2,319 matches
-
proza ei au o latură spectaculoasă. La acestea vin să se adauge tiparele ceremoniale ale desfășurarii vietii cotidiene, plină de culoare și de parfumul unei altei lumii, așa cum este în „Căprioara”. De remarcat că în această povestire există posibilitatea imixtiunii ficționalului, descoperit mai ales în finalul apoteotic: „Ilinca zbura cu sufletul și plutea cu trupul prin zăpada care îi îmbrăca pașii și gândurile în culorile ei transparente, spre mănăstirea de unde venise. Intră în biserică în haină de nuntă, pentru că începuse vecernia
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
mănăstirea de unde venise. Intră în biserică în haină de nuntă, pentru că începuse vecernia.” „Acest mister” În „Ilinca”, pentru autoare, “cerul continuă să fie... mai departe ca o salvare.” Pe baza acestei realități, Victorița Duțu construiește imaginea, dar și o acțiune ficțională, ce îi dezvăluie viziunea. „Eu chiar pictez în minte și mă văd plutind undeva foarte departe în timp, în eternitatea memoriei și a conștiintei mele, și de aceea nu mă îndoiesc că aceste imagini o să le găsesc puse la locul
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
în paralel cu timpul meu material. E vorba, deci, de o interferare de timpuri, unul real, al meu, și celălalt imaginar, frictiv, al autorului. Și-mi mai dă ocazia să fac comparații, asociații, similitudini între timpul meu fizic și celălalt, ficțional. Iar uneori, să-mi doresc să trăiesc timpul propus de altul, în speță, de scriitor, de scenarist, de dramaturg și chiar de poet. Aceste beneficii mi le oferă literatura. Și de aici, literatura de epocă, literatura actuală și cea science-fiction
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Îndemn ș.a.), în volumul Darul muntelui povestirea se împletește cu elementele de basm, iar Nana o înfățișează pe autoare ca „fiică a munțilorˮ, ce descoperă Apusenii la maturitate, alături de copiii și adulții în preajma cărora trăiește. Maria Ioniță creează un univers ficțional în care elementele reale se împletesc cu ficțiunea, istoria cu mitul sau legenda. Atât în poezia, cât și în proza sa, descoperim un topos magic, care vrăjește, în care sunt greu vizibile delimitările dintre adevărul obiectiv și imaginar. De altfel
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
această carte. Practic, autorul transferă toată măreția iubirii în ființa unui tânăr îndrăgostit de Adriana. Că domnul Cicu merge pe urmele lui Călinescu,o dovedește și visul tinerei care citea „Enigma Otiliei” și îl visa pe Felix într-un dialog ficțional de mare rafinament. Aproape toate personajele ce trăiesc în paginile cărții sunt tinere, care se lasă din când în când învăluite într-o armură protectoare pregătită de adulții ce intervin lămuritor în economia prozei. Nu există practic un conflict între
SMOCHINELE ADOLESCENŢEI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362730_a_364059]
-
fi privită ca verosimilă de unii și cu circumspecție de alții, c-așa-i în... literatură. Până ce Valentin Raru, personajul principal, recuperează componentele miraculosului dispozitiv, cititorul are ocazia să cunoască, într-o alternanță dibace, care pe parcurs mută ponderea de pe ficțional, pe real, o lume în toată manifestarea ei lumească, anume lumea în/prin care s-a destrămat un imperiu, atât cât istoria a reușit să demonteze acel superorganism statal numit URSS. În economia romanului se întâmplă toate timp de patru
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
de breaslă. Nu ii ceartă, nu îi ia peste picior, nu le dă sfaturi; doar nuanțează tusele peste care un cititior obișnuit ar trece fără să le observe. Ea excelează în critică literară, face adevărate exerciții de măiestrie în sfera ficționala, așa cum, deopotrivă, reușeșete să închege sintagme uluitoare și care o particularizeză, în volumele cu poeme. În poezie, Cezarină Adamescu atinge limesul filosofiei lirice, o face cu candoare uneori, în forță adesea și întotdeauna cu siguranță de sine desăvârșită. Scriitoarea a
CRONICĂ LA CARTEA VÂRFURI DE CRISTAL A CEZARINEI ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357027_a_358356]
-
și în special se auzea cel mai bine zgomotul de la numărul mare de tunuri de apărare AA FLAK/ FLIEGER ABWER KANONEN.” Lectura este provocatoare pentru toate genurile și vârstele de cititori dat fiind că spre deosebire de literatura de război, de narațiunile ficționale ale acestei perioade, Constantin Zavati aduce în realitate o istorie trăită și nu presupusă sau îmbogățită stilistic, cum însuși autorul declară a fi „fapte așa cum s-au întâmplat, fără nicio înfloritură.” Epoca este expusă din mai multe perspective nu doar
MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE- CONSTANTIN ZAVATI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357783_a_359112]
-
întâlnire între două temperamente"8, act de (auto)cunoaștere „prin alții". Tot de la Nae Ionescu, Nicolae Steinhardt pare a prelua implicarea „dramatică" în înțelegere. Cititorul entuziast devenit critic (chiar și „diletant"(23)) joacă rolul deplin al participării, al trăirii lumii ficționale. Astfel, eticul („laic" și religios) revine în lumea esteticului și decide valoarea sau nonvaloarea acesteia. Actul interpretativ devine un „happening", revelație și participare deopotrivă, simultane și interdependente. Prezentarea lui Nae Ionescu ia, la Nicolae Steinhardt, aspect de autoportret, devenind, indirect
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
a experienței de viață a străbunilor noștri. De asemenea, de remarcat arta dialogului și puterea de concentrare a stilului, care asigură înțelegerea conținutului. Pe lângă radiografia critică, social-politică, romanul conține elemente autobiografice numeroase, evidențiate cu nostalgie și plăcere. Sunt puține elemente ficționale, în schimb, cartea se impune prin originalitate: autorul subliniază în mod repetat că tocmai scrie în acele momente romanul, care se clădește sub ochii noștri. După „Chipul din oglindă”, „Insula viscolului” și „Orbul din Muzeul Satului”, alte romane ale lui
CRONICĂ LITERARĂ, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359491_a_360820]
-
se supune imaginarului colectiv realizând acel inter-esse, statornicind interese comune. De pildă, firul de levănțică, surprins de vântul subțire al toamnei se usucă de uimire, sau cearta din grădină a fost potolită de intervenția autoritară a gurii-leului, etc. Această lume ficțională, afectată uneori de realitatea nefavorabilă încearcă să se adapteze trecând prin peripeții adesea primejdioase ca în cazul iepurașului ce se refugiază de la oraș în grădina lui Lică unde îl așteaptă varza dulce. În ciclul “Recreația grădinii “ atmosfera este de relaxare
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
care (de multe ori aflați printre puternicii zilei!) se recunosc în insectarul personajelor tale. Îți mai trebuie și o fină împletire a faptelor despre care scrii, fapte cât se poate de reale, cu un strop de imaginație, o undă de ficțional, pentru ca scrierea să rămână credibilă însă și potențată de fantezia creatoare, pentru un mai puternic impact emoțional. Toate aceste sub privirile, hai să spunem, eufemistic desigur, îngăduitoare, ale colegilor care consideră genul absolut minor și la îndemâna oricui. Iar ei, superiori
INCIZIILE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360189_a_361518]
-
decizia unității de învățământ | Total 8 8 14 13 * Disciplină cu caracter integrator, transdisciplinar, care să exploreze modurile diverse în care oamenii înțeleg și exprimă lumea: prin știință și literatură, prin limbaje de specialitate și tipuri diverse de discurs (narativ (ficțional, simbolic, emoțional), științific (rațional, logic, bazat pe dovezi), poetic, filosofic, jurnalistic, multimodal, produs de inteligența artificială etc.). De asemenea, discursurile multiple se referă la coexistența și interacțiunea între limbajele disciplinare (literatură, știință, filosofie etc.) ca modalitate de integrare a abilităților
PLAN-CADRU din 20 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299358]
-
decizia unității de învățământ Total 8 8 14 13 *Disciplină cu caracter integrator, transdisciplinar, care să exploreze modurile diverse în care oamenii înțeleg și exprimă lumea: prin știință și literatură, prin limbaje de specialitate și tipuri diverse de discurs (narativ (ficțional, simbolic, emoțional), științific (rațional, logic, bazat pe dovezi), poetic, filosofic, jurnalistic, multimodal, produs de inteligența artificială etc.). De asemenea, discursurile multiple se referă la coexistența și interacțiunea între limbajele disciplinare (literatură, știință, filosofie etc.) ca modalitate de integrare a abilităților
PLAN-CADRU din 20 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299359]
-
impulsurile daimonice se configurează vizibil în mai fiecare text poetic. Ele sunt înnăscute și necesare, în accepție horațiană și helegiană (vezi „Ars poetica” de Horațiu și „Prelegeri estetic” de Hegel. Cu aceste trăiri evadările propriului eu trădează neliniști și contururi ficționale, exprimate prin imagini și vii simboluri. Marinela Preoteasa, cu diplomă în științele exacte matematice, ni se destăinuie tuturor în graiul conceptelor. Un act de trădare profesională, în glumă vorbind, dar scuzabil și nesesar în aria logosului poetic. Heraclit afirma că
LIRA DE PE OLT de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340438_a_341767]
-
nu e în realitate.] A pus cineva un clip pe YouTube care se cheamă „De câte ori mormăie Tom Hardy”. Oameni invidioși (haha). L-am văzut aseară. Mormăitul ăla nu era în scenariu. E genul de detaliu care dă consistență unui personaj ficțional. Cum îți alegi trăsăturile, ticurile cu care contruiești un personaj? E o chestie arbitrară? Hm... Hmm.. Nu, folosesc mult observația. Toți scoatem sunete. Și o facem indiferent că ne dăm seama sau nu. Majoritatea oamenilor nu-s atât de conștienți
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) () [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
Celibidache. Am admirat generozitatea și delicatețea cu care punea întrebări și aștepta răspunsurile. Am văzut în el modestia și umilința omului care se consideră obișnuit în fața geniului Celibidache.” Veronica Pavel Lerner are puterea de-a se transpune complet în lumea ficțională la care se raportează, cu o angajare totală, după cum ea însăși recunoaște, afirmând:” atunci când sunt în poziția de consumator de artă, ca spectator sau cititor, intru complet în lumea fictivă care mi se oferă, mă las transportată în întregime dincolo de
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
având ca teme principale prietenia, dragostea și frumosul . Simbolul copiluilui joacă un rol central în semantica textului. Încă de la primele cuvinte, naratorul realizează relația adult copil. Imaginea este asociată cu astrofierea lumii imaginative . Adultului nu-i mai este accesibilă lumea ficționalului: „Oamenii mari nu pricep singuri nimic , niciodată și e obositor pentru copii să le dea într-una lămuriri”. Întrebați de către copil adulții vor rata sistematic proba inițiatica a identificării obiectului din desen . Ei nu vor fi capabili sa recunoasca în
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
Ei nu vor fi capabili sa recunoasca în desenul copilului șarpele -simbol sacral al fecundității spiritual - care a înghițit un elefant deci a transcris legile realității imediate și ține de absurdul în lumea contingenta, dar valabil și realul în lumea ficționala. Pentru că lumea adulților se reduce la cotidian ei văd în desen o simplă pălărie. „Când întâlneam pe câte cineva care imi părea mai dezghețat la minte îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu nr. 1, de care niciodată nu m-
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339304_a_340633]
-
vid de moralitate, care permitea exponentului dictatorial din totalitarism, fie șef de poliție secretă, fie secretar general de partid etc., să se exercite cu brutalitate și nepăsare față de orice-i părea inconvenabil. Realitatea mai multor decenii a întrecut atmosfera, totuși ficțională, a romanul 1984, de George Orwell: „Scenariul mi se părea plauzibil: pe amândoi îi cunoscusem întâmplător, la inițiativa lor (aș zice că mă acroșaseră), fusesem pescuit, pe urmă invitat la ei acasă, iar fata, al cărei rol mi-era într-
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
Biserica Romano-Catolica din dorința de a divorța de prima soție, Caterina de Aragon, pentru a se căsatori cu celebra Anne Boleyn. Autoarea aduce în prim plan un personaj istoric mult prea puțin cunoscut, Mary Boleyn, brodând în jurul ei o poveste ficțională, fascinantă, plină de intrigi și secrete de la curte, narațiunea desfășurându-se prin punctul de vedere al surorii mai mici Mary. Mary și Anne sunt două surori care, deși apropiate, sunt extrem de diferite: Mary este inocentă, calma și răbdătoare, dorindu-și
Philippa Gregory : Surorile Boleyn. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339451_a_340780]
-
tendință spre negativ a jurnalismului, manifestată prin exercitarea actului mediatic, nu doar în structurile narative ale ficțiunii, ci după metoda ficțiunii. Persuasiunea ignoră, deformează, ocolește obiectivitatea fie prin înlocuirea totală a realitații cu ficțiunea, fie prin mixarea realității cu elemente ficționale”. Seducția Seducția este operația persuasivă cea mai inocentă, ea jucând în contul intuiției sub o mască de cogitație. “Pentru ca operația de seductie să fie fecundă, pentru ca în substanța sa persuasivă ea sa depună cuvinte și gânduri emoționale, pentru ca destinatarul să
Mirela Teodorescu: Mecanisme ale persuasiunii practice () [Corola-blog/BlogPost/339476_a_340805]
-
mai mult. Ce-a de-a doua convenție reține ca situație specifică adresarea realizată de scriitor prin intermediul operelor sale. În jurnal sunt mobilizate două existențe. Ele se exprimă în cadrul unuia și aceluiași discurs prin intermediul unui mesaj existențial modulat social și ficțional. Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
tendința spre negativ a jurnalismului, manifestată prin exercitarea actului mediatic, nu doar în structurile narative ale ficțiunii, ci după metoda ficțiunii. Persuasiunea ignoră, deformează, ocolește obiectivitatea fie prin înlocuirea totală a realitații cu ficțiunea, fie prin mixarea realității cu elemente ficționale” (Vlăduțescu Ștefan, 2006, p.168). Seducția Seducția este operația persuasivă cea mai inocentă, ea jucând în contul intuiției sub o mască de cogitație. “Pentru ca operația de seductie să fie fecundă, pentru ca în substanța sa persuasivă ea sa depună cuvinte și
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
vizibili. „Precizarea” se adresează unui cititor prins voluntar în contractul de comunicare epică. Acțiunea are consistență și atrage prin autenticitatea experiențelor propuse și prin profunzimea trăirii erotice interculturale. Naratorul dovedește o conștiință lucidă a rolului său de constructor al realității ficționale: „Povestea trebuie povestită de tine. (...) Atenția trebuie centrată pe narator și nu pe poveste. Aici e tot farmecul poveștii: că tu crezi că o prostituată care n-a prestat decât un zâmbet câteva ore ...” (p. 32). El se dedublează pentru ca
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]