KorAP: Find »[drukola/base=fetișcană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...24 >

577 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

faci tu aici? (MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere dar, nemulțumită, îmbufnată, se întoarce și aruncă și găleata în groapă; fuge; personajele din jurul gropii se apleacă brusc deasupra gropii, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele în groapă.): Ce s-a-ntâmplat? MAJORDOMUL: Se-ncurcă ăștia... BRUNO (Către FETIȘCANĂ.): Hai, aruncă drăcia aia și cară-te! (FETIȘCANA aruncă peste capetele personajelor conținutul găleții; face câțiva pași de retragere dar, nemulțumită, îmbufnată, se întoarce și aruncă și găleata în groapă; fuge; personajele din jurul gropii se apleacă brusc deasupra gropii, ca să urmărească efectul aruncăturii; câteva secunde de tăcere; apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i așa, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... Pe de altă parte e interesant de văzut cum reacționează spectatorul la vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno, n-o să-nțeleagă. BRUNO: Lasă, lasă. Aruncă și gata. (FETIȘCANA aruncă lăturile, apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno, n-o să-nțeleagă. BRUNO: Lasă, lasă. Aruncă și gata. (FETIȘCANA aruncă lăturile, apoi se așază alături de ceilalți.) GRUBI: Ei? V-a plăcut? BRUNO: Stai, n-are cum să-nțeleagă. De fapt, din chestia asta nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno, n-o să-nțeleagă. BRUNO: Lasă, lasă. Aruncă și gata. (FETIȘCANA aruncă lăturile, apoi se așază alături de ceilalți.) GRUBI: Ei? V-a plăcut? BRUNO: Stai, n-are cum să-nțeleagă. De fapt, din chestia asta nu e încă nimic de-nțeles. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL... MAJORDOMUL: He-he! Asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
eu că lipsește ceva. BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... FETIȘCANA (Enervată.): Nu înțelegeți nimic Nu puteți trece dincolo de fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde d-astea... FETIȘCANA (Enervată.): Nu înțelegeți nimic Nu puteți trece dincolo de fapte. Sunteți orbi, sunteți surzi... GRUBI: Ia te uită! Ne-nveți tu pe noi... FETIȘCANA: Sunteți niște îngâmfați! (Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către VIZITATOR.) Zău, ăștia joacă de ani de zile în piesa asta și nu știu despre ce este vorba în ea. VIZITATORUL: Domnișoară... (Încercând s-o calmeze.) Știu, e dureros... (Din acest moment va începe să-i facă ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nimic”, iar ei... (Râde, chicotește, ceilalți sunt contaminați și ei.) mi-au zis... hi-hi... BRUNO: Chiar așa a fost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da, hi-hi... hi-hi... ei mi-au zis... Mi-au zis, da, hi-hi... „ia te uită”! (Râs general, atenția FETIȘCANEI începe să fie atrasă de dialogul celor patru, în timp ce VIZITATORUL rămâne mai departe cu atenția atrasă de FETIȘCANĂ.) GRUBI: Zău, chiar așa? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da! Ați fost așa de caraghioși... MAJORDOMUL (Nemulțumit, către BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da, hi-hi... hi-hi... ei mi-au zis... Mi-au zis, da, hi-hi... „ia te uită”! (Râs general, atenția FETIȘCANEI începe să fie atrasă de dialogul celor patru, în timp ce VIZITATORUL rămâne mai departe cu atenția atrasă de FETIȘCANĂ.) GRUBI: Zău, chiar așa? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da! Ați fost așa de caraghioși... MAJORDOMUL (Nemulțumit, către BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Se vedea de la distanță că nu sunteți în rol... Abia deschideați gura... BRUNO: Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Se vedea de la distanță că nu sunteți în rol... Abia deschideați gura... BRUNO: Nu se poate! Vrei să spui că m-ai văzut jucând prost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ca o cizmă! FETIȘCANA (Prinzând momentul.): Și eu le-am spus, da’ n-au vrut să creadă. O piesă ca asta nu se joacă așa.. Asta e o piesă complicată, o piesă labirint. La început pare că e simplă, da’ dup-aia... Zău, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
început pare că e simplă, da’ dup-aia... Zău, mai bine v-ați duce dracului. GRUBI: Iar începi! (Violent.) BRUNO: Stai! Stai! Grubi! GRUBI: Îi cârpesc două! După ce că n-are nici un rol, mai și vorbește (Prinzând-o de bărbie pe FETIȘCANĂ.): Ce rol ai tu, mă, în piesa asta? Ce rol? Vii și arunci lăturile și spui două vorbe. Ce rol e ăsta, mă? De ce te bagi? MAJORDOMUL: Mă, Grubi, fii mai potolit... VIZITATORUL (Violent, spre GRUBI.): Dai într-o doamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
început s-arunc cu gunoaie în groapă... Și groapa a-nceput să... (Râde ușor.) GRUBI: Să... BRUNO: Să... MAJORDOMUL: Spune odată, spune să se convingă... (Către VIZITATOR.) Domnule, fiți atent un moment... VIZITATORUL (Își întrerupe tirul de șoapte de la urechea FETIȘCANEI.): Cum să nu! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând resturile din tomberon în groapă și la sfârșit și tomberonul): Pe măsură ce aruncam gunoiul în groapă... BRUNO și GRUBI: Groapa a-nceput... (Toți într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL (Pasant.): Foarte bine, foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
actu-ntâi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Își bate joc de noi. GRUBI: E total nesimțit. MAJORDOMUL (Țipând.): Chiar nu vreți să știți ce s-a-ntâmplat în actul întâi? Domnule, sunteți inconștient. Mai e puțin, zău... BRUNO: Numai ea e de vină. FETIȘCANA (Reacționând violent.): Ia mai lăsați-mă-n pace! Și dacă vreți să știți, de luna viitoare mă mut în provincie! (Către VIZITATOR, mieros.) Nu-i așa, Bibi? VIZITATORUL (Indignat față de ceilalți, protector cu fata.): Da, domnilor, da! Vă anunț că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Vă anunț că ne vom muta în provincie! MAJORDOMUL (Interzis.): Nu se poate! BRUNO și GRUBI (Revoltați.): Huo! BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Care a dat semne de neliniște pe tot parcursul jocului amoros dintre cei doi.): Cum!? Lili, vrei să pleci? FETIȘCANA: Nu mai vreau să aud de voi. Plec! Ce, să joc aici la nesfârșit pe fata cu găleata? Vreau să joc pe Julieta! Vreau să joc pe Ifigenia! VIZITATORUL: Să vă spălați pe cap cu piese d-astea! BĂRBATUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu găleata? Vreau să joc pe Julieta! Vreau să joc pe Ifigenia! VIZITATORUL: Să vă spălați pe cap cu piese d-astea! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Pierdut.): Vai, Lili, doar știi ce mi-ai promis! VIZITATORUL (Luând-o de mână pe FETIȘCANĂ.): Ha, ha... Să mergem! Domnilor, veți primi ilustrate din provincie! GRUBI (Scoțând un urlet.): Nuuu! Să nu crezi c-o să fie așa de simplu! Se ridică și-l apucă de guler pe VIZITATOR.) Și noi cui povestim actul întâi? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
din provincie! GRUBI (Scoțând un urlet.): Nuuu! Să nu crezi c-o să fie așa de simplu! Se ridică și-l apucă de guler pe VIZITATOR.) Și noi cui povestim actul întâi? Ce, ne crezi proștii? Ia stai jos! (Îl bruschează.) FETIȘCANA (Țipând.): Să nu dai în Bibi! GRUBI (Prinzând-o de mână și silind-o să se așeze.): Ia stai și tu! Ia vedeți-vă de treabă! Întâi ascultați ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi și dup-aia plecați unde vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
făcut de plimbare? Asta e piesa, asta facem. MAJORDOMUL (Și el alături de ceilalți în a-i opri pe fugari.) Așa! Așa! Stați frumos! Noi cum putem sta? Lumea cum stă? Ce, suntem mai proști? BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Amenințând-o pe FETIȘCANĂ cu degetul.): Lili... Lili... VIZITATORUL: Sunteți niște bădărani, niște... GRUBI: Taci! BRUNO: Huo! Taci ș-ascultă! VIZITATORUL: Ce s-ascult? Ce s-ascult, mă? Tâmpenia asta, aiureala asta? BRUNO: Taci ș-ascultă! Actu-ntâi este esențial pentru fiecare dintre noi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu mai vreau să știu ce se petrece-n actu-ntâi! BRUNO: Stai jos, nenorocitule! VIZITATORUL (Ridicându-se și agitându-se.): Da! Da! M-au obligat în modul cel mai mârșav s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-întâi. Nu mai vreau! FETIȘCANA: Să plecăm în provincie! RECRUȚII (În cor.): Vrem să plecăm în provincie! VIZITATORUL (Turbat.): Domnilor, m-au chinuit groaznic, mi-au luat mințile, mi-au jupuit creierul! De mii de ori am ascultat ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plecăm în provincie! VIZITATORUL (Turbat.): Domnilor, m-au chinuit groaznic, mi-au luat mințile, mi-au jupuit creierul! De mii de ori am ascultat ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Nu mai vreau s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Niciodată! FETIȘCANA: Niciodată! Niciodată! (Isterică.) M-au maltratat, domnilor, m-au silit s-ascult și să joc în actu-ntâi! Da! M-au obligat să-i învăț până și pe copiii mei ce se-ntâmplă-n actu-ntâi. (Pătrunde în spațiul publicului.) Da! Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
publicului.) Da! Da! Da! Ați fost martori ! Da! Am să vă spun adevărul! În actu-întâi nu se-ntâmplă nimic! (Rumoare printre personaje, relaxare totală, tumbe și salturi carnavalești.) RECRUȚII (În cor, dar pe un ton foarte jos.): Nu se poate... FETIȘCANA (Pur și simplu vorbind în urechea și în fața spectatorilor.): Da! Nu se întâmplă nimic! Ați fost duși în eroare. Actul întâi este o improvizație, o demență colectivă, o chestie total lipsită de sens! Actu-ntâi nici nu trebuie văzut de nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
concomitent.) OMUL CU SACAUA: Nu trebuia să veniți la teatru! OMUL CU TOMBERONUL: Vrea cineva să-i car gunoiul, cu tomberonul? Vrea cineva să vadă cum arată un tomberon? MAMA: V-ar trebui puțin mai multă rușine! RECRUȚII: Vai, mamă! FETIȘCANA: E o rușine! E o mare rușine, domnilor! în provincie nu s-ar fi întâmplat niciodată așa ceva. BRUNO: Chiar a-nceput Revoluția franceză? MAJORDOMUL: Cu ăștia nu poți să știi niciodată... GRUBI: Stați, fraților! Stați! Așteptați-mă și pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu poți să știi niciodată... GRUBI: Stați, fraților! Stați! Așteptați-mă și pe mine! (Pătrunde în sală.) Nici eu nu sunt mulțumit! Și eu sunt de-al vostru! ORBUL, PRIMUL BĂRBAT, AL DOILEA BĂRBAT, BĂRBATUL CU TOMBERONUL, OMUL CU SACAUA, FETIȘCANA, VIZITATORUL: — Ba nu! Afară! Afară! — Tu să taci! Ești o lichea! Ai trădat teatrul! Nu ți-a păsat niciodată de noi. — Te-ai lingușit în fața directorului. Știm noi. Ești o cârpă! Nu ești om. — Ce credeai? C-ai s-ajungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]