771 matches
-
pe nas.): Ce nas frumos ai! PARASCHIV (Cu gândul aiurea.): Am crezut că mor... MACABEUS: Tu? Să mori tu? PARASCHIV: Când am văzut focul... (PARASCHIV nu realizează sensul în care decurg mângâierile lui MACABEUS.) Era negru... În jur... Era ca fierea, da... MACABEUS: Ai un nas frumos... Și o frunte înaltă, zău așa... Unde spui că ți-ai dat tu doctoratul? PARASCHIV: La Göteburg... MACABEUS (Meditativ.): La Göteburg, da, la Göteburg. Ai o bărbie rotundă, o bărbie rotundă... PARASCHIV (Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
display-ul. Reciti cu rapiditate rândurile pe care le așternuse furios. Avea senzația că nu sunt așa de proaste precum preconizase - extraordinar, domnule, vrei să scrii bine și iese prost, vrei să scrii prost și iese bine, are gust de fiere și meseria asta a scrisului, de-aia se apucă de băutură scriitorii, de-aia nu mor niciodată împăcați cu ei înșiși -, însă renunță să mai adauge vreun cuvânt. Altceva îi bântuia mintea, de câteva secunde. Se ridică, merse în sufragerie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sunt un biet muritor, Doamne, și fără putere... Dă- mi putere să rezist, Doamne... Te rog!... Iorgu știa prea bine că voia Domnului nu se pune la îndoială, totuși, el se revoltă împotriva nedreptății. Neputincioasă, revolta lui se prefăcu în fiere, ce-i pătrundea cu uriașa amărăciune carnea, îi orbea mințile. Și, deodată, începu să-l apese o neagră grijă necunoscută... - Mi s-a vărsat fierea în sânge!... murmură el, înțelegând ce i se întâmplă, și gândul îl duse la Vasilica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pune la îndoială, totuși, el se revoltă împotriva nedreptății. Neputincioasă, revolta lui se prefăcu în fiere, ce-i pătrundea cu uriașa amărăciune carnea, îi orbea mințile. Și, deodată, începu să-l apese o neagră grijă necunoscută... - Mi s-a vărsat fierea în sânge!... murmură el, înțelegând ce i se întâmplă, și gândul îl duse la Vasilica... Vroia șă-și ceară iertare... să-i cerșească iertarea, să-i ceară ajutor. - Dumnezeu trebuie să-mi fie aproape! Își zise el. Și, un mare fior
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înviat!.. Iși începu părintele paroh, predica. .Dar, cât a pătimit Iisus pentru mântuirea noastră, oamenii, care prin păcatul lui Adam osândiți am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși, pentru mântuirea noastră... Cât!.. Și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în eo, ea vel eis essent apposita aliqua verba derogatoria, penalia vel precisă, ut, pută, "Pater noster" etc., vel "Ave Maria" etc., vel aliis quibuscumque similibus etiam și talia forent de quibus în presenti testamento et clausula revocatoria expressa mentio fieri debuisset et seu deberet, de quibus dixit se ad present non recordari et omnino penituisse et penitere talia verba apposuisse. Et voluit presens testamentum et ultimam voluntatem omnibus aliis ipsius testatoris testimentis et ultimis voluntatibus et hactenus per eum factis
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
omnibus aliis ipsius testatoris testimentis et ultimis voluntatibus et hactenus per eum factis prevalere et nullo modo vel per aliquam revocationem tantum vel expressam generalem vel spetialem infringeri, revocări, capsări aut aliquo modo mutări, șed totiens consumări, et de novo fieri quotiens appareret modo aliquo, revocatum, irritatum vel viribus vacatum, nisi în tali revocatione continetur et insertă esset tota oratio dominicalis, videlicet "Pater noster" etc., et tota series presentis testamenti. Et taliter me Petrum notarium infrascriptum rogavit de predictis publice conficerem
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ei giumbușlucuri, să intre În alte grații, numai scamatori, Thomas, ăștia ne omoară de tot, Înainte să ne omorîm noi! SÎntem pierduți, Thomas! Trăiește cît mai ai vreme!...“ Jesper a izbucnit În plîns. Apoi a vomitat. Verde, numai alcool și fiere. Veninul de care era plin și Thomas. A venit un picolo, a schimbat fața de masă. Jesper a băut o cafea, s-a Înviorat. „Trăim vremuri care ne fugăresc“, nu s-a lăsat Castor, „totul e hăituială, nu mai ai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nefericit. Otilia râse și întrebă ce fac ceilalți. Stănică îi comunică cum că toți o iubesc superlativ și regretă c-au jignit-o, și mai ales îi transmise dorința Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea nici un fel de fiere și uita repede răutățile altora. Consultă din ochi pe Felix și zise că niciodată n-a fost supărată, ceea ce determină pe preagrăbitul Stănică să dispară numaidecât și s-o aducă pe Aurica. Toată extraordinara revoluție sufletească a lui Felix, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai tinerei generații malaxați, apărând și dispărând pe limba și pe buzele atacatorului. Asistam neputincioși. Scârbiți. Înțepeniți... Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe la ora 14,20-14,25 de minute, din acea iscusit camuflată după-amiază de duminică, 24 aprilie 1988, cu mintea clinchetindu- i încă de sunetul cupelor de argint, precum și de neîncrederea că pustioacelor alea de împărați li s-ar fi împrăștiat fierea dacă ar fi sorbit cumva vin roșu și din cutii ruginite de conserve ori din 387 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI L-A ARUNCAT ÎN ADÎNC, L-A ÎNCHIS ACOLO, ȘI A PECETLUIT INTRAREA DEASUPRA LUI, CA SĂ NU MAI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noi, ce crezi dumneata? Dimineața, cum mă duc, deschid fereastra. "Ei, cum ați dormit, fraților? îi întreb. Bine? Nu v-a fost frig?" Ei, nimic. Mă spăl, îmi iau halatu, îmi vine ajutoru. Îl întreb: "Cum crezi, Vasile, că stă fierea-n ăsta?" Mortu pare cumsecade. Mă uit la buzele lui. Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înaintea noastră să nu lase aurul pe degetele răposaților. Să le fie de bine! Și uite-așa îmi trece ziulica! Am învățat: le scot ficatu afară, mă uit: "Ăsta a băut mult", îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu n-o să mai fii a dracului! Cel puțin te faci înger, n-o să te mai viseze rudele." Și-mi mai pică §i cîte-o fetișcană. O, p-astea să le vezi! Abia le-a-mbobocit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mie îmi place cu dreptate să fie... Codoșul s-a însuflețit: - Bine, am să dau ecsivă la caramangii că n-ai murit și că-i chemi la prăduială... S-a dus și-a spus printre oamenii lui. A auzit Bozoncea. Fiere era. Îi jură pieirea și ucenicului și ălui bătrân. Aflase Nicu-Piele, aflase Sandu. Clătinau din cap: - S-a făcut râios, vrea să treacă peste Stăpân... Și-n mintea lor se gândeau că parcă s-ar fi dus după Paraschiv, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ne otrăvește gîndul? Dorul de veninuri este o criză a imanenței: un maximum de transcendență cu mijloacele lumii. - Dar toate laolaltă sânt prea slabe ca să ne învenineze de o altă lume până la a ne uita veninul. Când va crăpa odată fierea spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu se mai gată, și ce adorație trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia în orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne-a descărcat pentru ultima oară de sarcina cunoașterii. Acea teamă de plictiseală ce nu poate fi asemuită cu nimic... Un rău ciudat încălzește sângele și prevestește golul surd ce te macină apoi, în ceasuri fără nume. Se apropie Urâtul, fiere a timpului turnată în vine. Și teama ce te învăluie cere fuga. Așa începi să nu mai ai pace în nici un loc. Neajunsurile acestei lumi trebuie trăite până la teologie și diabolism. În nici un fel să nu rămânem la stadiul sentimentelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
umori fundamentale: sângele, bila galbenă, flegma (adică ceea ce curge din nas, numită și spută) și atrabila (sau bila neagră). Aceste patru umori determină caracterele sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic, fiind prezente în vocabular și sub forma expresiilor „a-și vărsa fierea de mânie”, „a-și face sânge rău” sau a avea un „caracter flegmatic”... Amabil, răutăcios, simpatic, rece, altruist, limitat, boem... Confruntați cu extrema diversitate a cuvintelor care desemnează caracterul, cercetătorii contemporani procedează ca într-un joc cu șapte familii și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se ia mâncarea de la masă căci, după el, șoptisem ceva celui de lângă mine, sau eram trezit în toiul nopții spre a fi trimis în biserică să mă rog. Era obsedat de ochii mei care, spunea el, au un rezervor de fiere depozitată acolo de diavol. Nu era o viață ușoară și de aceea am hotărât să plec, cu toate că știam că acum o să mă caute și-n gaură de șarpe, numai să mă vadă întorcându-mă pocăit și smerit. Între timp am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
meu este străin de toate murdăriile voastre delirante. În inima mea vorbește glasul lui Dumnezeu, mă ajută să fiu liber și să spun mereu adevărul. Iar misiunea voastră este să nu contrafaceți realitatea și să faceți din ea noroi și fiere. Nu pot fi condamnat pentru ceea ce n-am săvârșit numai fiindcă cineva visează să mă vadă pe rug ca pe o oaie pentru a-și satisface lăcomia răutății. Vorbește-ne de părintele Ippolito Beccaria. Oh, bătrânul era un om blând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Pentru Tommaso nu exista scăpare, interogatoriile preliminare fuseseră încredințate intenționat celor doi judecători deja puși pe jar și înfuriați de modul său de a se apăra. E nevoie să-l înmuiem și să-l eliminăm înainte de a răspândi din nou fiere și alte confuzii. Răspunsurile lui par cele ale unui posedat; dacă în creierul lui domnește nebunia, trebuie să fim atenți să nu ne-alegem cu povara lui. Vom verifica și vom proceda în consecință. Dacă e nebun, oasele îi vor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest nou imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
204). Stimulii urii sunt, în general, acele lucruri care ne fac să ne simțim neajutorați și șubrezi. Când urâm, simțim o nevoie imperioasă să scăpăm de ceea ce ni se pare detestabil: "ochii noștri devin pumnale, inima ne e plină de fiere, vrem să rănim, să umilim, să anihilăm obiectul urii noastre, să urlăm, să-l facem bucățele" (Holmes, Holmes, 2001, p. 115). În principiu, nu-i putem urî "decât pe cei de care sunem dependenți într-o oarecare măsură", scrie F.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau depresie dar s-ar putea să sufere de tulburări de dispoziție mai ușoare (Nolen-Hoeksema, 1998)153. 8.6. Teorii asupra depresiei 8.6.1. Teorii biologice Originile teoriilor biologice asupra depresiei le regăsim în Antichitate, Hipocrate crezând că acumularea fierei și flegmei afectează procesele care au loc la nivelul creierului "întunecând spiritul și făcându-l melancolic". De-a lungul secolelor, a existat un interes deosebit pentru a identifica sursa patologică a depresiei, astfel că propunerile din epoca modernă timpurie au
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pășam plin de speranță Dodată însă vânturi nava - mi zdrobesc!... Ca ea, și eu zdrobit, scapai... mai fără viață!... ......................................................... Și iată-mă separat de tot ce am iubit! Voința ta, o, Doamne! să fie împlinită! Gura-mi să resignă, și fiere amărită, Voi ști, de-a trebui, a bea păn la finit! Dar bardul nostru, care însamnă cu atâta conștiință până și luna (necum anul) în care au luat naștere nemuritoarele sale produceri, este totodată și prozaist. "George și Maria" se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Sultana validea - fără pereche/ De nărăvită-n rele - a aflat/ Că fi-su vrea să-și lase legea veche”1012 Naratorul, vizibil atașat de personajul pozitiv, nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]