523 matches
-
aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația și atitudinea specific expresioniste: "Procesiunea de păpuși trecea printre casele care-și ascundeau ușile, geamurile, străbătea străzile circulare, concentrice, rotindu-se în jurul a ceea ce credeau a fi noaptea, bucuria. Și capetele lor creșteau, bălăngănindu-se deasupra umerilor! Capetele crescând, ochii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
modalizările de incertitudine, fie creînd capcane referențiale. Astfel, în Lecția despre lucruri a lui Claude Simon (pp. 22, 23-24), o anumită scenă marină, prezentată ca fiind "reală", se vădește a fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cyborgului este propusă drept un „mit politic ironic” care subminează „dominația informaticii” (vezi Haraway, 1991, 1998Ă și o rediscuție deopotrivă a feminismului, a socialismului și a materialismului. Prezentând utopia transgresării și a emancipării cyborgice prin scenarii de tip science-fiction, această figurație se dorește a fi, în același timp, o critică satirică a ciberneticii și a noii hegemonii globale, tehnomedicale. Dar și o critică a feminismului ecologic și a celui religios, care aduc o perspectivă romantică asupra tehnoștiinței prin demonizarea practicilor acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
legitimează ceea ce autoarea numește „informatica dominării”. Organismele cibernetice sunt socotite, din această perspectivă, „hărți ale controlului și ale identității”, ale protezării și ale interfațării, ale inteligenței artificiale și ale procedurilor decizionale electronice, ale controlului politic și ale opoziției la putere. Figurația „monstruoasă” (vezi Haraway, 1992Ă a cyborgului devine, în aceste cazuri, o imagine sau o metaforă cu un impact puternic asupra cunoașterii, a subiectivității afective și a formelor puterii, o strategie feministă de intervenție în matricea dominației masculine din tehnoștiință și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița, la Rosi Braidotti iconul feminist este „subiectul nomadic” (vezi capitolul al doilea pentru o discuție mai extinsă a nomadismuluiă. În ultimul caz, avem de-a face cu o întâlnire între postmodernism și feminism prin provocarea noțiunii de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnologii opoziționale de putere”, atât psihice, cât și de comportament social. Sandoval își construiește întregul discurs ideologic în jurul afirmației lui Haraway, „we are the cyborgs”, reformulând accepția pronumelui personal „noi” în contextul conectării identitare și al pericolului imperializării unei (singureă figurații de identitate. Prin urmare, astfel de perspective care cuplează feminismul digital la postcolonialism urmăresc introducerea unei viziuni plurale, dialogice și democratice asupra identității (o metodă de „dezidentificare” - vezi Gajjala, 2001Ă, dincolo de paradigma existențială și culturală de tip excludere, negare și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o nouă orientare a sensibilității artistice. Păstorul întristat (scrisă la 18 ani) vine încă în prelungirea liniei convenționale a secolului al XVIII-lea, cu ecouri din pastoralele lui Florian (scene idilice și galante, imaginea simplificată a omului și a naturii, figurația mitologică). Există aici semne ale unui remarcabil simț al expresiei, vizibile și în versul de grațioasă fluență, potrivit cerințelor genului și candorii iubirii tinerești. Ruinurile Târgoviștii rupe vădit cu clișeele poeziei neoanacreontice, opunându-le o ipostază romantică a eului, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
expiator: "Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, / Vindeca de noapte steaua-n tremurare"49. Aceste imagini nu constituie un "pastel cosmic"50, cum presupune Pompiliul Constantinescu, nici unul "vesperal", cum crede G. Călinescu 51, ci sunt, mai curând, alegorii / figurații ale invenției poetice. Să revenim la textul parafrazei barbiene: Implicatele pajuri, lacul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat, ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici 52. "Implicatele pajuri", ca și imaginea, foarte asemănătoare, din "Secol
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Deși remarcile poetului român se referă la condiția operei științifice, ele pot fi ușor extrapolate la domeniul artei, în speță, al "lirismului absolut". Secvență descriptiva de mai sus conduce la un trop central, unul din "riturile rapsodice" fundamentale pentru Barbu - figurația - pe care, într-o cronică literară din 1930 - "Salut în Novalis" - , dedicată poeziei lui Alexandru Philippide - o descrie astfel: Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formula. Operația: transformare liberă permutare de chipuri în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
descriptiva de mai sus conduce la un trop central, unul din "riturile rapsodice" fundamentale pentru Barbu - figurația - pe care, într-o cronică literară din 1930 - "Salut în Novalis" - , dedicată poeziei lui Alexandru Philippide - o descrie astfel: Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formula. Operația: transformare liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formulă, doar memoria consemnata a uneia singure din aceste operații. Iată un exemplu de figurație, de regiune fastuoasa, novalisiană. Pământul simplificat, înălțat
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o descrie astfel: Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formula. Operația: transformare liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formulă, doar memoria consemnata a uneia singure din aceste operații. Iată un exemplu de figurație, de regiune fastuoasa, novalisiană. Pământul simplificat, înălțat pe coturnele unui "rege-liniștit", se desfășoară în castel subpământesc: Sein Schloß ist alt und wunderbar, / Es sank herab aus tiefen Meeren / Stând fest, und steht noch immerdar, / Die Flucht zum Himmel zu verwehren
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a scufundat din mari adânci, A stat neclintit și stă neîncetat / Să ferece fugă spre cer. / Pe dinăuntru un tainic brâu / Se-nfășoară pe supușii împărăției, / Iar norii pe peretele de stâncă-n jos, / Fâlfâie că steaguri de izbândă (germ.)] Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică mai naivă că alegoria. A o confundă cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
steaguri de izbândă (germ.)] Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică mai naivă că alegoria. A o confundă cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de frecvent în Philippide, se acoperă de precedentul indiscutabil al lui Novalis 52. Interesant ni se pare și faptul că tropul "figurației" barbiene se suprapune, am zice aproape perfect, cu principiul suprarealist al "imaginii duble", teoretizate
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de frecvent în Philippide, se acoperă de precedentul indiscutabil al lui Novalis 52. Interesant ni se pare și faptul că tropul "figurației" barbiene se suprapune, am zice aproape perfect, cu principiul suprarealist al "imaginii duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
57, 62, 87, 88, 106, 128, 156, 160, 172, 176 expresie, 13, 21, 86, 90, 92, 98, 100, 102, 132, 135, 137, 138, 148, 152, 164, 167, 171, 189 expresivitate, 180 F Fabre, Lucien, 60, 208 Faivre, Antoine, 189, 201 figurație, 174 ființă, 53, 56, 58, 71, 112 filament, 52 Foarță, Șerban , 92, 194, 201 Focillon, Henri , 88, 201 formă, 22, 34, 50, 56, 68, 79, 94, 96, 130, 139, 140, 152, 156, 169, 177, 180 frumosul, 93 frumusețe, 60, 76
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
îl imită pe Coșbuc, apoi pe Eminescu, ale cărui poeme le transcrie, diluându-le. Ambițios, încearcă și o Poveste a Omului, precum și ample poeme istorice (Ultimul vis al lui Bonaparte, Moartea lui Mihai Viteazul), dar orice emoție e strivită sub figurația desuet romantică și mașinăria retorică. În Spre ziuă se distinge un halou de lirism autentic, susținut îndeosebi de toposul căminului, mai consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Salut în Novalis (Al.A. Philippide - Stînci fulgerate), din "Vremea", 27 martie 1930, redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Paginile barbiene sînt și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru Domnia-Sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sînt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu-mi interzise (probabil, pînă la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fiindu-mi interzise (probabil, pînă la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis". Este emoționantă și în totul admirabilă atitudinea față de un alt poet, contemporan lui, atitudine atît de rar întîlnită în mohorîtele noastre zile: "Dar elogiul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
romanțioase ale genului. Julieta lui T. viețuiește în lumea cu orizontul obturat a blocurilor-dormitor din ghetoul socialist, redusă la stereotip de farsa adevărată și lipsită de măreție sau de tragism în care e distribuită din oficiu într-un rol de figurație: cartierul uriaș, nou, sutele de blocuri uniforme îngroapă imaginația. Jocul de-a personajele dispare. Ele întâlnesc același chip, multiplicat parcă de un xerox secret. Viața lor se depopulează, natura iubirii lor își schimbă semnul plus în minus. Romancierul observă sistemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari, lotri, vătafi, zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
incorectitudinea fără a abuza de ea, atingînd în fiecare clipă solecismul, poți da o aparență de viață scriiturii. (NN) Cioran nu cade însă în păcatul idolatriei stilului și știe că, în fond, realitatea nu e mai puțin găunoasă atunci cînd figurația ei verbală este strălucită și ambiguă. Pe de altă parte, acesta poate fi un răspuns, un pansament eficace la o suferință ontologică constitutivă, în plan personal, și o tentativă de a oferi spiritului o cale de ieșire din impas, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]