561 matches
-
de-astea... — Nu contează! — Bine, dacă insistați, vă spun că cel mai bine e să nu-ți dai niciodată cuvântul. — Dar dacă ți l-ai dat? — Nu trebuia să ți-l fi dat. „Se vede - își spuse Augusto - că pe fetișcana asta n-o scot din ale ei. Dar pentru că tot e aici, am să pun la bătaie psihologia și să duc la bun sfârșit un experiment.“ — Vino-ncoace, așază-te-aici! - și-i oferi genunchii săi. Fata ascultă liniștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și poate; am fost ridicol, ridicol, ridicol... Dar ce știe ea, sărăcuța, despre lucrurile astea? Ce știe ea despre psihologie?“ Dacă bietul Augusto ar fi putut citi atunci în cugetul lui Rosario, ar fi fost și mai disperat. Pentru că naiva fetișcană gândea: „Într-una din zile am să mă-ntorc ca să petrec în locul celeilalte...“ Augusto era din nou cuprins de exaltare. Simțea că timpul pierdut nu mai aduce înapoi prilejurile irosite. Fu cuprins de furie împotriva lui însuși. Fără a ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
evident, că escrocii și proștii n-ar putea înnebuni. Ce-am făcut cu Rosarito - gândi el mai departe - a fost ridicol, pur și simplu ridicol. Ce-o fi crezut despre mine? Dar ce-mi pasă ce crede despre mine o fetișcană ca ea?... Sărăcuța! Însă... cu câtă naivitate se lăsa în voia mea! E o ființă fiziologică, perfect fiziologică, exclusiv fiziologică, fără nicio psihologie. E inutil, așadar, să o folosesc drept cobai pentru experimente psihologice. Cel mult, fiziologice... Oare însă psihologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și îmi reînnoiesc față de amândoi mulțumirile pentru favoarea pe care mi-ați făcut-o procurându-mi acest serviciu. Mă voi duce acolo și mă voi consola cum voi putea. Sigur, am de gând s-o iau cu mine pe-o fetișcană... — Și ce mă privește asta pe mine, domnule? — O spun deoarece cred că dumneavoastră că o cunoașteți... — Cum? Cum? Vreți să vă bateți joc...? — Nu..., nu... E o anume Rosarito, care lucrează la un atelier de călcătorie și care, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu Eugenia, îl chinuia și mai mult ceea ce-i spusese Mauricio cum că avea s-o ducă cu el pe Rosario. Se simțea gelos, simțea o gelozie furioasă, și turba că lăsase să treacă prilejul arătându-se ridicol în ochii fetișcanei. „Acum își vor fi râzând amândoi de mine - își zicea el -, ba el de două ori, pentru că a lăsat-o pe Eugenia, băgându-mi-o mie pe gât, și pentru că mi-a suflat-o pe Rosario.“ Și uneori îl apuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi uitat-o... — De ce însă atâta insistență ca să-mi vorbești de ... fetișcana aia? — Ce știu eu!... Uite-așa, și ca să schimbăm vorba, ce-o fi zicând un bărbat când altul i-o răpește pe femeia la care aspira și-o duce cu el? Lui Augusto i se sui un val de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dosul palmei. Prima dată când și-a tuns părul în ceva ce se numea tunsoare pudel nu mi-a plăcut. Prefer părul lung la femei. Această preferință e de înțeles. Dar am ajuns să mă obișnuiesc cu această coafură de fetișcană. Era numită după un câine, dar dădea un aer felin ochilor ei alungiți și pomeților înalți. Părea în același timp vigilentă și mulțumită, deși se putea să fie doar din cauza sarcinii. Ce este? Un articol despre soțul meu faimos. — Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în literatură, a obținut un post la școala din care David era cât pe ce să fie exmatriculat și a început să umple casa, care era acum goală, fără copiii noștri, cu fete adorabile, care tot chicoteau și își ziceau fetișcanele doamnei van Pels. Cred că soția mea era fericită. Războiul făcea parte din trecutul îndepărtat, atât de îndepărtat încât unii oameni ziceau că Holocaustul, cum era numit acum, nu avusese niciodată loc. Și dacă Holocaustul nu avusese loc, Anne nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și tânără. Nicidecum ca un părinte singur. Sau ca o nevastă părăsită. Indiferent cum s-ar presupune că ar trebui să arate o astfel de persoană. Cu o pereche de ciorapi groși și propriile mele cizme arătam plăcut, ca o fetișcană (ha!) inocentă (de două ori ha!). Și dacă rochia era nițel cam prea scurtă pentru mine, expunându-mi o porțiune alarmant de mare din coapsă - asta fiindcă Helen era cu mult mai scundă decât mine -, atunci cu-atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu putea să fie confortabil să fii înconjurat de puștoaice chicotitoare și excitate de optsprezece ani când tu trecusei în etapa maturității. Și mi-am dat seama că de asemenea nu putea să fie confortabil să ai în jurul tău atâtea fetișcane îndrăgostite de tine. Nu atunci când tu erai o persoană bună la suflet - așa cum părea să fie Adam - și nu voiai să le faci să sufere sau să se supere pe tine. Uneori, nu c-aș fi știut din proprie experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am închis - recunoscătoare - lui James, telefonul a sunat din nou. Era Adam! Frumosul, înaltul, bunul, haiosul, dulcele Adam. —Bună, Claire, a zis el cu vocea lui splendidă. —Bună, Adam. Eram așa de fericită să-l aud. Mă simțeam ca o fetișcană, îmi venea să chicotesc, să râd ca proasta și mi se părea că simt furnicături prin tot corpul. Am auzit că trebuie să primești felicitări, a zis el cu o voce rece și dură. A fost ca o găleată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru amprente. Amprentele fuseseră șterse de un profesionist. Bud Împachetă și ieși, gîndindu-se la războaiele dintre pești, dar renunță rapid la idee. Duke Cathcart avea În grajd doar două gloabe și nu-l lăsa inima să scoată la produs o fetișcană de paișpe ani - cu alte cuvinte, toate coordonatele unui proxenet ratat. Încercă să facă legătura Între hogeacul „curățat“ al lui Duke și Nite Owl. Nu se potrivea nimic, iar negrii rămîneau principalii suspecți. Dacă chestia cu „curățirea“ apartamentului avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pat. — Ăsta e alibiul lui și, oricum, nu cred că el a făcut-o. Bud trînti ușa. — Ce n-am făcut? Șefule, ce-i asta? Dudley oftă. — Flăcău, mi-e teamă că sînt purtătorul unor vești proaste. Noaptea trecută o fetișcană numită Kathy Janeway a fost găsită În camera ei de motel, violată și omorîtă În bătaie. În poșeta ei a fost găsită cartea ta de vizită. Sergentul DiCenzo a preluat apelul. Știa că ești protejatul meu și m-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dîndu-și ochii peste cap și aranjîndu-și ușor părul. În vîrf, părul era vopsit cu puțin peroxid și frumos ondulat - pentru că În fiecare noapte dormea cu moațe În păr, ca să și-l onduleze. Avea obrajii rujați și buzele roșii ca o fetișcană - la bibliotecă nu găseai nici o carte legată În roșu fără mici pete, unde bărbații la fel ca el Îi supseseră copertele pentru a le folosi drept ruj. Duncan n-o suporta. Își luă mîncarea fără să spună nimic, și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai închide ochii altul, sînteți tineri, aveți sângele fierbinte, n-aveți minte deloc... Făcui bunicului un semn să tacă. Eram acum fascinat să aflu ce nu știuse Matilda că zace în mine. "Spui dumneata, bunicule, că n-am fost o fetișcană. Ba am fost! strigă Matilda. Pentru că înainte am avut de-a face cu doi bărbați care s-au purtat cu mine civilizat, nici unul nu numai că n-a îndrăznit, dar nici nu s-a gândit vreodată că ar putea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar acuma nu vrea să recunoască..." Atunci de ce l-ai luat! zise bunicul liniștit, și el cu humor. Ai avut la dispoziție doi ani ca să-l cunoști și două măritișuri în urmă, nu poți să spui că ai fost o fetișcană fără minte. Ești mai bătrână decât el!" adăugă cu brutalitatea simplă a oamenilor în vârstă care merg direct și fără nuanțe spre realitățile elementare. ,.De unde să știu eu ce zace în el", răspunse Matilda, al cărei chip se transfigurase brusc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fata îl plăcea era măritată și a desmăritat-o bietul Costaichie." "De ce? De ce îi zici bietul?" "O să vedeți! Până să divorțeze, fata..." "De ce îi zici fată dacă era măritată?" "Păi pentru că nu arăta, dom' profesor, avea ea așa o aliură de fetișcană... Ei, și fetișcana ce-și zice ea: da, îmi las eu bărbatul, asta nu e greu, da' ia să văd dacă mă iubește tot atât de tare ca și el, ca să te pun la probe..." Și lui Vintilă deodată îi reveni verva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era măritată și a desmăritat-o bietul Costaichie." "De ce? De ce îi zici bietul?" "O să vedeți! Până să divorțeze, fata..." "De ce îi zici fată dacă era măritată?" "Păi pentru că nu arăta, dom' profesor, avea ea așa o aliură de fetișcană... Ei, și fetișcana ce-și zice ea: da, îmi las eu bărbatul, asta nu e greu, da' ia să văd dacă mă iubește tot atât de tare ca și el, ca să te pun la probe..." Și lui Vintilă deodată îi reveni verva, își izbi uluit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el cu dispreț, arătând cu capul încolo, spre o albie fictivă de râu. Ei, aruncă-te în apă! Că hâr, că mâr, Bacaloglu nu știa să înoate, dar îi era rușine să spună. Nu te-arunci?" susură el imitînd-o pe fetișcană ca și când ar fi avut o limbă de șarpe și apoi tăcu posomorât. "Ei, zisei, și ce-a făcut Costaichie?" "S-a aruncat, dom' profesor, așa cum era, îmbrăcat și încălțat, era să se înece. Și aia se uita la el cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
povestit și exclamă cu multă milă pentru noi doi, uitîndu-se la halbele goale dinaintea noastră: Și nu mai putem să bem și noi câte una?" "Ba da", zisei... Apoi: "Noroc, dom' profesor!" și continuă: "Se face iarnă. Mă duc, zice fetișcana, să schiez. Nu zice, nu întreabă, mă, bleandă, tu știi să schiezi? Hai cu mine! Dacă știi e-n regulă, dacă nu, cumpără-ți schiuri și te învăț eu. Nu! Și ăsta, nătărău, gelos (dar gelos pe cine?), merg și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să nu se trezească fluierate, stropite cu apă sau evaluate zgomotos pe holuri de grupurile golanilor de-a douășpea: „Da, mami. Arăți aproape splendid.“ Culmea e că derbedeii aveau dreptate, nimeni nu părea perfect în liceu, cu-atât mai puțin fetișcanele care fugeau semețe din cancelarie cu catalogul sub braț. Picioarele plinuțe, fustele nehotărâte (fără crăpături și cu pliuri la limita genunchilor), poșetele-bombardier (ar fi încăput și-un fotoliu în ele), zâmbetul cubic, țuguiat - nimic nu anunța un început stimulativ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu un bun-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu un bun-gust neobișnuit și toate doamnele “îi invidiază bunul-gust, frumusețea și echipajul“. Incidentul excentric de ieri, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu știa că se gândește la dumneata. Asta n-o mai înțeleg deloc: se gândea și nu știa că se gândește. De altminteri, cred că înțeleg: știi dumneata, și eu, de vreo treizeci de ori, încă de pe când eram o fetișcană de treisprezece ani, mi-am pus în gând să mă otrăvesc și asta să le-o scriu părinților într-o scrisoare, îmi imaginam cum o să fiu întinsă în sicriu și toți vor plânge deasupra mea, învinuindu-se singuri că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
da mâncarea, de trei ori pe zi, adusă în găleți (o găleată felul unu, o găleată felul doi) de un fost primar alcoolic, la subsol, într-o încăpere sumbră, umedă, întunecoasă, am provocat la o partidă de ping-pong pe unica fetișcană beton, sosită din București la dezintoxicare, și m-am lăsat bătut măr în nenumărate seturi. (Între timp, medicul meu curant, om cu umor și cu mult bun-simț, mi-a dat o adeverință scrisă de mână și iscălită, prin care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]