1,361 matches
-
va Înțelege vreodată dinamica și forțele de frecare ale lenjeriei de corp feminine: atât de multe lucruri de cuprins, susținut, ținut În loc. Termină cu nodul de cravată și scoase sacoul din dulap. Pe când Îl avea pe el, ea Își trăgea fermoarul de pe lateralul rochiei și pășea Într-o pereche de pantofi negri. Prietenii lui se plângeau deseori că așteptau o veșnicie cât se Îmbrăcau soțiile lor sau cât Își făceau machiajul; Paola Îl Întrecea mereu la mustață. Ea Întinse mâna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
cadouri prietenilor sau rudelor de la oraș. Învățase la ora de practică pe care le-o introdusese în orarul de la școală, din clasa a V-a, la două săptămâni. În afară de goblen mai învățase și ceva croitorie, știa să-și coasă singură fermoarele care se stricau la fuste sau pantaloni, tivea diverse cearceafuri pentru lenjerie și fețe de masă. Primea scrisori de la iubitul ei în fiecare săptămână și răspundea cu regularitate la ele. Îi povestea despre profesori cât de exigenți sunt cu studenții
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
uriașe de diferite culori și structuri, care, cândva, cu mii de ani în urmă, s-ar fi născut din fluvii de lavă... Tainicele cărări ale iubirii Și-a strâns curelele bocancilor, a împerecheat copcile costumului, trăgând cu mișcări sigure toate fermoarele și a fixat cu precizie rucsacul, strângându-i cataramele cu mare atenție. Nu ar fi știut să spună de unde are ori când și cum a îmbrăcat acest costum complet de alpinist, cert este că manifesta pricepere și siguranță, așa încât s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în jos, lent, elegant, fără să mă apese dureros. Încă nu reușisem să înțeleg ce joc este acesta. Un sunet metalic, sfredelitor parcă și totuși cunoscut m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită, pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără niciun efort, se desfăcea ca două petale de tulipă, lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în sistem normal fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele 15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului de Luni. Marii capi ai Cenaclului urmau să-și citească unii altora, ochi în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului la spate. Mă pregăteam s-o servesc și din upercutul meu la ficat, când zgomotul incriminat s-a auzit pentru a treia oară. De data aceasta, suficient de aproape pentru a-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de înalți ofițeri de securitate care i-au scuipat. Gestul se dorea a fi demonstrativ, reducând încă o dată victima la condiția de rebut al societății. După anchetă și condamnare, prudenți, totuși, foștii torționari și-au prevenit victimele „să aibă fermoar la gură”. Tortura fizicătc "Tortura fizică" Interogatoriile (precum și procesul) au fost instrumentate de o brigadă specială a Procuraturii Generale din București, evitându-se, în general, contactul cu procuratura brașoveană. Chiar dacă protestatarii au fost maltratați și de agenți locali, ei au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
că produsele vândute sunt În mare parte bunuri de larg consum. Cu alte cuvinte, trăsăturile și beneficiile sunt aceleași. Este ca și cum ai vinde mere. Ce poți spune despre mărul tău mai mult decât despre al meu... ce, o fi având fermoar? Presiunile exercitate de concurență au crescut și mai mult atunci când un magazin mare care făcea reduceri s-a deschis În apropiere. Era o sursă permanentă de frustrare faptul că produsele oferite cu amănuntul de către „peștii cei mari” erau deseori vândute
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
de zeci de ori. Te uiți în sus, orice-ar fi. Eu urc după tine, la o treaptă distanță. Dacă ți-e frică, vorbește, spune orice, dar nu te uita înapoi. Își descheie haina, îndesă ursulețul de pluș și trase fermoarul, lăsându-i doar capul afară. Îi făcu semn fetei s-o ia înainte, ea privi spre gâtul lung al macaralei de care, ca un fel de coloană vertebrală, stătea lipită scara, apoi se prinse cu mâna. Urcă primele trepte cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocmai când ai vrea să-l mai ții în brațe. Și, ca și cum și-ar fi amintit că locul lui nu-i acolo, începe să-și caute hainele. Cel mai tare mă enervează zgomotele alea, cureaua care clănțăne și se strânge, fermoarele care se închid. Și, în loc de orice altceva, se întoarce și zice : Eu m-am gândit să plec la muncă în Anglia. Peste șase zile trebuie să mă prezint la un spital de pe-acolo. Așa se face ? Și eu ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boașele lu’ tac-tu ! Ești tare, moșule ! se entuziasmă Maca. Supertare, ca fularu’ ! Bătrânul, cu urechile înălțate de furie ca două sulițe, își luă avânt iarăși. Maca ridică brațul. — Ia oprește-te puțin, spuse. Să nu le uit ! Își trase fermoarul de la scurta de piele, își scoase tacticos mănușile și le puse pe ghidonul motocicletei. Bătrânul crezu că a învins, smocurile i se muiară, vârfurile lor tăioase se pleoștiră în ciucuri. Maca scoase un carnețel și un creion, găsi o poziție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu al lui. Maca își trase fermoarul de la unul dintre nenumăratele buzunare. Scoase un buletin din cele vechi, cafenii. Una dintre coperți era mai întunecată. — Ce chestie. Nici n-am fi crezut, dacă nu ne-ar fi arătat buletinul. Îți dai seama, l-a întors cu fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al treilea al mâinii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluța pe drum către marginea mesei unde aștepta, cu gura căscată, poșeta care, după ultima mișcare a degetului, a înghițit-o ― hap! ― și s-a închis, ca prin minune, cu fermoarul. Ce repede se petrecuse totul! Atât de repede încît am simțit nevoia să mă frec la ochi. Când i-am redeschis, colega mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din Thailanda și, după o vreme, părând edificată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al Facultății de Limbi Moderne a Universității București. Profesor de limbă și literatură (rusă și română) în perioada 19632003. A mai publicat Talismanul negru sau Marele secret al fericirii (2008), Fata din vis (2010). Anton Petrovschi Bacopiatra, Geanta cu cinci fermoare (c) 2011, Editura Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 707027, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PETROVSCHI BACOPIATRA, ANTON Geanta cu cinci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
c) 2011, Editura Institutul European Iași pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, 707027, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www. euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PETROVSCHI BACOPIATRA, ANTON Geanta cu cinci fermoare / Anton Petrovschi Bacopiatra; pref.: Petre Isachi Iași: Institutul European, 2011 ISBN 978973-611-740-4 I. Isachi, Petre (pref.) 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
European, 2011 ISBN 978973-611-740-4 I. Isachi, Petre (pref.) 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA Geanta cu cinci fermoare Prefață de Petre ISACHI INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Visând la glorie și onoare! Pe atunci eram naiv convins, Căci în prostia tinereții, temerară, Habar n-aveam că-n colivie tot ce zboară Se crede printre ramuri doar în vis... Adolf Șvedcicov
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și imprevizibilă, ce schimbă într-un mod diabolic "actorii-n scenă", explică mincinos, fenomenele de ștrangulare a libertății și, mai ales, geneza alarmantului proces al înrobirii voluntare. Convins că "acelorași mijloace/ se supun câte există", autorul romanului Geanta cu cinci fermoare susține și fortifică demersul peren al intelectualului ce duce în spate povara libertății spiritului și refuză să îngenuncheze în fața tiraniilor de orice fel. Intelectualii lui Petrovschi, "fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori" devin absolut insignifianți în raport cu destinul, sunt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în raport cu destinul, sunt victimele unui despot absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală, ce poate fi și Marele Angakok, poate fi orice tiran ce dictează criteriile (ne)fericirii și închide această lume ca teatru / circ, într-o "geantă cu cinci fermoare", unde toate speranțele sunt anulate, iar individul este condamnat fatal, la o lentă moarte spirituală și o rapidă uitare. Scriitorul se autodepășește, dacă-l raportăm la cele două romane anterioare, Talismanul negru sau marele secret al fericirii (2008) și Fata
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
est pentru ca începutul să se producă a fost creat omul. Acest început continuu este garantat de fiecare nouă naștere; el este de fapt fiecare om /generație, lasă să se înțeleagă, în spiritul lui Augustin, autorul enigmaticii scriituri Geanta cu cinci fermoare. Tipul de intelectual propus de Anton Petrovschi Bacopiatra a trăit triumful cognitiv al totalitarismului, încât confiscarea memoriei, încurajarea celui mai abject oportunism, tratarea cinică a trecutului, consimțământul tacit, conformismul cel mai obedient și răbdător, pierderea identității etc. îl transformă într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de voința Bunicului scriitor de a salva din Fluviul Uitării, valorile eterne ale umanității, de aura poetică/ parabolică ce-i străbate scriitura, de utopia unui ideal în veci neatins... etc. Într-un mod aproape exhaustiv, autorul romanului Geanta cu cinci fermoare transfigurează temele specifice viziunii literare a scriitorului etern / contemporan: viața ca vis, avatarurile intelectualului în noaptea totalitară, metempsihoza (transmigrarea sufletelor), predestinarea, așteptarea unui eveniment decisiv mereu amânat, sensul fatalității iminente, schimbul continuu între realitate și aparență, înstrăinarea în care personajele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot, încât lăsăm intactă plăcerea cititorului de a deschide cele cinci fermoare ale Textului (Lumea este un Text), până nu se va întâmpla "momentul trecerii în rândul spiritelor, al reîncarnării propriu-zise", sau mai știu eu ce previziuni ale lui Nostradamus... Cine n-a auzit de fatidica dată de 21 decembrie 2012, pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
culoare gri, descheiată în față, cu pantofi sport de firmă negri, noi și ușori, din piele de bizon cu talpă flexibilă, antiderapantă, cufundat în gânduri, cu o geantă nu prea mare dintr-un material de cort negru, impermeabil, cu cinci fermoare din plastic, fiecare din ele cu câte două cheițe, cu o umbrelă pliantă în mână ca toți concetățenii lui Bacovia care cunosc din familie că, până la Sfântul Petru și Pavel, chiar și după, trebuie s-o porți cu tine când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și fiica lui Bidaru. Amândouă tinerele păreau cam de-o seamă, fapt ce a înlesnit să înceapă ele primele discuții ce se refereau la ceva în legătură cu mersul trenurilor și a stațiilor de oprire. În timp ce Bidaru își aranja geanta cu cinci fermoare și șapca pe raftul de sus, a zărit în spatele lui alte două persoane care, după ce au adresat un salut politicos celor aflați în compartiment, au anunțat că locurile lor sunt 63 și 65. Deci, după toate probabilitățile, până la destinație vor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de neputință. Ce n-ar face să poată întoarce timpul îndărăt? Acum, când lăsase în urmă șaptezeci de primăveri, plimba cu el, pe lângă puținul bagaj din geanta cu cinci fermoare, un uriaș bagaj al amintirilor din vremuri ce nu se vor mai întoarce niciodată, plus o avalanșă de evenimente, care pe lângă unele necazuri mai aduc și multe bucurii, iar bărbaților câte un prilej de a servi un pahar-două în plus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]