1,716 matches
-
lacrimilor nici fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc sufletul... E o odihnă, o miruire, o revărsare de mângâieri Și ea te roagă doar să te odihnești, calmă, foarte calmă Și să lași mâinile ardente ale nopții să întâlnească fără fatalitate privirea extatică a aurorei.
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
topos, cel al atât de mitizatei Argónida, de la începuturile colonizării. Impactul mediului ambiant asupra personajului, formele primare de viețuire a unei umanități încă nedesprinse de animalitate și instinctualitate, într-un spațiu al barbariei, al iraționalului, al logicii magice și al fatalității, atestă certe afinități cu scriitorii săi preferați: latino-americanii Alejo Carpentier, Juan Rulfo, Gabriel García Márquez. 1 Volume de poezie: Las adivinaciones (1952), Memorias de poco tiempo (1952- 1954), Las horas muertas (1959), Pliegos de cordel (1960-1964). Descrédito del héroe (1977
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
punând în valoare valori ignorate, în genere, până atunci. Continuând o preocupare mai veche (inițiată încă din Portrete și reflecții literare, 1967), Constantin Ciopraga perseverează în a medita pe marginea literaturii, a vieții ei lăuntrice, a finalității și chiar a fatalității care îi domină cursul. "Portretele" și "reflecțiile" sunt amplificate în volume precum Propilee (1984; subintitulat "cărți și destine") și Amfiteatru cu poeți (1995), precum și în Partituri și voci, apărut în 2004 și dedicat unor "poeți ai acestui timp". Caietele privitorului
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
îndesăm în ele. Să vadă, ne place? Nu cred că ne-ar plăcea. Și nu ne place nici că le torturăm pe ele, burdușindu-le cu inutilități, pentru că, prin ele, ne torturăm pe noi, dar acceptăm asta ca pe o fatalitate. De fiecare dată când constat că poșeta mea a depășit cu 10 kilograme greutatea regulamentară, mă surprind visând la o instituție care să controleze cu strictețe acest fenomen. La un fel de “poliție a poșetelor”, care să oprească femeile pe
Permisul de poşetă la control, vă rog! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18577_a_19902]
-
auzite în muzica naiului lui Gheorghe Zamfir: * Nimeni nu este ceea ce este * Trădăm și suntem trădați * Misterul prieteniei * „Prăpastia destinului” * Prezentul etern * „Nici un act nu este involuntar”! * Femeia * Nostalgia absolutului * Lumea ca voință * Textele pervertesc realitatea * Nimic nu este întâmplător * Fatalitatea conflictului * „Străinul” din noi și de lângă noi * Ecce Homo * Resurecția mitului christic * Sensul care se face * Universul un Teatru al oglinzilor? * „Teroarea nimicului” * Singurul, nu singur * Neamul Yahoos * Enigma Timpului * Reîntoarcerea lui Homer * Amintirile-ecran * „Unul e în toți” * Trăim contaminați
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
uitări * Numai ficțiunea nu minte * „Nimeni nu-l poate învăța pe celălalt” * Poetul caută „un alt cuvânt” * „Peștii” lui Sorescu din „Iona” * Esse est percipi * Evadarea în utopie * Odin și tăietorul de lemne * Mediocritatea învinge spiritul aristocratic * „Eu este altul” * Fatalitatea convertirii în tragic * Adevărul: metaforă, metonimie, iluzie? * Primejdia de a zări Divinitatea * Tigrul albastru, un tabu sacralizat * Taina omului cifră * Misterul pietrelor zămislitoare * Deșertul biblic * Dumnezeu și Allah * Reîntoarcerea identicului * „Miracolul obscen” * Spațiul cuprinde totul * „Necesitatea nu are nici o lege
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
superstițiile omului Caragiale se regăsesc la autorul Caragiale (și... «viceversa»). Așa că era mai mult decât firesc, era obligatoriu ca discutarea operei (a cutărei teme) să se facă în strânsă legătură cu viața. Iată, bunăoară, câteva observații extrem de convingătoare din capitolul Fatalitatea fatală: «Norocul și nenorocul sunt cele două alternative ale existenței. Pentru fiecare dintre personaje stă scrisă una sau alta dintre fețele destinului. Norocul și nenorocul sunt harul, sau lipsa de har a firii, pentru personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
Preda Nu doresc să mă apropii! O părere rea despre mine e un scut de apărare împotriva amestecului și a compromisului cu cei pe care-i disprețuiesc. Le dau șansa să mă disprețuiască și ei. Anomalia, anormalul, nu e o fatalitate și n-are durată, condiția să-l facem să dispară e să nu-l acceptăm și mai ales să nu cedăm tentației de a-l justifica, prin recurgerea la principii înalte. citat din Marin Preda Ce înseamnă trădarea? E o
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
mea nava abia urcase pe doc și tocmai atunci se curăța scoica prinsă pe corp, lucru de care dorisem să scap în cele două săptămâni de spitalizare, dar n-a fost să fie așa. Asta este, când ai ghinion și fatalitatea trebuie să se întâmple. Înainte de terminarea programului și plecarea cadrelor acasă (ofițeri și subofițeri), comandantul navei ne-a strâns pe punte și ne-a trasat sarcinile pentru după amiaza respectivă, adică continuarea rașchetării[ -A curăța de vopsea sau de rugină
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
sau secunde stau sub semnul misterului existențial. “Degeaba-ți spun că nu există mâine,/ Tu uiți că a trecut un veac de ieri,/ Că nu s-a copt nici grâul de sub pâine,/ Că ninge iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în vreme de prohod.” ( Implacabila fatalitate ) Autorul își urmează zborul însoțit necontenit
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în vreme de prohod.” ( Implacabila fatalitate ) Autorul își urmează zborul însoțit necontenit de o tainică pace care îi scaldă sufletul . Iubirea își găsește împlinirea într-un tablou mirific care adună simboluri alese precum îngeri, heruvimi și arhangheli. Dumitru Marian Tomoiagă subliniază semnificația sfântă a iubirii și
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
să le povestesc pățania. Dacă nu mă cred? Păi, nu sunt murdar de noroi? Ei, și? Te-ai împiedicat și ai căzut ca un bleg! Nu! Trebuie să mai colind să umplu traista și nu le mai povestesc nimic. Dar...fatalitate! Namila mă urmărise și eu n-am observat. Iar s-a repezit la mine, iar m-a pleznit în ceafă șuierând : să nu țipi că te omor! Iar am scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
alunecând pe suprafața netedă a vechii marmure romane. Preț de câteva momente, Dante nu reacționă. Fixa nemișcat acea moarte lichidă, venită să Îl pedepsească pe asasin potrivit precisei sale premoniții. Poate că era drept să se Întâmple așa, Închizând cercul fatalității care luase naștere cu o jumătate de secol În urmă. Apoi, o tresărire de mânie Îl smulse din amorțeala ce pusese stăpânire pe el. Bonatti ar fi triumfat, fie și În disperare, dacă planul său s-ar fi Îndeplinit oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sta pururi în cumpănă în spiritul nostru cu nemuritoarea carte a lui Moréas. Căci nu sunt, oare, Stanțele, Fundamentele și ilustrarea celei mai pure poezii? * Pentru buna judecare a unei reforme poetice, trebuie, în primul rând, să apreciezi gradul de fatalitate pe care-l comportă. Au existat reforme cu totul arbitrare, ca "instrumentalismul" nefericitului René Ghil sau ca inovația grafică din Un coup de dês jamais n'abolira le hasard. Acestea nu participau cu nimic la tendințele momentane și generale ale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Rusia Sovietică. Noi, românii, a trebuit musai să fim combatanți și într-o tabără, și în cealaltă. Decizia guvernului român, privind inevitabila alegere a taberei beligerante care ne dădea o speranță mare pentru recuperările teritoriale din răsărit, ca o fatalitate, a fost sortită eșecului. Și tocmai acest eșec a pus Armata Română în mult controversata situație de a trece în tabăra adversă. A trebuit sau n-a trebuit să se întâmple asta? Iată una din opinii, oferită de revista Historia
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
cotropitorului, disimulat în zmeul văzduhului, celcare răspunde de anotimpul iarnă. Pe cotropitorul nedisimulat, în carne și oase, avea să-l înfrunte, și în numele nefericitului său tovarăș de armă, Constantin Hogaș, consăteanul alături de care Grigore nutrise o împlinire rămasă, ca o fatalitate, încă în stadiul de aspirație. Constantin Hogaș și-a făcut datoria ostășească pe Frontul de Răsărit, hrănindu-și curajul și forța în luptă cu speranță și cu mândria că, dacă se va întâmpla asta, va fi pus și el brațul
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
iar după 22 de ani de guvernări profund democratice a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană și cu o datorie de peste 100 de miliarde euro? Dacă nu cedăm binecunoscutei ispite de-a pune starea dezastruoasă a României de azi pe seama fatalității, atunci putem spune că acesta-i unul din paradoxurile care i-au dus faima scurtei sale istorii postdecembriste peste mări și țări. Și când te gândești că Germania și Japonia n-au avut nevoie de atâția ani ca să se smulgă
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
în Psaltirea apocrifă ... un Iov, „pildă de suferință și îndelungată răbdare”, dar și un Iov spirit/ simbol al dreptății divine și al nevinovăției, care a întâlnit „răul ca Cealaltă față a lumii”, Răul, lucrare a lui Satan, venit ca o fatalitate asupra robului „fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău” (Cartea lui Iov (cap. 1, V.8). Pentru psalmistul Dumitru Ichim, asemenea marilor poeți mistici de la David, la Juana de la Cruz, Eckhart
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
luptă cu sine, dar când suprimă una din puterile acestei încordări , el trebuie să se desfacă în sine și să se risipească. E un blestemat care nu poate trăi fără blestemul său. În tot romanul respiră acest tragic suflu de fatalitate. Autorul conturează aici o tristețe nemângâiată într-o halucinantă viziune care îndepărtează cu mult marginile scrisului său de până acum și-i adaugă un aspect nou și neașteptat. Cel de-al patrulea roman, intitulat „Cerul infernului”, impresionează „prin consistență și
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
e nevoie să organizez eu totul la fața locului. Din păcate, în România nu există spirit organizatoric. Românii încă se mai ghidează după cum bate vântul, ca iarba unduitoare, se apleacă și nu pățesc nimic, fire-ar să fie! Filozofia mioriței, fatalitatea. GCS: Concret, dacă cineva din Statele Unite, Spania sau altă țară ar invita trupa Phoenix să vină să cânte, cum s-ar desfășura procesul? Ar avea loc concertul cu adevărat? NC: Sigur că da! Mă sună, fixează data, spune unde și
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
de tămăduit că șansa vieții pe care un om a avut-o în mână și, din ignoranță sau din revoltă, a aruncat-o într-un moment fatidic în prăpastia fără sfârșit. În viața umană, părerea de rău a condus la fatalitate. Acest lucru este o pierdere mai rea și mai grea decât cea dintâi. Inexplicabil, dar acest fel de istorie a devenit parte din viața noastră. Arareori prețuim un lucru când îl avem și aproape întotdeauna îl prețuim enorm când nu
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
-L asculte. Aceasta e tragedia vremurilor pe care le trăim! Ascunderea omului de poruncile lui Dumnezeu este vizibilă în actul de dominare a lumii asupra omului și nu invers. Dominația pe care lumea o instituie îi conferă acesteia caracterul de fatalitate și, totodată, asigură mediul favorabil pentru ca omul să se ascundă, să se mintă, să se prefacă a nu mai vedea și a nu mai înțelege sensul vieții, uitându-se pe sine în lanțurile înrobitoare ale lumii. Vorbind despre cunoașterea de
CUNOAŞTEREA DE SINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363657_a_364986]
-
întrebându-te de ce bărbații au dreptul să tacă și să accepte această plăcere care li se oferă, reviste porno, (filme cu Borat și ustensilele perversității, el purul!) iar noi soțiile să fim atât de trădate, acceptând acest lucru ca o fatalitate? Fiecare cu norocul său, zic. "Al meu" n-are șalatul magic! (telecomanda). Dar alte neveste, prietene, amice le aud că se plâng. Să scrie la „întrebări pentru femei frustrate" de la Ziarul Anonim redactat de bărbații veseli? ** Chiar ma gândisem și
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
lui Mitea, Dostoievski demască minciuna legii statului. Pentru el sufletul este mai important decât întreaga lume. De aceea autorul Karamazovilor se dovedește a fi un creștin profund. Polifonia i-a permis lui Dostoievski să dezvăluie complexitatea vieții sufletești a oamenilor, fatalitatea unor contradicții în aparență instabile. El dezvăluie ceva ce nu a mai existat în literatura universală: concluzia unui antropocentrism creștin. Religia face trecerea spre profunzimea spirituală a omului. Apoi profunzimea se întoarce la om. La Dostoievski chipul omului rămâne în
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
logodne regale a avut loc la 23 August 1944, la cel mai înalt nivel aristocratic, dar și cel mai josnic ca procedură. A existat o adolescență puerilă a “mirilor”? A fost o infatilitate politică a “logodnicilor”? Sau a fost doar fatalitatea monarhiei străine? S-a schimbat doar fastul, culoarea. S-a împânzit și generalizat Tortura și Crima. „Actorii”, dacă n-au rămas în totalitate aceeași, s-au reîntregit cu debutanți de soi, sau cu figuranți de soia...Oricât de toleranti am
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]