29,999 matches
-
sute de glasuri într-un singur glas - mugetele sirenelor de vapor. Urcau spre orașul adormit, asemenea unor glasuri de orgă, slobozite din sute de orgi, în lungi cortegii de sunete. Năvăleau pe uliți, se strecurau către casele oamenilor, izbeau în ferestre și făceau să tremure geamul într-un vaiet ascuțit și sinistru. Toate sirenele lumii păreau să se fi pornit, cor înfricoșător de mugete planând peste acoperișuri. Copil, m-am apropiat de fereastră și am privit spre port. O dată cu sirenele, milioane
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
uliți, se strecurau către casele oamenilor, izbeau în ferestre și făceau să tremure geamul într-un vaiet ascuțit și sinistru. Toate sirenele lumii păreau să se fi pornit, cor înfricoșător de mugete planând peste acoperișuri. Copil, m-am apropiat de fereastră și am privit spre port. O dată cu sirenele, milioane de șoapte, într-un singur zvon, treziseră orașul: "Arde împăratul Traian". Ardea cel mai mândru vapor al marinei comerciale române. Nu vedeam decât marea, departe, marea care gemea, strivită de sunetul sirenelor
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă, tot albă de nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor ispita și-un sobor
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Înghețate, iarnăcrăiasă În albă pădure! Rămâne să cunun toți copacii trosnind de ger, de cumplitul ger al bucuriei, cu gheața sufletului clocotindă din mine! La timona unei corăbii fără țintă, bătrânețea nu e o virtute cu clinchete de zurgălăi la fereastră - nicidecum! Numai eu știu cât de grea e povara să mergi Înainte fără sextanți În derivă, cu copiii din vis agățați de odgoanele luminoase ale Cântecului, sătul flămând de alchimii celeste! Nimic nu se vede În față, doar o troică
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Emil Brumaru Pluteam prin camera noastră Făcută cu grijă și-anume Departe de gureșa lume. Crini mari se ițeau la fereastră Să-ți vadă și sînii și fundul Cărnos și rotund, orbitor Cum numai un fruct sparge-n prundul Luminii lungi raze ce dor, Cînd îngerii trupu-ți adastă Topiți de rușine sub brume. Pluteam vii prin camera noastră Cu grijă făcută
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9563_a_10888]
-
o rupere de nouri în plină vară delfinul ce amândoi l-am visat azi-noapte în brațele noastre ne bate în geam e semn de iminente migrații chiar în timpul scrierii acestui poem un nesfârșit deal de semințe ca o pedeapsă cu ferestrele scufundate se apropie de noi urmat de un pustiu mânat de adâncuri cu toate acestea zi de zi tot mai multe suflete într-o oarbă captivitate mănâncă semințe ca într-o democrație în care patul armelor este masa de scris
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
clar văd chipul unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și glezne ce se apropie de mine ca o pândă în flăcări până nu o mai văd n (din Glorie anonimă, volum în curs de apariție)
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
dogorîtoare precum Soarele deșerturi pline de feronerii cum o cocotă scumpă există toate acestea neîndoios există dacă-am ajuns pînă-aici. Redempțiune Prin crăpăturile vidului ninge. Aproximații Cu limpezimea și faima voastră cu modelul și antimodelul vostru cu țipătul asurzitor al ferestrei cu mobila stil și umorul ei sec cu cîntecul vostru sterp cu oglinda voastră păroasă cu norul prelins în farfurii cu geamătul învăluit în plante aromate cu răscrucea voastră care sughiță aidoma unui motor cu ceața densă a glasului vostru
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
atâta învălmășeală de linii frânte, drumul tău drept către fagure, spre tainicul Hexagon. Când te văd zburând - încotro, unde, cu povara ta mică și dulce pe picioarele aurii, firavă, parcă temându-te, rătăcită, - iată, chiar acum te-ai izbit de fereastra mea, și încerci să-ți revii, poate-amețită, lăsându-te-n voia unei la fel de firave adieri, - mă încearcă un fel de teamă. Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
Lavinia Braniște Toamnă M-am trezit cu raza de soare înăuntru, Ca o lamă de cuțit, Galbenă și plină de praf, înfiptă în fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
Lavinia Braniște Toamnă M-am trezit cu raza de soare înăuntru, Ca o lamă de cuțit, Galbenă și plină de praf, înfiptă în fereastra camerei de la demisol. Fereastra e undeva foarte sus. Mă strecor pe sub rază, Mă urc pe scăunel Și, în vârful picioarelor, Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr gol Și cu frunzele
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
dintr-un tablou Pe care-l poartă întotdeauna cu el. îl privesc. Omul meu mătură cu mișcări lente Pe sub rază De parcă s-ar îngriji ca lumina să cadă pe curat Atunci când o fi să cadă. Se apropie cu grijă de fereastră. Fereastra e un tablou de care mi-am lipit fața, Omul meu e dincolo, Se-apleacă ușor să cerceteze geamul Și cu vârful măturii adună calm Păianjenii din colțuri. În care poetului ăi place sî meargî pe jos Rămân întotdeauna
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
un tablou Pe care-l poartă întotdeauna cu el. îl privesc. Omul meu mătură cu mișcări lente Pe sub rază De parcă s-ar îngriji ca lumina să cadă pe curat Atunci când o fi să cadă. Se apropie cu grijă de fereastră. Fereastra e un tablou de care mi-am lipit fața, Omul meu e dincolo, Se-apleacă ușor să cerceteze geamul Și cu vârful măturii adună calm Păianjenii din colțuri. În care poetului ăi place sî meargî pe jos Rămân întotdeauna în
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
directorului de (obscenă) scenă. Cine l-ar crede pe ferocele "sergent în garda civică", Chiriac, capabil de trăirea (și discursul) unui personaj eminescian: "Am vrut să mă omor adineaori în curte, dar ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată." - Politizat în anii jdanoviști, Caragiale este, din păcate, repolitizat fără măsură de-a lungul "iepocii dă aor", ba chiar după, la modul șopârlistic cel mai jalnic. Una dintre sarcinile lui era să
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Constantin Stan Ce plictiseală!" își spuse Ivan Mihailovici Saproșkinov. Stătea la biroul lui cu ferestre ce dădeau în Piață și, ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
o să-l pârască lui Mișa, iar o să-i facă Mișa capul calendar cu perestroika și exemplul pe care trebuie să-l dăm fraților noștri, iar o să aibă o zi proastă, iar o să-l doară capul câteva ore, uitându-se pe fereastra din dreptul fișierului de fier la forfota din fața UM-ului sau poate a GUM-ului. Mai bine rabdă: o oră și jumătate până la urmă nu e totuși o veșnicie! Tăie ceaiul de pe lista preocupărilor zilnice și adăugă explorarea biroului. Nu
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
interzisese niciodată să le citească sau măcar să le frunzărească, să vadă ce conțin ele. Fusese ferit de această tentație încă din fragedă tinerețe, adică de când fusese angajat. Un înalt funcționar îl condusese până aici, îl instalase la masivul birou de la fereastra ce da spre celebra biserică - de care, desigur, auziseră până și americanii - și-i urase mult succes în slujba sa cea nouă. Nu-i dăduse nicio libertate, nu-i îngrădise niciun drept, nu-i recitase un pomelnic de îndatoriri. Nimic
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
născut unde trebuie să ajungă. Nici nu-și pusese problema că ar fi putut să greșească atunci când a apăsat hotărât pe clanța ușii și a pătruns într-un birou la fel ca al lui, dar de două ori mai mare. Fereastra din spatele vocii pe care o auzea fără să o și vadă decupa exact același peisaj având ca fundal "Vasili Blajenii", numai că, de aici, vedea doar jumătatea de sus a turlelor ceea ce însemna că era fix deasupra locului unde lucra
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
suflul vieții - ele sunt sufletul risipit în clipe de viață. Busuioc mai vechi de un veac Pus în grinda casei de cine știe ce mînă Pentru iubire sau moarte. În casa părăsită De pe dealul Măgura unde m-a alungat ploaia - Prin crucea ferestrei sparte am fotografiat vijelia Ce răscolea nucul bătrîn și zguduia scrînciobul Legat de o creangă uscată. Instinctul meu a găsit adăpost într-o odaie Fără sobă și fără peretele către celarul Cu două butoaie din care exală Damf de podgorie
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
privea pe furiș, ca pe-o servietă veche și dragă. Apoi intrase total în acțiunea filmului: personajul înainta printr-o pădure, urmărit din umbră de criminal. Era liniște și tensiune maximă. Cristian încerca să antici, pe următoarea mișcare, când pe fereastra deschisă năvăliseră fără veste cele 8 sunet rătăcitoare. Erau transparente și alunecoase ca niște fiole de gheață, rostogolite una după alta pe covorașul din fața fotoliului, iar numele se legase elastic, într-un glas bine știut: Cristiaaan! Vedea penultimul sunet vibrând
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
se roagă vine din Psalmi, din ieslea de la Betleem, din cruce. 3. Rusalina, Sentia, Tisia, Aburia - cuvinte line acestea peste ape, corăbii îngropate în stele. ...catarge, catarge... 4. mănînc cireșe pe întuneric număr stele și o pasăre se așază în fereastră și-mi pune în palme luna. 5. Magnifica zăpadă, murg și mărgea și îndrăzneala celor trei trandafiri și drumul la poartă în vara din iarnă. 6. O umbră a numelui Tău eram și mă bucuram întru singurătatea mea bogată. Salvarea
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea, nici soțul ei nu vor să știe ori să înțeleagă ce li se întâmplă! Sunt convinși că, dacă nu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
o solidifica în formă de lacrimi, două elemente parcă încercau să comunice cu mine printr-un alfabet morse de ceară, făcându-mă să tresar la fiecare cădere. Soțul meu era liniștit ca de obicei, trăind parcă în altă realitate - închisese fereastra cu grijă, mă îmbrățișase, apoi ne îndreptasem spre dormitor. Ne dezbrăcasem în tăcere punând hainele fiecare pe scaunul lui, în apropierea patului, aproape în același timp. Era un ritual care cu timpul se transformase în rutină. Scosesem telegrama din buzunarul
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
poarta dispărută. Aceleași crengi fac valuri Pe mările de aer, Și văd în ochii tatei Corabia care pleacă Spre alte orizonturi. Alter-ego Virginiei Woolf Ar fi oare posibil Să ne-ntâlnim în scris, Când deschizându-mi cartea, Ca pe-o fereastră-n noapte, Să-mi iei sufletu-n mâini? Cuvintele pe pagini Te-ar apăra de hău, Așa cum te veghează, Din poze vechi, cei duși. Apoi te-ar prinde dorul Să intri-n mintea mea Ca-ntr-o împărăție Uitată în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]