649 matches
-
de lucru. Manager, Zabulică Compasiune În parc, la obișnuitul taifas al vârstnicilor care mai este numit și Sfatul bătrânilor, sunt comentate, în fel și chip, aceleași vești, aceleași evenimente politice „fierbinți”, cu mici variații, de la o zi la alta, datorate festelor memoriei. La un moment dat, unul dintre participanții la dezbateri lansează întrebarea: - Dar de bietul Valerică Frunză ați auzit? - Ce-a pățit? a venit aproape instantaneu, avalanșa de întrebări? - S-a apucat să scrie poezii - spune, cu compasiune, deținătorul informației
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți poți aminti? Mintea Îți joacă uneori feste din astea. Ultima oară. Exact la fel ca celelate două sau trei. Te gândești că Într-o zi o să fie minunat să o pui Într-un pat, deși și așa merge deocamdată. Da, Îți pui mâinile pe fesele curului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar inima îi bătea atât de tare, încât era imposibil să o mai ia somnul. Nu știa cum reușise în sfârșit să adoarmă ca lumea, cu puțin înainte de a se trezi. Simțea că mintea și organismul ei îi jucau o festă mișelească. Cu toate acestea, fu gata la timp, iar când îi sosi taxiul, arăta proaspătă și odihnită în costumul ei negru cu pantaloni și în tricoul crem. Își bău cafeaua de rigoare la aeroport, înainte să se îmbarce pentru zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu făcea decât să râdă ca o oaie isterică la poantele celorlalți. Măgălie era destul de sărac cu duhul ca să răspundă 115 și de zece ori când îl strigau șmecherii, Lulu, Cici sau mai ales Bazil, ca să-i mai joace vreo festă. Debitau compulsiv obscenități și tâmpenii, fără măcar să fie obsedați sexual, doar din puțoism și plictiseală. Atâta știau. "Mă-ta se regulează pe chifle", îi arunca unul celuilalt. "Mă-ta pe cârlige de rufe", răspundea celălalt, și o țineau tot așa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iar pe data de 12 ianuarie 1947, când Elizabeth Short își făcu apariția în casa familiei Sprague, furia ei explodă. „Fata aia“ semăna atât de mult cu Madeleine, încât Madeleinei s-a părut că i se joacă cea mai crudă festă din lume. Când Elizabeth și Georgie au plecat cu mașina lui, a observat că Martha se dusese în camera ei, ca să-și facă bagajele pentru excursia la Palm Springs. I-a lăsat în ușă un bilețel în care-și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și să-i dăm individului nostru șansa de a se mișca nestingherit; ce s-o mai lungim inutil? să-l lăsăm să se emancipeze și el ca alți colegi ai lui de generație, că, altfel, se poate supăra și cine știe ce festă ne va mai juca; scutură deci țigara și o așază pe marginea scrumierei, se Întoarce puțin, atât cât să i se vadă doar profilul (pare un bărbat În puterea vârstei. trecut de mezzo del cammin di nostra vita), face doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-a apropiat de Ronnie. —Rhona, dragă, spuse ea cu blândețe punându-i mâna pe umăr. Sylvia Îi spunea lui Ronnie pe numele ei adevărat doar când avea ceva important să-i zică. —E doar menopauza. Corpul tău Îți joacă feste. Și nu uita că ai tuburi falopiene blocate. E tare puțin probabil să fii Însărcinată. —Ei bine, sunt, spuse Ronnie. În mai mult de patru luni. Am făcut două ecografii. Vă arăt imediat radiografiile. M-am simțit oribil cât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că asta e una din neplăcerile stării numite... interesantă! Interesantă! Interesantă! Halal interes! Vărsături! Ai pomenit vreodată ceva mai indecent, mai murdar? — Dar ea pesemne e în culmea fericirii că se simte mamă! — Ea? Ea e ca mine! E o festă urâtă a Providenței, a Naturii sau a cui vrei, o glumă proastă. Dacă ar fi venit... bebelușul sau bebelușa, ce-o fi fost să fie..., dac-ar fi venit la vremea când, guguștiuci nevinovați, plini, mai mult decât de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că o cunoști pe acea persoană. Cum se făcea atunci că habar n-aveam unde să încep s-o caut într-o joi după-amiaza din octombrie? „Gândește!“ mi-am zis. Unde îi plăcea să meargă atunci când viața îi juca o festă urâtă și nu putea să stea nici acasă și nici la birou? Nu mi-a pomenit niciodată despre un astfel de moment, dar trebuie că i se întâmplase. I se întâmplă oricui. Și la câți iubiți avusese. Unde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să se ducă la culcare: nu pot egala frumusețea mărului. Singura inexactitate de aici ar putea fi legată de fructul pomului, cu frunze ovale, mari, păroase, dar În fața unei afirmații atît de fructifere de teorie a literaturii memoria-ți joacă feste, putea fi și o smochină, ideea contează. Atunci m-am gîndit la Newton cînd i-a căzut smochina-n cap ca lui Puiu, dar lui Shakespeare nu, că nu iubea natura. Deși emisiunea irumpe la ore tîrzii, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu încărcătură estetică. Mă îndreptam deci spre ferma domnului Nuttall de odinioară, pe care n-o mai vizitasem de peste zece ani. La început, când am ajuns la gardul din sârmă ghimpată și la clădirile necunoscute, am crezut că îmi juca feste memoria și că mă adusese în alt loc. În fața mea părea să fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu mult calm, pe furiș? — Cine-i acolo? spuse Hilary. Vorbește! Toți își ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea slăbi. — Frica poate juca feste stranii, spuse fratele ei. — Ascultă, mie nu mi-a frică. Roddy râse disprețuitor. — Faci pe tine de frică, fato! — Nu știu ce te face să crezi asta. După atâția ani te citesc ca pe o carte. Se vede că ești speriată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
conjugal Pentru-a treia oară Soața mă descheie “Nu pot ca și-aseară, De 3 ori...femeie!” Mercantilism Dând dovadă de tupeu, O colegă, bună-amică A râvnit la bunul meu Și mi-a devenit...bunică! Tânăra văduvă Caracterul ei integru Feste s-ar părea că-i joacă: Ziua se îmbracă-n negru, Noaptea, negrul o dezbracă... Soția primarului Ea se ceartă foarte des, Cu cei care l-au ales, Susținând cu mult tupeu: “El e doar alesul meu!
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
real și ce e inventat de mintea mea. Uneori simt, după cum ți-am mai spus, Edo, că realitatea este mică, prea mică pentru mine, și atunci tind să o populez cu imaginația mea, care-mi joa că atât de mult feste încât pur și simplu nu mai pricep unde începe mintea mea să fabuleze. De ce, dacă fusese aievea, nu-mi dădea nimeni nici un semn că așa era? Eduard plecase și nu mai vorbisem cu el de atunci, ai mei nu păreau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi vrut să le joace o festă năvă litorilor. Sunt atât de mici, le poți strivi una-două cu talpa, apăsând foarte ușor pe ele, își spune el, fluturându-și pletele negre lungi și mișcându-și involuntar tălpile în aer. Se năruie fără nici un scâncet, ca un colb
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alături, o femeie. Fețe obișnuite, îmbrăcați modest. Privesc nepăsători înainte, fără să le dea nici o atenție. Curând se pierd în forfota traficului. Ei, vezi că nu este nimic? Da. Îmi pare rău. Nu știu ce mi-a venit. Probabil imaginația îmi joacă feste. Devine din nou vioaie și își lăsă capul pe umărul lui Marius. Hai, să uităm ce s-a întâmplat. Nu vreau să stricăm prima noastră seară cu prostiile mele. Chiar dacă nelămurit în privința motivelor care conduseră la atitudinea ei bizară, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Caietele timpului (2006). Uimirea aceasta poate fi rezumată într-o singură întrebare: ce resort îl îndemna pe acest om să scrie? Pentru orice autor obișnuit, principalul resort al scrisului rămîne dorința de a fi citit. Afurisita umoare histrionică ne joacă feste tuturor: vrem să ne oglindim în alții chiar și atunci cînd jurăm că nu ne pasă de părerea lor. Numai că, în cazul lui Dragomir, varianta aceasta nu poate fi luată în calcul. Intenția cabotină de a-și vedea rîndurile
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
un pleonasm, o formalitate de prisos, sau, ceea ce credem noi, este un tertip pentru a prejudeca votul Adunărilor de revizuire. Și un tertip este. Guvernul vrea cu. orice preț ca viitoarea Adunare de revizuire să aibă numai a aproba post festa fapte îndeplinite, de a cărora răspundere voiește să se spele de pe acuma prin autorizarea ce o cere de la Adunări. Tot un tertip e termenul de trei luni pentru convocarea unei Constituante. Interesul cel mai mare al statului nostru ar fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Dunărea cu armata, fără a semna cu rușii cel mai mic act internațional, lucru nemaipomenit de când lumea. Tot acest guvern anihilat a dat Basarabia, a primit Dobrogea și s-a declarat că se supune dispozițiilor Tratatului din Berlin, convocând post festa Parlamentul, ca să-i dea un bil de indemnitate. 129 {EminescuOpX 130} Camera aceasta, împreună cu guvernul, știind bine că nu sânt nici pot fi espresia voinței naționale și-au intervertit rolurile. Camera protesta în toate privințele, guvernul făcea după spatele ei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de o mică eroare de formă. Înaintea judecății morale a cititorului însă totuși cred că voi învinge daca voi mărturisi că am citit volumul în vara trecută și nu mi-am scos notițe de pe el; astfel memoria mi-a jucat festa neiertată de a confunda litera b cu z. E drept că d. Graetz nu numește creștinismul un dușman moștenit (Erbfeind) - cel puțin n-am găsit expresia răsfoind volumul - dar [î]l numește răsdușman (Erzfeind), care a primit mântuirea de la jidovism
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul de la prima întâlnire. Gutuia asta proaspătă și ispititoare, îmbrăcată ca la concert, ne juca o festă. Până și numele ei îmi devenise brusc antipatic, semăna cu un radioreceptor românesc pe care cânta o melodie de-a lui U2; nu puteam s-o sufăr, darămite s-o ascult. Umilința mă teroriza (niciodată n-am suportat sentimentul), pluteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu variantele alea. Ce se putea-ntâmpla cu tabloul nostru?“ Făceam pe prostul, era grozav, nu pierdeam nimic și-o ajutam pe Maria să se simtă bine. Așa se câștigă puncte într-un cuplu. „Varianta unu: mirosul îmi joacă o festă. Mi s-a părut, Luchian n-a intrat niciodată în contact cu calomelul. Tabloul e OK, ca oricare altul. Varianta doi: Luchian și-a procurat substanța clandestin și, probabil, chiar ilegal. Tabloul e pictat cu calomel, în ’43. Varianta trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culca liniștiți, cu sentimentul că am purtat o discuție. Mâine, discuția asta nici n-a avut loc. Eu n-am avut barbă, tu n-ai fost îmbrăcat în negru. Computerele astea n-au stat pe masă. Memoria ne joacă o festă, Robane: nu-i fixă, cum credem noi, și nici stabilă; exact pe dos. E ca economia noastră: într-o perpetuă stare de tranziție. Iar tranzițiile, o știm din tratate, nu sunt nici fenomene-ntâmplătoare, nici incontrolabile.“ „Stai să văd dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ah, de ce nu ne-am mutat la Elaghin; doar ți-am spus să mergem la Elaghin! Poate că Varka o fi scris scrisoarea, mai știu eu, sau poate... de toate, de toate e vinovat Ivan Feodorovici! Lui i-a jucat festa creatura asta, în amintirea relațiilor de altădată, ca să-l scoată de prost ca și atunci, când își râdea de el ca de un prost, îl ducea de nas iar el îi dăruia perle... Dar până la urmă toți suntem implicați, fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a apucat să pună frâul pe Aglaia! Și, dacă încă nu l-a pus, îl va pune. Și Rogojin a intrat în relații cu el. Cum de nu remarcă prințul! Și acum tare ar vrea să-mi joace mie o festă! Mă ia drept dușmanul lui personal. Asta am înțeles-o de mult, deși nu-mi dau seama de unde și până unde și ce folos ar avea de aici, mai ales că e pe moarte! Dar o să-l trag eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]