1,780 matches
-
echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fermitatea forței fizice dominată de spirit este apanajul omului în timp ce feminitatea este cântărită cu un ochi foarte critic. [...] Opoziția masculin-feminin, tranșantă și ireductibilă la Paciurea, trebuie văzută în corelație cu simbolismul sexelor care a preocupat secolul al XIX-lea"349. Femininul apare ca nevertebrat, ne-format, cu ductilități ofidiene, fără a moșteni însă capitalul malefic ale femeii fatale a decadentismului, o femme tentaculaire. Este clar că în aceste figuri feminoide, larvare, turgescente nu avem deplina realizare a unei feminități devoratoare înscrisă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înclina balanța către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității și a tensiunilor care o presupun. În opinia lui Elisabeth Ingles, un tablou precum Vampirul se află la capătul unui traseu al conotării negative a femininului, de la iubita devotată la femeia fatală, malefică. "Vampirul revine de numeroase ori în opera lui Munch. Ceea ce a pornit ca imagine a unei femei îmbrățișând tandru gâtul iubitului ei, a fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și Tezeu pentru a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului la scara întregii societăți, fapt cum nu se poate mai vizibil în cadrul societății vieneze la sfârșitul secolului XIX, dar care afectează într-o oarecare măsură și România sfârșitului și începutului de secol. Feminizarea societății apare ca o mișcare subversivă, ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consacră și un valtrap sau râu de purpură care se scurge la baza tronului și pe care stă așezată femeia. De o parte și de alta a acestui tron somptuos, ocupând circa o treime din aria tabloului și încadrând nudul feminin, se află două flori gigantice dintre care una este o splendidă orhidee. În universul decadent al infernului, la femme fatale este asociată florilor răului, unei splendori malefice a luxurei. Florile fac parte deopotrivă din recuzita aulică a prințului întunericului, fără
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ambiguitate sexuală, amplificată de prezența pe un plan superior a uneia dintre acele femmes fatales de o tulburătoare senzualitate. Corul de îngeri în cel de-al treilea panou va oferi contrapondere acestei sexualizări agresive și seductive, a răului la puterea femininului. Corul de îngeri protejează o unio mistica definită în termenii unei sexualități eliberate de constrângeri, sau la nivelul unei lecturi freudiene, ca eliberare a principiului plăcerii, sublimat prin artă de constrângerile materiale ale lumii. Prin urmare, aventura umanității se configurează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forma celor patru cavaleri ai apocalipsului ca la Dürrer sau a unui schelet ținând în mâini o clepsidră ca în dansurile macabre ale lui Hans Holbein, ci sub forma unei nimfete, atrăgătoare și neliniștitoare deopotrivă, este o moarte la puterea femininului. Bram Djikstra, în Idols of Perversity, optează pentru o dublă interpretare a unei compoziții similare aparținând lui Louis Raemaekers, intitulată Sifilisul. În afișul lui Raemaekers situat ca sensibilitate undeva între Rops și Kupka, în locul nimfetei loghiene se află o uscățivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îndurerată, ca de obicei."39 Derivă astfel caracterul proteic al personajului, femeie frumoasă și rafinată pentru unii, insignifiantă pentru alții. De aici și aureola de mister în care o învăluie autorul. Apa, în cel mai înalt grad element al inconștientului feminin, simbolizează forțele psihice cele mai absconse. Apa ar fi: un "element mai feminin și mai uniform decât focul, element mai constant care reverberează cu forțe omenești mai ascunse, mai simple, mai simplificatoare."40 Căutând cu obstinație autenticul, Camil Petrescu recurge
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
păși pragul casei sale, și numai la ore dinainte stabilite!). Ca modus vivendi, donjuanismul, așa cum a fost el consacrat în ordine cronologică de Tirso de Molina, Molière și Max Frisch, este mai mult decât o căutare și înțelegere a eternului feminin: în ultimă instanță ni se pare a fi o dramă a singurătății, în care Anima joacă rolul de Fata Morgana. Sub pecetea acestei scheme manieriste, devenită cu scurgerea secolelor mit, stau deopotrivă Camil Petrescu și persona sa. Din studiul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
incertitudine. E greu să nu convii, alături de Al. Paleologu, că spiritului cavaleresc îi repugnă războiul, fără a refuza lupta. Cavalerul concepe erosul în sensul filozofiei eline, ca dragoste pentru un anume tip de creație sau ideal (ce nu exclude eternul feminin), intrând astfel în contradicție cu rigiditatea și antiintelectualismul cazon. Nu-și sacrifică eroismul și caracterul combativ pe altarul zeului Marte, ci pentru salvgardarea propriilor idei. Pe o asemenea poziție se situează Ștefan Gheorghidiu, când comentează caustic strategia comandamentului armatei române
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care povestește întâmplarea trebuie analizată de o studentă, excepțional pregătită, care nu reușește să-i răspundă profesorului de ce se insistă atâta în text pe cuvântul „obișnuită”. De milă, profesorul îi dă nota 10, observând în gând cât e de neînzestrată feminin. Decorul e prezentat în stilul ironistului cinic Teodor Mazilu: „Generos cât un continent, trotuarul dinspre complex servea drept refugiu pentru zeci și sute de inși, care, indiferent de convingerile lor filosofice, tândăleau pe trepte... Alții, în schimb, hălăduiau prin imensa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
unul dintre laitmotivele cele mai firești. Această temă însă s-a extins și a dus la dorința romantică de a explora realitatea din temelii: inaccesibilul, nelimitatul, infinitul, Unitatea edenica nemărginita, lucrul unic și neimitabil, originalitatea, noul permanent, arta, Celălalt, originea, femininul că origine, "religia femeii", filosofia absolută, libertatea, principiile primordiale, Dumnezeu, sensul infinit al creației: toate acestea au devenit adevăratele forțe generatoare ale căutării romantice infinite. Din această căutare romantică s-a nascut ceea ce putem numi hiperperspectivismul lui Blake 159, definit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiind făcut din cel mai bun miez al naturii. În sistemul lui Blake, crearea omului este astfel căderea entităților stelare din veșnicie în timp. Creația exterioară este oglindă lăuntrului omenesc. Los creează Lumea Generării din Lumea Morții, divizînd Masculinul și Femininul din "Condensatele Androginice"264 (influență alchimica). Aceeași idee a divizării sexelor dintr-un androgin primordial o întîlnim la Lovinescu, care arată că, de fapt, separarea de principiul feminin a dus la perdiția neamului omenesc 265; și la R. Steiner, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca rezultat al procesului de rupere care este simultan cu procesul de emanare (a ființei sexuate feminine). Așadar, Spectrul este forța vida de fragmentare a plenitudinii edenice. El este principiul absenței necesar pentru că procesul de emanație să aibă loc (nașterea femininului), dar el însuși, paradoxal, nu este principiu emanativ. Într-un sens, ideea de Spectru la Blake seamănă ciudat de mult cu noțiunea de antimaterie: Spectrul trebuie să se reunească cu cele două ființe sexuate, masculină și feminină, pentru ca să fie refăcuta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
impusă numai de interesul pentru trei etape ale vieții protagoniștilor. Volumul întâi, celebrând vârsta de aur a copilăriei, aduce o lume idilică, în egală măsură viață și basm. Copiii, Dănuț, Olguța, Monica, întrupează trei ipostaze caracterologice: visătorul, realista și eternul feminin. Există aici și al doilea univers, cel al adulților, lume ce cuprinde și existența celor simpli, slugile și țăranii, între care moș Gheorghe, prototip al slujitorului devotat, demn și înțelept. În volumele următoare puritatea medelenismului suferă un proces de imixtiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
adus femeii se constituie nu doar acest cuvânt înainte al naratorului, sub vocea căruia se întrezăresc crezurile autorului, ci și introducerea făcută zilei a patra a povestirilor: asistăm la o mărturisire apreciativă, laudativă chiar, încărcată de devoțiune profundă față de eternul feminin. Femeia se transformă în deziderat, devine unica cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe plan 124 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 6. 125 Janet Levarie Smarr, Boccaccio and Fiammetta: The Narrator as Lover, Urbana, University of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
certă în cazul autorului italian, deoarece între membrii brigatei sunt șapte tinere și doar trei bărbați, ceea ce subliniază poate, la nivel infratextual, ceea ce scriitorul afirmase în cuvântul său înainte la Decameronul, intenția de a-și canaliza întreaga atenție către eternul feminin, cel pe care îl iubește necondiționat, de soarta căruia se arătase atât de profound îngrijorat. „Tinerii care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a unor raporturi virfemina care nu se bazau pe respect și mai ales pe dragoste , de aici și tendința spre trădare. Ermellina, în ziua a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru sintagma „târgoveața din Bath”, accentuând astfel latura provincială, rudimentară și vulgară a femeii. Numele îi va fi indicat mai târziu: Alisoun. Se pare că era obișnuit în acea vreme, un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a trece apoi în ceva mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața în felul ei ambiguu de a tălmăci, limba este de fapt androgină sau bisexuală, aparținând și fiind în același timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii, deoarece ea nu avea drepturi juridice decât limitate. În Povestirea doftorului, după cum vom vedea în capitolul următor, personajul feminin Virginia nu se poate opune celui ce o necinstise prin dorința lui decât prin moarte.425 Povestea târgoveței aduce totuși o schimbare, dar minoră: agresorul este excomunicat, însă numai temporar, dar tânăra violată rămâne marginalizată.426 Ea nu are glas
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
462 Ibidem, p. 399. (trad. n.) 463 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 128 transpună în mintea unui personaj feminin, să vorbească din punctul ei de vedere și cu vocea ei. Remarcabil este faptul că a reușit să surprindă inefabilul feminin, incertitudinile și instabilitatea târgoveței, i-a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer o intuiește, de aici și îngăduința și compasiunea sa față de eternul feminin. și poetul și femeia se află, din punct de vedere social, pe poziții subordonate autorității politice, marginalizante, nesigure, inferioare. Sunt nevoiți să afirme lucruri care să distrugă această dominare, chiar dacă uneori nu sunt întru-totul adevărate, dând dovadă de o fantezie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată.933 John, unul dintre cei doi tineri lezați de avariția proprietarului morii, se teme de o confruntare fizică cu acesta, și profită de bunurile acestuia, de data aceasta mama tinerei, sentimentele personajului feminin nefiind puse însă în discuție. El trebuia să acționeze prin violență sexuală, să dovedească, asemeni prietenului său, că este capabil de răzbunare, altfel virilitatea și mândria lui aveau de suferit. Violul ilustrează un mod de a-și afirma masculinitatea, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]