5,111 matches
-
să descopere agricultura; iar puțin mai jos, spre animalitate, alți semeni de-ai noștri se pândeau în clipa asta unii pe alții din întunericul unei vizuini hidoase, gata să sară la cel dintâi semn, să se ucidă între ei, ca fiarele". Traseul parcurs de G. Topîrceanu, așa cum reiese din carte, este următorul: de la Turtucaia, unde căzuse prizonier în august 1916, e adus la Balbunar, apoi la Razgrad și prin Sofia, la Radomir. De aici, ajunge în masivul Pirin-Planina, pe valea Strumei
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
echivalarea sa cu o construcție numerică, numerele fiind în vederile pitagoreicilor principii materiale (presocraticii se rezemau mereu pe materie), cu toate că insesizabile sub raport empiric: "Anselmus ce crezi că a fost/ acel număr l-am întrebat/ pe Anselmus: o fi fost/ Fiara? Un Diablero? Dimineața/ pe lîngă ape oamenii plătiseră/ mulți bani ca să vadă proporția aceasta" (13 ianuarie 2006). De unde un hieratism, o înțepenire solemnă, o ceremonioasă stagnare a discursului cufundat într-o vechime paradigmatică, într-un clasicism numeral. Istoria e dată
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
orice orientare ideologică, fie de dreapta, fie de stînga, este mereu sanguinară și netoată, canalie de uliță sau de asfalt al metropolei. Există o plebe cu titluri: așa-zișii inculți cu diplomă. Există o plebe conformistă: eterna plebe guvernamentală. Există fiara dezlănțuită și bestială, cu instincte nezăgăzuite, plebea jefuitoare, măgarii care dau cu copitele în leii răniți". în consens, ni se spune că oamenii vii ai istoriei pe care, desigur, "societățile violentate în tradiții și superstiții îi încurcă și-i bagă
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
dintr-o prea idilică înțelegere etică a omului. A doua concluzie este cea privitoare la ticăloșia firii umane. Homo homini lupus rămîne cea mai temeinică vorbă care s-a rostit în ultimele secole pe meleaguri europene. Și dacă omul e fiară, atunci de ce să nu-l tratezi ca atare? Singura deosebire ține de uneltele de care faci uz, căci aici, în tărîmul dialecticii, armele de atac sunt altele decît cele de pe cîmpul de luptă. În al treilea rînd, chiar dacă armele sunt
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
participarea la "marșul Victoriei", organizat de oficialitățile române cu prilejul cuceririi Odesei. Fusese unul din puținii civili printre numeroasele uniforme militare; numai Mihai Antonescu (zis Ică) mai era acolo în costum negru. Truelle l-a descris ca "Monsieur Loyal printre fiare". în primăvara lui 1943, ambasada a primit un film despre bombardamentele engleze asupra Parisului. începutul filmului îl arăta pe Pétain vituperând împotriva Aliaților. Ceea ce l-a făcut pe Truelle să observe: "Mai tristă ca bombardamentele e mutra lui Pétain". Jacques
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
autorul căruia i s-a reproșat abstragerea din arena criticii de întâmpinare are chiar asupra acestei "arene care pătează" (cu formula lui Adrian Marino) o privire mai atentă și mai lucid-exigentă decât a unor "gladiatori" foiletoniști, înfierbântați de luptele cu fiarele și cu concurența... E comic sau tragic să vezi cum lucrurile se repetă cu o exactitate din sfera fizicii sau a astronomiei? Aceleași și aceleași dispute (critica științifică vs. critica artistă, teoreticieni vs. practicieni, autori de monumentale sinteze vs. foiletoniști
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
a-i liniști pe cei care o practică, și asta fiindcă marele dar al nuanțelor analitice este acela de a întreține o iluzie liniștitoare: că o primejdie poate fi atenuată comentînd-o; că așadar teoria e calea regală de îmblînzire a fiarelor. Mai toți intelectualii care s-au aplecat asupra Islamului au oferit același simptom al neputinței discursive, și anume acela că, convertindu-și stupoarea în lanțuri logice de argumente teoretice, au căutat să se convingă unii pe alții că lucrurile se
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
efectului este dublat și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine morală, ar putea fi numită discreție și modestie se ascunde, în fapt, un mare orgoliu de creator: acela de a lua lumea de la zero. Chiar de la imperativul "să
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
vedere șforile, iar artificiul este evident. Deschidem la întâmplare și surprindem o discuție despre comunism purtată de Filip Mircea cu doamna Mușat, sora profesorului asasinat: "-Comunismul a distrus tot ce era mai bun în ființă umană, oamenii au devenit niște fiare. E normal ca o societate formată din asemenea specimene să fie o aberație. -Și atunci, la ce a mai fost nevoie de mascaradă asta? -Mascaradă n-a fost eliberarea lor ci pervertirea ireversibilă. -Vorbești de parcă ai fi avut dintotdeauna convingerile
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig în departe, în sternul seninului, privirea mi se încovoaie, cu neliniștea ei îl mânjesc. ca apa, seninul se-nchide peste spinii privirii și-i preschimbă-n sidef. nepoftita fiară când nu pot să scriu, ce tulbure pastă îmi gâlgâie în vene, ce păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul. chirurgie cruzimea de bisturiu a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca infinitul într-un strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75 noaptea cu vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
citat fraza de mai sus, au devenit imbecili instruiți, care își visează eternitatea, personaje fără amintiri preistorice. Imbecilul lumii moderne este capătul de drum al unei deficiențe spirituale care nu avea de ce să fie vindecată. Odinioară, imbecilul avea instincte de fiară blândă și gândea sănătos, era mai propice beatitudinii decât nefericiții care se închideau în mănăstiri. Dar imbecilul lumii moderne este convins că societatea există așa cum există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui și că în laboratorul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
blană) este, în a doua parte, aproape totală. Vulpea e acum o cuconiță emancipată, Ursul un respectabil adulterin. Tonul se schimbă și el, intrîndu-și în ritmul recomandabil pentru romanul "serios". Cu dilemele lui: Acuma sînt animale sau oameni? Oameni sau fiare? Curiozitatea noastră e legitimă, ca autor, sîntem în legitimă apărare să știm, cum se numește asta? să știm starea... fizică a personajelor noastre, pentru a revedea modul în care ne vor ataca și cum să ne apărăm." Roman simpatic-teoretic, cu
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
le-aș fi uitat imediat. Văzând luciul bestial de ură din privirea lui Vadim și a lui Buruiană, nu-mi mai arde deloc de râs. Astfel de personaje pot patrona oricând, în opinia mea, pogromuri și sunt capabili să dezlănțuie fiarele ascultătoare din subordine asupra oricui. Chiar dacă autorul descreieratei scrisori din care am citat nu e membru al Partidului România Mare, răspunderea acestui partid este imensă. Cu atât mai mult, cu cât scrisoarea în care Vladimir Tismăneanu era amenințat cu moartea
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
ascunzân-du-te prin pădurea/cu litere calde/ așteptând să le adoar-mă/ gurile"(Terapie cu păsări) sau, în sfârșit, "De-ai ști focul cum mă/ bântuie/ ca o malarie/ pe marginea lui stau lupi tineri geloși/ Ťvrem să ne dansezi ca o fiară/ vrăjităť/ îmi întind pene ucise de păsări talismane/ cu plopi/pe parchet în oglinzi sus pe geamuri/ luna se despică în trăsnet/ lupii tineri dependenți de risipă/ trec prin glasvand/ urcă până la creier/ și rod/ ia o doză, îmi spun
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
uciderea fostului procuror Sotir Georgescu de către brigadierul Grigoraș Gheorghe prin lovituri cu parul în cap și punerea corpului pe o targă în care bătuse piroane de fier; al doilea caz - băgarea la carceră, de către sublocotenentul Cîrliga, a patru deținuți cu fiare la picioare, doi în picioare, ceilalți doi cu capul în jos, carceră de scînduri, fără acoperiș, avînd suprafața de cca 1 mp; la două ore după ce au fost scoși, Bîrlădeanu, unul dintre cei scoși, a murit. Al treilea caz: obligarea
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
n-a avut să-și impute o scenă de brutalitate" . Instinctul apare ca o fatalitate, dictată, ereditar, de sîngele unui neam prea vechi - așadar ca o vină transindividuală... (...) Anamneza aduce așadar la suprafață motivele pe care le-am întîlnit în Fiara (sîngele, vocea străină, nebunia, voluptatea de a ucide) atribuite și aici vocii transindividuale a instinctului. Pentru Puiu Faranga rămîne însă de soluționat o a doua, esențială, întrebare: de ce a ales-o ca victimă pe Madeleine...."7 "Gorila" Pahonțu va încerca
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
mai bucură de sprijinul nimănui. Gesturile sale despre care - n-am nici un dubiu - se va vorbi cu mult respect în viitor (condamnarea comunismului, sprijinul reformei din Justiție, transferul arhivelor Securității la CNSAS) l-au aruncat, dintr-o dată, în arena unde fiare însetate de sînge sunt pregătite să-l sfâșie. Sunt de acord cu cei care susțin că adevăratele calități ale lui Traian Băsescu sunt vizibile mai ales când se află în opoziție. Redus de legi, Constituție, context electoral și chiar de
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
A., evident exagerează. Oare nu erau prea tineri la 30 de ani, spre a atrage atâtea "uri" și "invidii"? Se plâng de "zidul indiferenței" (deși unele cărți, spuneam, erau reeditate), se consideră antipatizați, prigoniți, înconjurați, pur și simplu de "niște fiare". Autoarea Jurnalului devine, cum vedem, apocaliptică, înclinând bine spre pesimism și mizantropie. O cronică negativă a lui Cornel Regman, critic având reputația într-adevăr de critic rău la romanul Liniștea al lui Costache Anton li se pare o catastrofă, uitând
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
context istoric dat; ca și cum arta adevărată s-ar explica prin glandă și cicluri electorale: Am scris versuri în care îmi răzbunam/ viața, gândurile, anii care treceau,/ treceau întruna...// Am scris versuri îngrozitoare/ într-un moment al istoriei îngrozitor/ încolțit de fiare imbeciloido-isterice.// Recte în societate./ Cu ceaușeii// Am scris versurile alea/ pe care nu pot să mi le explic.// & i-am ajutat pe alții să facă literatură.// & din chestia asta nu înțeleg nimic.// N-am scris versuri ca să impresionez critica,/ nu
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
era de făcut? Când și-au dat seama și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte? Ar putea să ne sară în spate, ferească sfântul! Să ne întoarcem? Dăm peste fiare! Am stat așa o bucată de vreme, holbându ne, noi la lupi și lupii la noi. După un timp, au început să ne clănțănească dinții, cât de frig, cât de frică. „Ce ne facem, bade Costâne? m-a întreabat Stan
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă își lingeau boturile. Noi tot întețeam focul, ca să ne și încălzim. Nu după multă vreme, însă, bucuria s-o prefăcut în tristețe. Parcă fiarele și-ar fi zis: „De ce fugim noi de un amărât de foc? Suntem mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]