8,147 matches
-
nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore. Uneori, fierbea niște orez pe post de garnitură și, alteori, cînd nu stăteam prea bine cu banii, ne mulțumeam doar cu orez și sos de soia. Mustața lui Jerry era destul de stufoasă și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acasă, așa că mi s-a părut În regulă acum să-mi bag un pic nasul prin lucrurile lui. Atunci cînd cineva e mort sau ca și mort, nu se mai cheamă că-ți bagi nasul ca nesimțitul unde nu-ți fierbe oala, ci documentare. Îmi doream foarte mult să aflu povestea șobolanului. De cînd l-am auzit că-i spune lui Norman despre ea, am fost sigur că acea poveste are, cumva, un răspuns pentru mine. Un răspuns la ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu cinci lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub razele Încă reci ale soarelui. Privind peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hemoragiile țesuturilor lor cerebrale înflorind sub camerele de compresie placate cu aluminiu și sub recipientele de reacție. Vaughan își imaginase masive tamponări dintre dușmani pe viață, morți născute din ură oficiate de carburantul arzând în șanțurile de pe marginea drumului, vopseaua fierbând în lumina fadă a după-amiezii din orașele de provincie. Vizualizase ciocnirile specializate ale criminalilor evadați, ale recepționerelor de hotel ieșite din tură, blocate între volanele și poalele amanților lor pe când îi masturbau. Se gândise la accidentele cuplurilor aflate în luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag în pușcărie!!! În acel moment se produse pana de curent. * * * Pe aeroportul Otopeni se adunase un puhoi de lume, de parcă naționala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Controlinvest contractele? - Nu încă, dar aș avea chef să v-o sug, dacă vreți, ooooh, am limba moale... - Mersi mult, dar nu-i nevoie. Femeia își linse degetul mijlociu. - Poate vreți să îmi vedeți țâțele, am sfârcurile tari... - Nu, lasă, fierbe mai întâi găina aia. Secretara ieși plângând. Alin reciti cele 46 de strofe pe carea le scrisese noaptea trecută pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta-i bună... Și în exact acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara rămăsese în stop cadru lingându-și țâța dreaptă. Alin scoase găina din oală, o băgă într-o pungă și ieși pe stradă, unde, bineînțeles, nu se întâmpla nimic. - Cerber! Ceeerbeer! strigă Alin. De sub un gard țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care era infirmieră la Spitalul Princess Marina. Cumpăraseră niște stofă și începuseră să croiască o rochie pentru fiica surorii sale. Duminică fuseseră la biserică și o femeie leșinase în mijlocul unui imn. Sora ei o ajutase să-și revină și-i fierseseră niște ceai într-o încăpere de lângă biserică. Femeia era prea grasă, povesti ea, și căldura o doborâse, dar își revenise repede și băuse patru cești de ceai. Era de loc din nordul țării, urmă ea, și avea doisprezece copii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mă gândeam la un inel fin. Bijutierul îi aruncă o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite, iar ea își băga nasul unde nu-i fierbea oala. O să vă arăt câteva inele, spuse el, aplecându-se să deschidă un sertar de sub tejghea. Iată niște inele cu diamant foarte potrivite. Puse sertarul pe tejghea și arătă spre un rând de inele așezate în despărțituri de catifea. Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
furcă. Menajera sa fusese înarmată! O suspecta de multe chestii - necinste sau mai rău decât atât - dar nu că ar fi avut un pistol. Ce punea la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând va fi gata. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând va fi gata. Nu mă miră, replică ea. E o femeie necinstită. Până la urmă tot a prins-o poliția. N-a reușit să-i ducă. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe fură de acord în după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-nghițitură... Am fi fumat o țigară în ghereta lui, iar nea Grigore mi-ar fi povestit a nu știu câta oară cum l-a repezit el și pe rector, să-i fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s scumpi! Mănâncă numa’ ăia cu bani și mașini, la niște restaurante care-s departe, au lumină toată noaptea... - Păi și tanti Leana, când n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
petlițe și cizme și pușcă în husă, ne-a dat și nouă odată o pasăre, un fazan i-a zis, mai mică decât o găină și cu pene cenușii și albastre, greu de penit, tot mai rămân tuleie. L-a fiert maică-mea, dar n-a ieșit, era cam tare și eu am vrut ficatul, „da’ ni l-a adus fără ficat! De unde dracu’ să-ți dau? Înghite ce-ai acolo și gata, că nu mă mai uit acum și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ai văzut ultimul număr din Magazine littéraire? - Nu, încă nu, n-am avut vreme... - E acolo un dosar consistent despre Derrida, despre logologie și intruziunea galopantă a subiectivității în filozofia de azi, în legătură și cu postmodernismul. E de consultat! - Fierbe lumea de când cu țiitoarea lui Pârvulescu, cică i-a dat ei niște gravuri și tablouri, le caută fiu-său... îl aud și pe Crăciunescu din spate. O să fie distracție, va ieși scandal, madam Pârvulescu susține că erau moștenire de la familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la ce mă gândesc când intru în curtea muzeului! Nu-mi amintesc unde am citit asta sau ceva aproximativ și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar mai tîrziu Îi trimise să caute lemne și buruieni cu care să facă un foc mare. În cea mai mare găleată pe care o avea strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el fixa din nou scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal a Niñei Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Sincer, chiar nu trebuia să se deranjeze atâta. Poate c-ar trebui să renunțe la negare și să accepte pur și simplu că e mort. Poate să se reincarneze. Zic: Nu poate fi sănătos să creadă că e încă viu. Fierb pe dinăuntru. Ce-mi doream de fapt anul ăsta era o nouă poșetă Prada. N-a fost vina mea că nu’ș ce fixativ i-a explodat lui Shane în față. Bum, și-a intrat în casă clătinându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
țînțar armăsar în ceea ce privește pericolul răsturnării guvernului. Era o creștere, dar nu știa cît este de reală. Numărul arestaților nu era un indiciu. Cu o zi înainte aceiași oameni făcuseră același lucru, nu-și ținuseră gura, se băgau unde nu le fierbea oala și erau lăsați în pace, cum era și bine și normal. Iar a doua zi, hodoronc-tronc, erau arestați, scriau ziarele și creștea pericolul. Asta era chestiunea adevărată, de ce aveau nevoie unii și alții să crească pericolul? De ce avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna lumea cu fundul în sus. Guvernul simțea că îi fierbe cazanul sub picioare și pentru că nu vor să se dea jos de pe el, să lase aburii să se împrăștie, măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea. Pînă cînd a înțeles jocul, n-a avut stare, nu putea să-și vadă de lucru, repezea oamenii, striga la ofițerul de serviciu, fierbea în sinea lui atît de tare, încît nimeni nu mai voia să intre la el, oricît de urgente ar fi fost lucrările; trebuia să apară altceva, să i se distragă atenția, un telefon de la ministru, de la Externe, o invitație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost semnalul de mult timp așteptat, zeci de rechini se lansară la atac în cel mai brutal și sângeros măcel la care asistase cineva vreodată. Marea se vopsi în roșu și se cutremura de parcă ar fi început să fiarbă din cauza forfotei zecilor de fiare lacome, al căror număr creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din cele patru puncte cardinale, atrase de mirosul sângelui care curgea în șuvoaie din sute de răni hidoase. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]