2,832 matches
-
a supărat coana preoteasă. Și să dai de „pomană”, că altfel... toată vara o să te fugărească morții! Și mai terminați cu poveștile astea de groază, că nu speriați pe nimeni cu ele! Voi nu știți și povești frumoase, cu grădini fermecate, cu cerbi și căprioare, cu prinți și prințese? Bineînțeles că fetele ridicau mâna. Dar băieții nu s-au lăsat. Lui Ionică i-a venit năstrușnica idee să intre cu o pâlnie mare în godinul în care nu se mai făcea
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
toate jivinele din pădure, care au sărit pe bietul om și l-au sfâșiat în mii de bucățele. Te pui cu pădurea? Dar am eu o idee deșteaptă”. Și a strigat în gura mare: -Băi, copaci nenorociți! Toporul meu e fermecat. De încercați să mă loviți, vă face numai surcele, să aprind focul cu ele! Pădurea...liniște și pace. Doar ecoul șugubăț, din adâncul ei, i-a răspuns cu un lătrat: Hau, hau, hau! S-a uitat moșul speriat la boulenii
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și o dârzenie obținute în lupta cu zmeii și balaurii... Aici trebuie să mărturisesc că elanul de viteaz îl aveam de când îmi făcuse tata bățul de colindător. Cum l-am luat în mână, am simțit că se transformă în paloș fermecat. Mă suiam pe capra de tăiat lemne, care se transformase și ea în cal năzdrăvan care sufla flăcări pe nări. Doamne!... În cele câteva zile, călare pe capră, câte capete de zmei și balauri n-am retezat! Ca în icoana
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
o meserie. Undeva departe. Hai în casă! -Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia. -Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun. -I-auzi! Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă! -Nu! Că nu mă despart de ea niciodată. Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... Citește mai mult Tudorel începu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o meserie. Undeva departe. Hai în casă!-Învăț mecanica la moară...la Lisa....la domnul Ionescu, spuse calm, cu o voce din care aburea fudulia.-Daaa? se miră laudativ, domnul Ștefănescu. Și...ce târăști după tine? -Asta e nuiaua mea fermecată. E de alun.-I-auzi Zâmbi domnu’ Ștefănescu. Las-o pe prispă!-Nu! Că nu mă despart de ea niciodată.Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. ... XX. NUIAUA FERMECATĂ-5, de Năstase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
argintii și căciuli de samur tivite cu hermină. Așa îi văzuse el într-o poză din manualul ... XXIII. NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015. NUIAUA FERMECATĂ Decembrie nouă sute douăzeci... În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți. Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea și fugiseră cu prada! Un lucru era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Moștenirea abatelui Saunière, ci și alte câteva dintre cele circa patru sute de lucrări dedicate subiectului, Între care L’ Énigme sacrée (cum s-a titrat În franceză Holy Blood and Holy Grail), Templierii sunt printre noi, Cheia misterului de la Rennes-le-Château, Colina fermecată și Încă numeroase altele. Am mai completat bibliografia și cu internetul, unde poți să găsești câte-n lună și-n stele. Nu că-mi sunt rude, dar Claire Corbu și Antoine Captier făceau cea mai puțină literatură speculativă și senzaționalistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care se afla la parterul casei În care locuiam și deodată trezirea mea inexplicabilă, atît de departe, tocmai pe malul Cibinului, de parcă aș fi călătorit În somn sau pe un covor fermecat. Fără Îndoială cutreierasem În altă lume. Și vocea colegei: „Ce faci, dragă, nu mai cunoști oamenii?“ mă umplea de spaimă și de rușine; mă simțeam surprinsă, citită, goală În fața ei și era prea tîrziu să mă mai ascund. Îmi treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei, scotocind fiecare locșor din pădure. Vasilică transpira abundent. De sub chipiu i se scurgeau șiroaie de sudoare pe care și le ștergea din când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tacă prin cuvinte. Tata și cu mine locuiam Într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lîngă piața bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate În ediții de colecție și În cărți uzate moștenită de la bunicul meu, un bazar fermecat despre care tata era Încredințat că Într-o zi avea să treacă În mîinile mele. Am copilărit printre cărți, făcîndu-mi prieteni invizibili În pagini care se descompuneau În pulbere și al căror miros Încă Îl mai păstrez pe mîini. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o vezi aici a fost cel mai bun prieten al cuiva. Acum nu ne mai au decît pe noi, Daniel. Crezi că vei putea să păstrezi secretul ăsta? Privirea mea s-a pierdut În imensitatea acelui loc, În lumina lui fermecată. Am Încuviințat, iar tata mi-a zîmbit. — Și știi care-i partea cea mai bună? m-a Întrebat. Am tăgăduit În tăcere. — Există obiceiul ca, atunci cînd cineva vizitează pentru prima oară locul ăsta, trebuie să aleagă o carte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ne Însoțesc toată viața și clădesc În memoria noastră un palat unde, mai devreme sau mai tîrziu - indiferent cîte cărți am citi, cîte lumi am descoperi, cîte am Învăța și cîte am uita -, o să ne Întoarcem. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe care le-am Întîlnit pe culoarele din Cimitirul Cărților Uitate. ZILE DE CENUȘĂ — 1945-1949 1 Un secret valorează tot atît cît valorează cei de care trebuie să-l păzim. CÎnd m-am trezit, primul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
urma urmei? se Întrebă el furios, alungând de Îndată acel sentiment. Dialogul pe care Îl Întrerupsese era doar o convorbire cu neantul. - Prin cele șapte ceruri, Profetul ajunge la casa lui Dumnezeu cel puternic și milostiv, pe aripile lui Buraq, fermecatul cal Înaripat. Acolo sus, El a revelat tainele tuturor lucrurilor. - Și care ar fi aceste taine? - Dumnezeu a pus o pecete pe buzele Profetului pentru ca să nu dezvăluie nimic. - Desigur! Fiindcă n-a văzut nimic. De ce ar trebui Dumnezeu să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar de-atunci, de la începuturi, am trădat Femeia. Mă trimisese maica-mare cu iezii la păscut, mi-a pus traista în gât și mi-a zis: ia du-te, copile, fă și tu ceva în vara asta!, de cântat, cânți, de fermecat, ne farmeci, ia mai du-te de cântă și prin pădure, cu iezii! Am plecat spre munte și spre pădure, că era iarba bună, și-acolo, în margine de Kogaion, la poalele muntelui, în hotare, am învățat să iubesc femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu care jucase cândva șotron, să găsească loc de stat pe trepte. O referire plină de umor la trecut era tot ce-i trebuia. Isabelle putea face lucruri remarcabile În societate pornind de la o singură idee. Mai Întâi o repeta, fermecată, Într-un contralto entuziasmat și cu o umbră de accent sudist; pe urmă o ținea la distanță și-i surâdea cu zâmbetul ei neîntrecut; apoi o oferea În diferite variante, jucând cu ea un fel de de-a prinselea mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu ochii mari, ți-l adoram, Zâmbind un repertoriu; piesa ce-o priveam Răzbea spre noi ca apele la țărm, epuizate. Căscând și hoinărind, să treacă seara cu bine, Privesc de unul singur... Pălăvrăgeala, sigur, Strică unica scenă ceva mai fermecată; Ai plâns puțin, mă Întristasem pentru tine Exact aici! Unde X apără divorțul, nesigur, Și Cum-o-Cheamă-i cade-n brațe, leșinată.“ CALM ÎNCĂ — Fantomele sunt nemaipomenit de cretine, a zis Alec. Sunt Încete la minte. Oricând pot fi mai isteț decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe care Hansa le schimba cu neamurile nordului. Iar libertatea și perspectiva ideilor care stăpânesc în operele lor, sunt comparabile adâncului cer de stampă, sfâșiat de șapte unghiuri subțiri de biserici ( de la Iacobi - la St. Michaeliskirche) ce se arată călătorului fermecat, de pe Alster, lacul interior. Titlurile lucrărilor acestor matematicieni sunt concret făcute parcă să trezească în neștiutori nedumerire: Geometria textilă, Geometria nodurilor, Geometria cosițelor. Ar fi greșit să vedem aici sterile jocuri de diletanți, cum ne-au obișnuit unele din revistele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Dorința Visului... Vraja nopții mă acoperă în somn Vis dulce mă ia de mână și...adorm. Simt a ta apropiere ce îmi dă putere Imi cresc aripi fermecate și mă-nalț la stele. In adânc de gânduri ce inima-mi apasă S-a ivit Lumina cu raza ei frumoasă. Cu dorința-n suflet mă simt a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
munți au înflorit din nou, ca altădată, doi trandafiri în plete mai cărunți. Pășeau ușor prin firele de-otavă iscate din cosirea unei veri, purtau în ei iubirea lor suavă cu rădăcini aprinse-n primăveri. Și Magul cu bagheta-i fermecată le-a prins în piepturi dorul nesecat, povestea ta, povestea mea uitată ce-ncepe tot mereu cu-a fost odat'. Acum prin rătăcirea toamnei care acoperă cu frunze vechi cărări, te caut iar, iubire, peste zare și văd cum te
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
Mihnea Boerescu pune la îndemână proiecte ingenioase și adecvate. Terenurile intrate pe mâna investitorului Mihnea Boerescu sunt preluate și livrate înapoi oamenilor, cu o contabilitate decentă, cea mai ieftină de pe piață, pentru că apoi să ajungă că atinse de o nuia fermecata, măreții arhitecturale, fascinații peisagere! Vânzând mai ieftin, Mihnea Boerescu are șansa de a câștiga cota de piață. Și o va avea în continuare! Folosind sistemul „îmi dai bani când poți”, vinde în medie, un loc de casă pe săptămână și
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
și dragostea au chipul cel mai zugrăvit în cântecele Vioricăi Flintașu. Născută la Brașov, dar cu părinți de la Săliște de Beiuș, artista Viorica Flintașu nu a avut a îndeplini toată viața ceva mai potrivit cu natura sa, decât, să se lase fermecată și să cânte măreția și frumusețea bogatului Bihor, în pură cultură și tradiție. Artista a dovedit că limitele sale de returnare a ceea ce a extras din valorile locului depind de har și trec peste ale multora. A ajuns o crăiasă
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SUFLETE PERECHE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului El mă desenase pe inima lui Fermecat de frumusețea mea Era gata să mi se dăruie El mă descoperise și voia Să-și lipească viața de a mea Credea că eu sunt Aleasa Mă cunoscuse în zori când proaspăt înflorisem Când pe mine erau impecabil așezate toate
SUFLETE PERECHE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364527_a_365856]