656 matches
-
îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că contemplu însuși răul, dar nu prin ființa firavă și îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
duble care mă sfâșie în clipele - lungi și pline de tensiunea incomunicabilității dintre inima și sufletul meu - de maximă apăsare a ceea ce un filosof definea drept „teroarea existenței“. Îmi spun că totul e o iluzie, că zeița Maya îmi joacă feste sub înfățișare feminină, că realul e aici, la un buton distanță de pupitrul pe care scriu, că imaginea captată de CCD-ul aparatului foto exprimă mai mult decât arată pixelii saturați, că pe hârtia tipărită cerneala e neagră și... Da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o coloană de mașini. Mașinile par că se joacă, apărând când În față, când Într-o parte, când În spate, ivindu-se și dispărând atât de repede, Încât nu știe sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lumânări și le sting. Într-o clipă, acestea se reaprind. Le sting din nou. Se Întâmplă același lucru. Și apoi apare Capitolul Unsprezece râzând, amuzat În sfârșit și el. Și așa s-au sfârșit filmele noastre de familie, cu o festă de ziua mea. Cu lumânările care aveau vieți multiple. Rămâne Însă Întrebarea: de ce a fost acesta ultimul film al lui Milton? Oare explicația poate fi pălirea obișnuită a entuziasmului părinților față de arhivarea video a vieții copiilor lor? Faptul că Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ia pieile alea blestemate de zebră! Le-ar pune chiar el În fața magazinului, În semn de pace. Dar acum Milton auzi ceva. Clanța de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el și habar n-aveam de nevoile presante ale băieților adolescenți. Dar Îngăduiți-mi să mă Întorc În timp un minut. Cu trei ani Înainte, când Capitolul Unsprezece avea paisprezece ani și eu aveam opt, fratele meu Îmi jucase o festă. Se Întâmplase Într-o seară, când părinții noștri ieșiseră să ia masa undeva. Ploua și fulgera. Eu mă uitam la televizor când a apărut brusc Capitolul Unsprezece. Avea În mână un tort de lămâie. ― Uite ce am! cânta el. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și apoi despre o mamă vie, ceea ce e mai dificil, credeți-mă. Ceea ce mă interesa era finalul cărții: mama riscă să moară, dar nu moare. Este ca o înviere laică, fără Dumnezeu. Inevitabilul se produce câteodată: naratorul v-a jucat feste: femeile vă privesc pe dumneavoastră, autorul, drept un misogin convins. Cred că sunt unul dintre cei mai puțin misogini scriitori din istoria literaturii! A nu se confunda personajele mele, atitudinea lor față de femei și modul în care descriu femeile în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest total lipsit de sens. Și totuși, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu făcea decât să râdă ca o oaie isterică la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece ori când îl strigau șmecherii, Lulu, Cici sau mai ales Bazil, ca să-i mai joace vreo festă. Debitau compulsiv obscenități și tâmpenii, fără măcar să fie obsedați sexual, doar din puțoism și plictiseală. Atâta știau. "Mă-ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu fie! Doar au văzut acolo jos cadavrul unei femei, insistă micuța blondă. — Au crezut că au văzut acolo jos ceva care semăna cu un cadavru uman, zise Wilt. Asta nu înseamnă că și era unul. Imaginația le joacă uneori feste oamenilor. Poliția e de altă părere, zise o tânără masivă, al cărei tată era ceva important în City. E clar că sunt siguri, altfel de ce s-ar apuca să se zbată atâta? O dată a avut loc o crimă pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
minte și aduse la lumină, razele soarelui fiind cel mai bun dezinfectant, care te pot șoca prin dramatism și naivitate. Marșarierul timpului este în permanentă concurență cu perspectiva zilei de mâine, atât de nesigură și de înșelătoare, ce-ți joacă feste ca-ntr-o farsă sinistră. Substituit unei clepsidre care scurge timpul în sens invers, ca să folosesc o metaforă, mi-am golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea fizică se uită repede
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
activi, mi-au furnizat o fotocopie a unui articol din ziarul New York Times, care relata moartea lui Lazlo Szombathy, omul care s-a sinucis cu ștreangul destinat mie. Așadar nici asta n-a fost un vis. Szombathy a jucat marea festă în noaptea de după ce-am fost eu bătut. El venise în țara noastră, potrivit ziarului Times, după ce fusese luptător pentru libertate împotriva rușilor în Ungaria. Comisese un fratricid, potrivit ziarului Times, fiindcă îl omorâse pe fratele său Miklos, ministru adjunct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează, împăciuitoare : — Da, da, parcă mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i se pare soțului ei. Cât privește politica, aici eu nu-mi revendic nicio pricepere, repetam numai ce vorbește lumea... Da, da, acum modul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anexa oricând știința și are oricând de făcut ceva cu ea. Dintr-un singur punct exterior filozofiei poți ajunge la filozofie: de la teologie." Înainte de a pleca, ne îndeamnă să ne plimbăm mai mult. Nu poți lăsa timpul să-ți joace feste. Trebuie să-l îmblînzești, dîndu-i ce-i trebuie. Gîndiți-vă ce fericire este când scapi de dinți, treizeci și doi de dușmani ai omului. De dinți poți scăpa, dar trupul trebuie îmblînzit plimbîndu-l. Toată medicina termină prin a-ți recomanda plimbarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rândul lui, să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii și să-l desexualizeze. Cioran, devenit prin îndrăgostire o ființă de sânge și carne, este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale. Suferința sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o joacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcționeze ca o capcană erotică. Căci Friedgard va aduce cu ea, în relația dintre ei, simțul depărtării (al "scrisorii") și al distanței de la care opera
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ah, de ce nu ne-am mutat la Elaghin; doar ți-am spus să mergem la Elaghin! Poate că Varka o fi scris scrisoarea, mai știu eu, sau poate... de toate, de toate e vinovat Ivan Feodorovici! Lui i-a jucat festa creatura asta, în amintirea relațiilor de altădată, ca să-l scoată de prost ca și atunci, când își râdea de el ca de un prost, îl ducea de nas iar el îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a apucat să pună frâul pe Aglaia! Și, dacă încă nu l-a pus, îl va pune. Și Rogojin a intrat în relații cu el. Cum de nu remarcă prințul! Și acum tare ar vrea să-mi joace mie o festă! Mă ia drept dușmanul lui personal. Asta am înțeles-o de mult, deși nu-mi dau seama de unde și până unde și ce folos ar avea de aici, mai ales că e pe moarte! Dar o să-l trag eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mult, deși nu-mi dau seama de unde și până unde și ce folos ar avea de aici, mai ales că e pe moarte! Dar o să-l trag eu pe sfoară; o să vezi că nu el, ci eu o să-i joc festa. Dacă îl urăști atât de mult, de ce l-ai mai ademenit să vină aici? Și crezi că merită să pui la cale intrigi împotriva lui? — Păi tu m-ai sfătuit să-l ademenesc. M-am gândit că ne poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al donjon li premiers it li secunz joste iceus qui... pans it al refuge it a Notre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i aparține, și mă foiesc stînjenită pe scaun În timp ce ea pare să-mi ghicească gîndurile. Face semn chelneriței să ne aducă nota, apoi se răsucește spre mine. — Ce mai fac prietenele tale? mă Întreabă. Trish și... Lisa? Îmi joacă mie feste imaginația sau chiar a ezitat? I-a rostit cumva numele cu o conotație aparte? E posibil să știe? Ce mă fac dacă mă Întreabă? Pot nega? Pot minți? SÎnt bine, zic, neputînd să mă uit În ochii ei. Încă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sîntem Împreună din motive solide și că amîndoi voiam ca mariajul nostru să reușească, nu doar de dragul copilului, ci și pentru noi. Retrospectiv, memoria mea a Înregistrat schimbarea ca petrecîndu-se peste noapte, deși sînt convinsă că nu e decît o festă pe care mi-o joacă aceasta și că nimic nu a fost vreodată simplu. Îmi amintesc că, o vreme, relația noastră a fost umbrită de o ușoară jenă, dar Într-o bună zi, totul a fost dintr-odată În ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți poți aminti? Mintea Îți joacă uneori feste din astea. Ultima oară. Exact la fel ca celelate două sau trei. Te gândești că Într-o zi o să fie minunat să o pui Într-un pat, deși și așa merge deocamdată. Da, Îți pui mâinile pe fesele curului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
afundau în zăpadă pentru a se despărți din nou, întrerupte, de parcă deodată, la capătul luptei lor, cele două animăluțe și-ar fi luat într-o clipită zborul spre cer. — Așa de bătrân și de prost... Credeam că frigul îmi joacă feste. Vrei să chemi moartea? a mai spus vocea care venea de departe, numai consoane dure și zgomote de medalii. Nu era nevoie să mă întorc ca să văd cine îmi vorbea. Josăphine Maulpas. Eram de o seamă și veneam din același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
perfect limba arabă, citea mult despre cultura lor, îi scria adesea scrisori fermecătoare de dragoste pe Facebook, fără niciun fel de reținere și era conștientă că vor urma ,,noi misiuni’’, multe dintre ele ,,sub acoperire,’’ pentru că destinul îi jucase o ,,festa’’, învățându-o că Dumnezeu este unul singur, si că numai El ne decide întotdeauna soarta. Noi orbecăim doar în gol, ne naștem în vid, fără a cunoaște tainele pe care uneori El le ascunde cu grijă în trupurile noastre efemere
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai bine și să-l întrebi. Probabil că nici nu-și va aduce aminte despre ce era vorba. Niște chestii prostești la care se gândea înainte să aibă atacul. Știu că e un clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat seama. La cineva din cameră. — Dar nu e posibil. Trebuie că avea halucinații. Poate că avea dreptate, dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]