scară de la unu la zece? Un șapte, aș zice. — Cum explică schimbarea asta? Crede că e ținut sub observație de la accident încoace. Păi, are dreptate, nu-i așa? Păcat că scriitorul nostru nu-i aici, să vadă chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bronco puse toate cap la cap într-un hibrid monstruos. Ignorată și invizibilă, ținându-se după ei la cincizeci de metri mai în spate, Karin studia tehnica celeilalte femei. Barbara îl captiva și-l distrăgea, aducându-l la lumină. Asculta fascinată cum Mark îi recita liste întregi cu piese auto, apoi își ridica degetul ca din întâmplare. —Ai auzit? Ce-a fost zgomotul ăla? Fără ca el să-și dea seama, îl punea pe Mark să asculte corurile greierilor, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încruntată, chiar înainte să intre înăuntru. —L-ai văzut? Ai vorbit cu el? Și mie nu mi-ai spus. Îl vrei pe el, nu-i așa? Eu sunt doar sora lui, nu? Doctorul Hayes îl examină pe Mark, buimăcit, dar fascinat. Îl ascultă cum declara: — Nu spun că e o mânărie. Spun doar că nimeni n-a observat. Îmi dau seama cum se poate întâmpla. Dar vă spun eu, domnu’ doctor, când trăiam nu mă simțeam niciodată așa. Îl programă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva decît camionul zdrobit și căruciorul negustorului, doi polițiști care vorbeau Încet ținîndu-și În mînă carnețelele de Însemnări, cîțiva oameni care priveau, fascinați, pata de sînge de pe pavaj și cîteva grupuri mici de oameni care stăteau pe la colțuri și-și vorbeau cu glas scăzut și plin de emoție, zicînd: — Sigur că da! Am văzut, am văzut! Asta vă și spuneam! Chiar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Plecă bombănind și bodogănind de unul singur și exclamînd „Ei, Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și de mirare, la care nu răspundea nimeni, iar cuvîntul „mort“ se auzi repetat de mai multe ori. După ce auziră și rostiră acest cuvînt rămaseră cu toții tăcuți și neclintiți, se Întoarseră spre mortul de pe bancă și Începură să-l privească fascinați, cu ochii plini de curiozitate, de o foame teribilă și nesățioasă. În acest moment, se auzi un glas de băiat care rosti calm, cu o siguranță și o convingere de parcă rostea În numele tuturor ceea ce nici unul nu fusese În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu se știe niciodată ce te-așteaptă. Azi ești aici, iar mîine nu mai ești... ce dracu’! spuse el. Să profităm de toate! Toți căzură de acord că are dreptate și Începură să studieze chipul mortului cu privirile lor Întunecate, fascinate, pierdute. Acum se formaseră pretutindeni mici grupuri de oameni care se apucaseră să vorbească, să comenteze, să dezbată, să analizeze sau chiar să zîmbească sau să rîdă cu Însuflețire și seriozitate. Un bărbat Împărtășea din experiența sa unui grup adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o mișcare În zigzag cu mîna, iar Fiul orașului rîde răgușit.) Fiul orașului: Și cu hainele cum te descurci? Îmi Închipui că toate ți le faci de comandă, nu? Străinul cel Înalt: Bine-nțeles. (Și, conform formulei, Îi povestește ascultătorului fascinat că patul pe care doarme e cu treizeci de centimetri prea scurt, că nu se poate Întinde drept nici Într-o cușetă de tren, nici Într-o cușetă de vapor, că se izbește cu capul de grinzi cînd coboară niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se servea masa vorbeau politicos cu ceilalți artiști și toată familia se așeza la una din mesele lungi, serveau minunatul mic dejun, atenți și serioși, vorbind puțin și rostind cuvintele scurt, grav și serios. Eu și fratele meu Îi priveam fascinați: fratele meu se uita la bărbatul cel chel o vreme, apoi se Întorcea spre mine și-mi șoptea: — Îl v-v-vezi pe omul ăla che-ehel? N-n-nu-i așa că-i g-g-grozav? șoptea el ca un bun cunoscător. E cel care-i p-p-prinde! Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar glasul îi era vesel. Prin ochii umezi ai lui Ashargin, Gosseyn observa întâlnirea. Un bărbat înalt o însoțea pe tânăra femeie, iar pe când se apropiau, Enro ținând-o în brațe și strângând-o tare, bărbatul acela îi reținu privirea fascinată a lui Gosseyn. Fiindcă era Eldred Crang. Crang? Dar atunci trebuia să fie... trebuia să fie... Se întoarse și o privi în momentul în care Patricia Hardie spunea șugubeață: - Enro, lasă-mă. Dă-mi voie să ți-l prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub soare, ale căror detalii erau deja greu de distins. Păreau ireale. Nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
girații bruște. Parcă dansau când se modificau. Fără îndoială, toate acestea spuneau o poveste. Gosseyn avea impresia că, pe ascuns. În fiecare casetă se înscria darea de seamă a bătăliei din al șaselea decant. Cu mare greutate își desprinse privirea fascinată, de la casete și realiză că amiralul Paleol vorbea de câteva minute. Problemele noastre, zicea sarcastic și dur bătrânul, vor fi ceva mai dificile în viitor decât au fost până aici. Dar v-am convocat astăzi pentru a vă semnala că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
atunci cînd clipea, ceea ce se întîmpla des, pleoapa nu i-l putea acoperi. Lăsă documentul și zise: — Degi, doriți să deveniți bibliotegar. Mușchii care îi acționau limba se mișcau greoi și stropi de salivă săreau pe birou. Thaw îi urmărea fascinat, dînd din cap aprobator și scoțînd sunete pasive cînd i se părea că se cuvine. — ... orele negezar ezalonate. Vei lugra două zeri pe săptămînă pînă la opt zi zumătate, dar aztea vor fi compenzate cu diminețile libere. Va trebui ză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jumătate de zi? — Domnule Watt, răspunse Thaw, îmi dau seama că școlile trăiesc din examene și recunosc că mulți studenți n-ar lucra dacă nu li s-ar da hîrtii tipărite de guvern. Domnule Peel, am fost de-a dreptul fascinat cînd v-am auzit apărînd contractele și promisiunile, pentru că, dacă acestea n-ar fi apărate, am trăi în anarhie. Nu pot nega adevărul spuselor dumneavoastră; eu n-am altceva de făcut decît să îl opun adevărului meu. Acest examen pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colț într-o cameră obscură, unde cuplurile se prindeau și se învîrteau în sunetul unui gramofon. Brusc, o femeie în rochie neagră zise tare: — Sfinte Dumnezeule, tu ești Duncan? Nu vrei să dansezi cu mine? Dansară, și el îi privea fascinat părul blond și umerii goi. Ea chiocoti și-i spuse: — Nu-ți mai amintești de mine, dar ar trebui. Eu sînt prima fată cu care ai dansat. Pentru prima și întîiași dată. El îi rînji recunoscător și zise: — Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am fost fascinat. Într-un fel era totuși perfect adevărat. Se simțise fascinat, îngrozit, dezgustat, scârbit. Observă că uriașul îl privea cu un aer batjocoritor: ― Voi, oamenii Ligii, sunteți toți la fel ― zise Enro. O adunătură de fri... (se opri și căută un cuvânt mai puțin dur:) de pacifiști! ― Reamintiți-vă ― îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
împotriva tuturor taberelor organizate de soldații noștri. Efectul lor a fost devastator, căci nimeni nu și-ar fi imaginat că hoarde neînarmate ar cuteza să atace una dintre armatele cele mai echipate ale Galaxiei. Gosseyn abia dacă îl auzea. Total fascinat, urmărea desfășurarea bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
iar glasul îi era vesel. Prin ochii umezi ai lui Ashargin, Gosseyn observa întâlnirea. Un bărbat înalt o însoțea pe tânăra femeie, iar pe când se apropiau, Enro ținând-o în brațe și strângând-o tare, bărbatul acela îi reținu privirea fascinată a lui Gosseyn. Fiindcă era Eldred Crang. Crang? Dar atunci trebuia să fie... trebuia să fie... Se întoarse și o privi în momentul în care Patricia Hardie spunea șugubeață: - Enro, lasă-mă. Dă-mi voie să ți-l prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]