1,924 matches
-
114">Ibidem, pp. 218- 219.</ref> Aflăm, cu această ocazie, că simplaprezență înseamnă lipsă de relief - prin aceeași lipsă de diferență „în raport cu alte posibilități de ființă“. La fel se întâmplă și cu ceea ce numim posibilitate, când e descrisă contingența unor ființări simplu prezente.<ref id="115">Ibidem, p. 197. Cf. deopotrivă p. 198, vorbind despre „putin țade-afi care plutește fără repere, în sensul «indiferenței arbitrarului» (libertas indifferentiae)“.</ref> Sau cu egoul omenesc, dacă e văzut ca „res cogitans lipsit de lume
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nu comportă diferențe esențiale față de altele, nu are un relief distinct. Se situează sub semnul contingenței, întrucât cu el „se poate «întâmpla» una sau alta“. Aduce în față indeterminarea sa din punct de vedere ontic și mai ales ontologic. Iar ființării simpluprezente îi corespunde simplaprivire a ceea ce omul întâlnește. Este o privire ea însăși indiferentă, ce constată doar că ceva este de față, în simplitatea sa neutră, elementară. Nu cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a privirii și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cumva contează mai mult decât orice tocmai această indiferență a privirii și a celor văzute ca deja date? Nu tocmai de aici, din această indiferență, se naște lipsa lor de sens? Probabil că e riscantă această lectură, însă cred că ființarea simpluprezentă reține tocmai prin așa ceva. Nu e în joc o indiferență pură, căci ea survine în varii chipuri. Uneori apare ca mod de a fi deja dat.<ref id="118">Ibidem, p. 67. </ref> Sau ca un mod „de sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre ființarea simpluprezentă: aceasta poate deodată să ia cu asalt ființa omului și să o distrugă. Din lipsită de sens, ea devine nemijlocit absurdă.<ref id="122">Ibidem, p. 208.</ref> Este vorba aici toc mai despre natură și acele fenomene teribile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poate să pună în primejdie lumea omului și chiar să o distrugă. Vedem așadar că nu e vorba de o indiferență pură și inofen sivă în relație cu lumea omului. Dimpotrivă, comportă diferite abateri față de un posibil grad zero al ființării. Vine une ori cu un exces (când apare ca deja dată). Alteori anunță un deficit neobișnuit (lipsă a unei diferențe de ființă). Vine deopotrivă cu o derivă neașteptată și gravă (cum se întâmplă când ajunge amenințătoare). Cea din urmă abatere
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ajunge amenințătoare). Cea din urmă abatere ar fi evidentă, pentru Heidegger, în cazul naturii, care nu înseamnă doar viață elementară și peisaj, ci deopotrivă putere capabilă să ia cu asalt lumea omului (§ 15). Aș crede că exact aceste abateri ale ființării simpluprezente, pe fondul indiferenței ei ontologice, au condus, în paginile lui Heidegger, la considerarea ei ca lipsită de sens și în cele din urmă absurdă. Dar să revenim puțin la ceea ce s-a numit „natură“ și să vedem în ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dintre preocupări. Vezi atunci de pildă doar florile pajiștii - nu și plantele botanistului, vezi doar „izvorul țâșnind din adânc“ - nu și locul geografic din care s-a stabilit că izvorăște acesta. Cum am putea sesiza totuși un asemenea mod de ființare, simpla ei prezență? Probabil regresiv, venind dincoace de privirea ambientală și de 126 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 123. preocupările cotidiene. De exemplu, dincoace de natura adusă într-o anumită ordine sesizezi ceva inepuizabil și imprevizibil, ce nu poate fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
enunțată mai sus, anume că, dacă orice poate fi privit ca simplă prezență, atunci orice poate să apară lipsit de sens și în cele din urmă absurd. Din aceste motive, îmi este greu să înțeleg de ce spune Heidegger că „orice ființare ce nu are felul de a fi al Daseinului [trebuie] să fie concepută ca lipsită de sens“. Greu de înțeles este și trecerea de la cele lipsite de sens la cele absurde. Deși lipsa de sens nu e citită negativ, ea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ale naturii ce pot să disloce totul în cale. A socoti ceva lipsit de sens înseamnă a reacționa pe fondul unor așteptări și dorințe. Ceea ce vreau să spun este că lipsa de sens nu poate fi rezervată unui mod de ființare străin nouă. Aș merge chiar mai departe, afirmând că doar acolo unde sunt posibile cele cu sens devin posibile și cele lipsite de sens, în ultimă instanță cele absurde. Am putea privi această chestiune și altfel. Oare omul nu ia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
126">Ființă și timp, ed. cit., p. 209.</ref> Cu această mențiune, este consecvent modului în care explicitează constituirea ființei ca fenomen. La fel și prin ceea ce adaugă imediat: „Sensul ființei nu poate niciodată să fie pus în opoziție cu ființarea, sau cu ființa ca «temei» purtător al ființării, deoarece «temeiul» (Grund ) nu este accesibil decât ca sens [...]“. Însă, în același loc, urmează ceva ce pare să scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ref> Cu această mențiune, este consecvent modului în care explicitează constituirea ființei ca fenomen. La fel și prin ceea ce adaugă imediat: „Sensul ființei nu poate niciodată să fie pus în opoziție cu ființarea, sau cu ființa ca «temei» purtător al ființării, deoarece «temeiul» (Grund ) nu este accesibil decât ca sens [...]“. Însă, în același loc, urmează ceva ce pare să scape acestui dispozitiv fenomenologic. Spune că temeiul este accesibil doar ca sens „chiar și atunci când el este «lipsă de temei» (Abgrund ), abis
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întâmplare sau eveniment ~ (vezi „întâmplare“) întrebare ~ 11, 18, 21, 38, 65, 113 (n. 102), 115, 117, 151, 162, 168, 192 lege ~ 182-190 lume ~ 9, 38, 44, 51 (n. 40), 89, 103 (n. 95), 108, 143, 149, 184, 194-195 mod de ființare ~ 120-131 neutralizarea celor ~ 138-140 om ~ 76-84, 88-97 (celălalt este ~) propoziție ~ 11 (n. 1), 14-15, 99-103, 131-132, 146- 164 rațiune ~ 85-88, 140-141 reducere la ~ 56-62 reducția celor ~ 79 refugiu ~ 40-45, 74 reprezentare ~ 31, 37, 40, 45-47, 48-54, 73, 75, 95, 117
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva dea dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 43.</ref>). Se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva dea dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 43.</ref>). Se oprește și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva dea dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, Editura Politică, București, 1988, p. 43.</ref>). Se oprește și înțelege că astfel de afirmații
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ref> Or, deschiderea comprehensivă și proiectul privesc modul omenesc de a fi. Sensul, ni se spune în același loc, „este un existențial al Daseinului și nicidecum o proprie 120 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 108. 109. tate care se atașează ființării, care se află «în spatele» ei sau care plutește undeva ca un «tărâm intermediar»“. A vorbi în chip propriu despre sens înseamnă a avea în vedere un mod de a fi („Ceea ce este înțeles, riguros vorbind, nu este sensul, ci ființarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ființării, care se află «în spatele» ei sau care plutește undeva ca un «tărâm intermediar»“. A vorbi în chip propriu despre sens înseamnă a avea în vedere un mod de a fi („Ceea ce este înțeles, riguros vorbind, nu este sensul, ci ființarea, în speță ființa“). În relație cu comprehensiunea, sensul reface structurile acesteia și elementele ei prealabile. Are el însuși un caracter prealabil. În consecință, doar plecând de la posibilitatea sensului ceva devine comprehensibil ca atare. Acest lucru nu contrazice ideea că orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unui sens, cu orice mod de comprehensiune se anunță un sens. Urmează o precizare decisivă pentru ceea ce se spune Heidegger în acest loc. „Sens nu are decât Daseinul, în măsura în care starea de deschidere a faptului de afiînlume poate fi «umplută» cu ființarea descoperită în această stare de deschidere. De aceea, numai Daseinul poate fi cu sens (sinnvoll) sau fără sens (sinnlos).“ Orice alt mod de ființare va fi conceput, în această perspectivă, lipsit de sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu are decât Daseinul, în măsura în care starea de deschidere a faptului de afiînlume poate fi «umplută» cu ființarea descoperită în această stare de deschidere. De aceea, numai Daseinul poate fi cu sens (sinnvoll) sau fără sens (sinnlos).“ Orice alt mod de ființare va fi conceput, în această perspectivă, lipsit de sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia „lipsit de sens“ nu indică aici o valorizare, ca în cunoaștere sau în axiologie. Lipsită de sens este tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alt mod de ființare va fi conceput, în această perspectivă, lipsit de sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia „lipsit de sens“ nu indică aici o valorizare, ca în cunoaștere sau în axiologie. Lipsită de sens este tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea simplu prezentă, ceea ce ne stă în față în simplitatea faptului de a fi. Am avea dea face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră sau o cetate, în simplitatea apariției sale, ca și cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ființare va fi conceput, în această perspectivă, lipsit de sens (unsinnig). Se face mențiu nea că expresia „lipsit de sens“ nu indică aici o valorizare, ca în cunoaștere sau în axiologie. Lipsită de sens este tocmai acea ființare numită Vorhandenheit, ființarea simplu prezentă, ceea ce ne stă în față în simplitatea faptului de a fi. Am avea dea face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră sau o cetate, în simplitatea apariției sale, ca și cum ar fi dat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unele expresii pe care le folosim în această discuție pot să genereze oricând dificultăți de înțelegere. Astfel, sinnvoll, „cu sens“, pare să indice o posesiune, însă nicidecum în acest caz. Căci este vorba de o situație posibilă doar pentru o ființare care se deschide și se proiectează pe sine. Firește, câtă vreme ceva, să zicem o unealtă, este în atenția omului, vom spune că „are sens“. Nu are sens prin ea însăși, ci prin aceea că este la îndemână și comprehensibilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
celălalt, Fürsorge). În sfera acestor raportări intenționale, sensul se anunță sau se retrage, se arată sau se ocultează. Lipsa de sens privește însă cu totul altceva, de exemplu o piatră oarecare, o furtună în munți, însă văzute pe cât posibil ca ființări nemijlocite, date ca atare. În cazul lor avem de a face cu ființări simpluprezente. Iar faptul de a fi simplu prezent, Vorhandensein, numește „un fel de a fi care îi este total străin ființării ce are caracterul Daseinului“<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se arată sau se ocultează. Lipsa de sens privește însă cu totul altceva, de exemplu o piatră oarecare, o furtună în munți, însă văzute pe cât posibil ca ființări nemijlocite, date ca atare. În cazul lor avem de a face cu ființări simpluprezente. Iar faptul de a fi simplu prezent, Vorhandensein, numește „un fel de a fi care îi este total străin ființării ce are caracterul Daseinului“<ref id="110">Ibidem, p. 56.</ref>. Nu e vorba de ceva întâlnit în primă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
munți, însă văzute pe cât posibil ca ființări nemijlocite, date ca atare. În cazul lor avem de a face cu ființări simpluprezente. Iar faptul de a fi simplu prezent, Vorhandensein, numește „un fel de a fi care îi este total străin ființării ce are caracterul Daseinului“<ref id="110">Ibidem, p. 56.</ref>. Nu e vorba de ceva întâlnit în primă instanță. Nici de o posibilă „materie a lumii“ neafectată subiectiv, ceva „în sine“<ref id="111">Ibidem, pp. 96, 102.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]