714 matches
-
pășești În curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc În stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe În care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită În albastru, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un adult. mi-a făcut și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate În vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la dis- creția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. CĂlătoream În timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pășești în curtea pavată cu pietre de râu, a căror rotunjime și albeață jucăușă netezesc gândurile. Poiata găinilor și grajdul vitelor se găsesc în stânga, cum intri pe poartă, lângă magazia de lemne. În dreapta, sub casă, două pivnițe în care sunt ferecate esențele tari ale acestui paradis - sub formă de compoturi, gemuri, zacuști, slănină, cârnați, vin și țuică. Urci scările, umbrite de cei doi peri pletoși așezați de o parte și de alta, și ajungi la o portiță vopsită în albastru, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un adult. Mi-a făcut și un scurt istoric al liceului, aveam să aflu că e cel mai vechi liceu maghiar din Transilvania. Mi-a arătat apoi, cu mândrie și evlavie, colecțiile cele mai rare, aflate în vitrine de sticlă ferecate cu cheia, ca niște odoare pe care nu se cade să le lași la discreția tuturor, de care m-am apropiat cu timiditate și al căror miros intoxicant de piele bătrână iradia discret prin sticla vitrinei. Călătoream în timp cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia nici șobolanul cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima în cursul somnului. Degeaba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
A PECETLUIT INTRAREA DEASUPRA LUI, CA SĂ NU MAI ÎNȘELE NEAMURILE, PÎNĂ SE VOR ÎMPLINI CEI O MIE DE ANI. DUPĂ ACEEA, TREBUIE SĂ FIE DEZLEGAT PENTRU PUȚINĂ VREME." - Ia auzi, scămoșatule!... Leagă și dezleagă polițiștii ăștia la tine. De parcă ar fereca și desfereca la dulău. - Tacă-ți fleanca, neputinciosule! Vorbești de Adânc. Doar ai ajuns de nu-ți mai poți vîrî nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților avu un fior de spaimă. - Ce-i cu ăștia? întrebă. - Așteaptă și ei pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră porțile ferecate cu lanț și lacăt și ferestrele întunecate. - Hei, nu-i nimeni aici? întrebă tare cel care mânase caii, sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a căreia amândouă laturile se-nalțau case negre și lungi cu ferestrele rotunde... Un turn de biserică lung, cu piatra lui mucigăită, acoperit cu olane negrite de vreme, cu ferești risipite * și oarbe, cu o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tot în întuneric se afla. Îl intriga, îl dorea și îl ura. Dorea să își simtă tălpile plantate în pămăntul maro și umed nu pe această adiere albă și ușoara ce îl menținea într-o continuă plutire. Conchise că era ferecat între doua lumi și blestemat să fie un înger bastard. Gavriel era o mediocritate căt și o parte integrantă a cortului îngerilor bastarzi. Dar cine sunt ei? Îngeri bastarzi? Sunt copii tăi, mama și tata, ce citesc povestea, copii pe
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
să zicem, ale lui Luigi Malerba, ale Daciei Maraini, ale lui Luca Desiato sau Valerio Manfredi; el dorește, mai ales alături de figura marelui dominican, să aducă în scenă, cum spuneam, condițiile sociale ale unei regiuni care în veacul XVII era ferecată într-un cerc de fier un soi de menghină manevrată de Spania. Campanella e, desigur, continuarea utopiei declanșate deja de Gioacchino da Fiore și de Telesio, dar e și, chiar dacă poate în chip naiv, primul om din Italia care se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bărbaților: era de-ajuns să le-aude cadența pașilor și să se uite la ei cum beau și pufneau. Și-a așteptat bărbatul în prag, îl îmboldi să vorbească, să audă și ea cum se încheiaseră lucrurile. Dar el se ferecă în cea mai grea tăcere: asta era arma lui spre a înfrunta greutățile și nedumeririle. Încercă să se apuce de lucru la ora aceea nu se mai pomenise s-o facă, cu excepția ajunului Paștelui sau Crăciunului, la lumina flăcărilor din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și Dragomir, Noica o botezase "casa lui Wittgenstein". Ajungem, după o oră de drum cu mașina, în Gura Râului și mergem mai întîi să-l căutăm pe "domnu' Pătru", îngrijitorul vilei. Casele se țin lanț, lipite una de alta și ferecate cu mari porți. Ulițele sânt astfel, încadrate de lungi fațade continue și, în afara pământului pe care calci, a zidurilor și a arcadelor sufocate de lemnul porților, nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împreună cu alte cărți, și s-a găsit la anul de la Adam 7277 (1769) maiu 21. Și, spre știință, a scris aceasta cucernicu între preoți, slujitoriu acestei sfinte biserici, popa Ioan”. Informația că biserica fusese înzestrată cu mai multe cărți, probabil ferecate în metal prețios, din moment ce au fost luate ca pradă de către tătarii jefuitori și necredincioși, ne poate sugera o mai mare vechime a bisericii decât cea contemporană viețuirii logofătului Manolache Costache, la fel ca și casele de lângă biserică, știut fiind că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sunt Unde Numele numește înlăuntru Și omuleți nu există Acolo totu-i un adevăr slăninos Nici un om nu poate să se gândească la Oameni De neînchipuit Numai câinele este de gândit Și durerile trupului meu. FEMEIA (deschide fereastra): Termină Ziua, Ferecă grajdul Așază-ți un nefericit din tine în fân Fearecăți gura ta proprie, Caută somnul Termină cu băutul Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Moreni” de Gheorghe Ghenghe și Marin Rotaru, “George Tutoveanu” de Serghei Coloșenco, “Nu-i mai ajunge sufletului...” de C.D. Zeletin, “Valori spirituale tutovene” de Traian Nicola, “Caleidoscop memorialistic epistolar” de Constantin Parfene, „Trestiana” monografie arheologică de Eugenia Popușoi, „Documente bârlădene ferecate în metal” de Nicolae Mitulescu, „Călător... prin vâltoarea vremii” de Alexandru Mânăstireanu, o carte autobiografică a autorului ,Iubire”, versuri și proză de Al. Vlahuță, „Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” de Nicolae Belizelii, „Caragagi - sat românesc din Bugeac
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
семи томах, том 1, ed. cit., c. 19. 228 Ibidem, p. 318. 229 Soljenițîn face distincția între două modalități de ortografiere: GULag și GULAG. Ultima formă este utilizată de scriitor pentru desemnarea "țării", "ciopârțită de geografie într-un arhipelag, dar ferecată de psihologie într-un continent, [...] aproape invizibilă, aproape imperceptibilă, locuită de poporul zeki-lor" (A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. I, traducere, note și tabel cronologic de Nicolae Iliescu, postfață de Alexandru Paleologu, Univers, București, 1997, p. 5). 230 Lăcrămioara Petrescu, "Interferențe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de bun-gust și de calitate, prin cenacluri de creație literară, prin dezbateri, concursuri și publicații în care să-și afle loc scriiturile tinerilor talentați. Din păcate, unele periodice literare s au transfo rmat într un fel de feude cu porțile ferecate în care p ătru nderea cuiva din afară ar echivala cu străpungerea zidului chinezesc. Multor condeieri înzestrați cu reale aptitudini li se blochează posibilitățile de afirmare și rămân necunoscu ți. Aerisirea și deschiderea publicațiilor cultu ral-l iterare prin înlăturarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Zise cu un glas neutru, grăbit: „Ia asta omule, mănâncă, altceva nu am ce- ți da, știi că doar este foamete și eu de abia mai am câte ceva. Mergi în pace cu Dumnezeu!”. Apoi închise bine poarta grea de stejar ferecând-o cu lanțul. Dincolo de poartă Ion, cu ochii rotunjiți de o mare mirare, se uita după el fără un cuvânt, de parcă îi secaseră deodată toate cuvintele pe care le-o fi știut vreodată. De abia când Mitrică urca treptele casei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
te vor renega și știi de ce? Pentru că le vei lăsa moștenire o tinichea pe care singur ți-ai legat-o de gât! Nu-mi închipui când vei scăpa de ea. Ți-au pus-o la dosar și acolo va rămâne ferecată pentru încă multă, multă vreme! Urmă o pauză destul de anevoioasă și enigmatică, timp în care Bidaru știa precis că acest om calm, cu o vastă experiență în spate, își formulează în minte discursul final. În definitiv, de ce nu iei exemplu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asemenea ritualuri și totuși, cu solemnitatea cuvenită, a repetat după el de trei ori la rând, cuvânt cu cuvânt, în același ritm sacadat și s-a prefăcut că jură cu aceeași gravitate, curios să afle cât mai repede misteriosul secret ferecat cu atâtea încuietori. După câteva clipe de tăcere, văzând că Grigore amâna dezvăluirile sale macabre, încercă să-l încurajeze și să-l provoace în același timp: Ai văzut că am jurat, nu spun la nimeni, vrei să mai jur odată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Agronomic Nicolae Bălcescu" din capitală. Știi ce sfat i-am dat? Ce sfat? Să presoare sare în urma ei și să fie bucuros că a scăpat de ea, iar dacă cumva i-ar trece prin minte să se întoarcă, să-și ferece ușile cu șapte lacăte și să n-o primească chiar de s-ar întinde ca o râmă! Dar nu cred că a înțeles mare lucru din ce i-am spus... Acest dialog a avut loc între soții Bidaru în prima
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
produs, așadar, o supunere a pornirilor romantice, cel puțin la nivelul conștient al teoretizărilor și în opțiunea făcută în ceea ce privește formula de roman abordată, dar această supunere nu a fost niciodată totală, după cum observa același Dimitrie Micu: "Călinescu s-a autoconstruit ferecându-se. [...] Îmbrățișarea clasicismului nu a implicat suprimarea tumultului romantic; a implicat doar reprimarea, mai exact: capturarea și convertirea lui."315 Pe de altă parte însă, în viziunea lui Adrian Marino, grandiosul, monumentalul, exprimă întru totul esența clasicismului: "spiritul clasic promovează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
câte o cotoarbă. Pacostea se hrănea până aproape să plesnească din mizeria strânsă în întunericul cotloanelor. Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri, învăluite în miasmă de hoit. 4. SFÂNTA GLIE a. Între hotare naturale Țările române, a căror unire o moștenim noi, astăzi, în statul modern, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Artaud, metafora unei noi vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care teatrul ar trebui să și-o asume. Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce pare gata în orice clipă să-și dea ultima suflare și care continuă să respire, să rămână în viață proclamându-și fără încetare moartea, ne mai spune ceva: nu este atât de ușor să faci să tacă pietrele, să fereci statuile în neclintirea și în tăcerea lor de materii moarte, să le împiedici să se însuflețească sub ochii „omului credinței”. Cum am putea înțelege altfel extraordinarul paradox reprezentat de faptul că tocmai David Warrilow, cel mai reputat actor beckettian, este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]