1,926 matches
-
o fabrică nemțească, al cărei patron era renumitul teolog Hans Urs von Balthasar). Paul Miron a plecat din țară la 18 ani și s-a stabilit în partea Germaniei ocupate de aliați, scăpînd astfel de calvarul bolșevizării. A făcut studii filologice la Bonn și apoi la Paris, cu întoarcerea în Germania în 1951, cînd își dă doctoratul cu o teză despre structura limbii române în comparație cu latina clasică (Zur Typologischen Struktur des Rumänischen). Din 1962 se va stabili la Freiburg, unde va
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
oară, fapt care nu face decât să sporească interesul filologilor. Este vorba de manuscrise cum ar fi Codicele Erneanul (1749), din care se publică două fragmente, de documentele românești aflate în bibliotecile budapestane, din care se dau iarăși, pe lângă descrierile filologice, și mostre de text, ori de un întreg volum de cântece de lume, din care sunt reproduse piesele cele mai reușite. Conținutul poate părea, din această descriere, eclectic. În realitate, nu este: Mircea Popa s-a fixat, în Cărți, manuscrise
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
promiteam să vorbesc aici.) Ediția, masivă, de 800 de pagini, conține toate volumele de poezie suprarealistă ale lui Gellu Naum. Lipsesc din ea doar cărțile pentru copii sau altele, conjuncturale, din deceniul al șaselea. Însăși exigența acestei trieri spune multe. Filologic vorbind, ediția n-are cusur. O cronologie excelent documentată, o serie de facsimile strict necesare (în cazul poemului Avantajul vertebrelor, redactat sub formă de colaj, sau al desenelor din manuscrisul Căii Șearpelui). De asemenea, o consistentă secțiune de referințe (în
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
textului istoriografic, neutră din punct de vedere stilistic, deși limba română în care scria, la 1912, Pâclișanu purta cu siguranță pecetea latinismului blăjean. Însă o eventuală încercare de reconstrucție a particularităților stilistice, pe lângă faptul că necesită măiestrie literară și experiență filologică, ar fi restrâns și mai mult cercul celor interesați de acest studiu. O lacună a ediției, care, de altminteri, mă și împiedică să o consider o ediție critică, o constituie absența transliterării textului latin. Facsimilul este, desigur, binevenit și reprezintă
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
tipări lucrări de acest gen, pentru care rar se găsesc editori. Însă n-ar fi rău ca textul - obținut în urma unor eforturi deosebite, dat fiind specificul editării de manuscrise - să fie încredințat unei edituri capabile să îl redea cu acuratețea filologică necesară. Altminteri, o parte din obiectivele ediției nu vor fi atinse. Observațiile de mai sus nu sunt menite, desigur, decât să semnaleze deficiențe ce pot fi îndreptate și să îndrume pe viitor. Chiar și-așa, recuperarea primului studiu de anvergură
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
Răzvan Voncu Nu e un secret pentru nimeni faptul că editologia a fost una dintre disciplinele filologice cele mai vitregite în timpul regimului comunist. Cu toții avem în biblioteci ediții critice al căror text este întrerupt, din loc în loc, de infame croșete. Ori, mai grav, din al căror sumar lipsesc anumite texte, fără ca această absență să fie măcar semnalată
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
de asemenea cugetări și observații, ordonate tematic și alfabetic, ce încearcă să fie de fapt un Marin Preda par lui-même . Efortul cercetătorului trebuie să fi fost uriaș (și merită apreciat), însă lucrarea sa este rău alcătuită, atât critic, cât și filologic. Înainte de toate, criteriile alcătuirii sunt discutabile. Circa o treime din carte - 78 de pagini, mai exact - este ocupată de o addenda conținând reflecțiile... altora despre Marin Preda, cele mai multe culese tot din Timpul n-a mai avut răbdare (care pare să
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
implicit, din text - lipsește una dintre sursele principale: Jurnalul intim al scriitorului, editat în 2004. Nici una din reflecțiile conținute în jurnal nu figurează în ediția de față, unde figurează, am văzut, chiar și fragmente a căror paternitate e discutabilă. Nivelul filologic al lucrării este, oricum, destul de scăzut. Autorul nu pare a cunoaște regula conform căreia, atunci când există o ediție critică, orice altă ediție ulterioară trebui să respecte textul acesteia. Marin Iancu nici nu pare să fi văzut această ediție și, prin
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
cât mai convingător profilul artistic al poetului, etapele interioare ale creației și evoluția universului său liric. O atare ediție, firește, nu putea fi realizată decât după o cunoaștere aprofundată a structurilor operei dimoviene, ea neputând fi produsul unei simple adițiuni filologice, ci o împletire complexă a editologiei cu critica și istoria literară. Este ceea ce aceste prime două volume, ca început al ediției critice pe care poetul o merita, reușesc indubitabil să facă. Sumarul lor - alături de prefețele care deschid fiecare volum în
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
proiectul, înțelegem de ce s-a început cu aceste prime două volume și, totodată, de ce criticul nu a urmat întru totul tiparul unei ediții critice tradiționale. Opera lui Dimov nu putea fi împărțită arbitrar, în funcție de repere cronologice exterioare, impuse de recuperarea filologică a textelor. Nici devenirea organică a unei concepții despre poezie, atât de bine articulate, nu putea fi fragmentată doar de dragul unor addenda, care să adauge sumarelor volumelor diverse alte poeme, risipite de autor prin reviste sau rămase în manuscris. Leonid
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
de autor prin reviste sau rămase în manuscris. Leonid Dimov a fost un poet care și-a meditat și premeditat poezia, prin urmare ediția critică trebuie să respecte structura poeticii sale, așa cum el însuși a gândit-o, urmând ca recuperarea filologică a tuturor textelor, publicate sau rămase în manuscris, să fie rezervată unor volume ulterioare celor ce conțin antumele. Decizia luată de editor este corectă, pentru că este fidelă față de relieful interior al creației dimoviene, și se cade apreciată cum se cuvine
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
întotdeauna necesare, de multe ori fiind un inutil balast al lecturii), Ion Bogdan Lefter a corectat tacit greșelile de tipar din edițiile princeps, oferindu- ne un text dimovian de referință. Textul din Opera poetică I-II este de mare acuratețe filologică, de acum încolo citarea operei dimoviene, conform normelor academice în vigoare, trebuind să se facă după această ediție. Pe scurt, fără să ne furnizeze două tomuri „prăfuite”, înecate în virtuozități filologice fără legătură cu imperativele reeditării unui clasic contemporan, Ion
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
din Opera poetică I-II este de mare acuratețe filologică, de acum încolo citarea operei dimoviene, conform normelor academice în vigoare, trebuind să se facă după această ediție. Pe scurt, fără să ne furnizeze două tomuri „prăfuite”, înecate în virtuozități filologice fără legătură cu imperativele reeditării unui clasic contemporan, Ion Bogdan Lefter ne-a oferit un excelent început de ediție critică Leonid Dimov. O ediție care împacă, simultan, mai multe necesități critice și istorico-literare, și care îl așază pe poet acolo
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
treilea volum. Prefațat de Ion Buzași, volumul conține patru lucrări, și anume Luncușoara în Păresemi (1920), Pustnicul și ucenicul său (1938), Despre minuni (1939) și, în sfârșit, Din pildele Domnului (1939). Cum ediția nu pare a fi una cu profil filologic, ci teologic, ordinea cronologică nu este respectată, în favoarea, bănuiesc, a rațiunilor teologice. Ca toți cei mai apropiați de religie decât de literatură, îngrijitoarea ediției comite, după părerea mea, un păcat venial: acela de a amesteca, sub titlul de Scrieri creștine
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
în atenție un întreg „versant” al operei lui Ion Agârbiceanu. Fie și involuntar, el ne oferă posibilitatea unei prime observații asupra raporturilor dintre opera teologică și cea literară a scriitorului. Punând laolaltă, altfel decât ar fi făcut-o o ediție filologică, scrieri religioase și texte literare, volumul Scrieri creștine ne prilejuiește atât o incursiune în zona componentei moral-religioase a povestirilor și romanelor părintelui, cât și o investigație asupra eventualelor caracteristici literare ale omileticii sale. Mai degrabă decât o ediție critică, în
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
cât și o investigație asupra eventualelor caracteristici literare ale omileticii sale. Mai degrabă decât o ediție critică, în care ordinea cronologică și compartimentarea tematică a creației ar fi fost respectate, ediția Corneliei Lucia Frișan, vizând obiective mai curând teologice decât filologice, invită, așadar, la o dezbatere pe tema relațiilor ce se stabilesc în interiorul operei complexe a lui Ion Agârbiceanu. Și, implicit, la o relectură a acestui scriitor important al secolului trecut. Ediția de față confirmă, de la bun început, opinia călinesciană privitoare
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
adevărat un intelectual și, în al doilea rînd, de a cerne studioșii cu merit de impostorii cu virtuozitate înșelătoare. Odată încheiat stagiul de antrenament, urmează etapa a doua, a eliberării. Tînărul trebuie să-și ia zborul lăsînd în urmă chingile filologice în care a stat legat pînă atunci. Eliberarea nu se face în virtutea unei gratuite pofte de răzvrătire, cînd orgoliul îl îndeamnă să plece de lîngă maestru spre a-i nega ideile, ci din imboldul instinctiv că, fără eliberare, nu există
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
fac parte din sumarul acestor prime trei volume ale ediției. Ceea ce nu înseamnă deloc că editorul, criticul Ion Bogdan Lefter, nu a întâmpinat greutăți, iar munca sa nu a depășit cu mult simpla (dar câteodată, vai!, atât de dificila) îngrijire filologică a textului. Dimpotrivă. Atât primele două volume ale seriei, despre care am scris aici la timpul cuvenit, cât și cel de-al treilea i-au pus câteva probleme, din a căror soluționare a rezultat o ediție excelentă, de-o incontestabilă
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
prin scaieți, prin grohotișuri și turbe” ș.a.m.d. (Poemul esențelor). Este foarte bine că avem, în sfârșit, o ediție de ținută a tuturor volumelor antume dimoviene. Ea va stimula, nu mă îndoiesc, interpretarea, furnizându-i atât un text îngrijit filologic, cât și o privire cuprinzătoare asupra operei. Care rămâne plină de surprize în continuare, singura certitudine fiind - are dreptate Ion Bogdan Lefter, în încheierea prefeței - aceea că ne aflăm în prezența unuia dintre cei mai mari poeți români dintotdeauna.
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
greșit înțeles în intențiile lui și tratat, cu o anume simpatie totuși, drept un umoral. Ceea ce categoric nu e. Citit în modul acesta meschin, romanul Nepotul lui Dracula ar putea fi luat drept o satiră usturătoare a mediului universitar brașovean. (Filologic în primul rând.) E adevărat că tentația detectivistică a identificării modelelor dindărătul personajelor există, iar avertismentul autorului (conform căruia cele câteva „referințe accidentale” ar trebui trecute cu vederea) nu face decât să sporească o atare curiozitate. (De altfel, Mușina e
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
cu totul specială. Monumentalizarea lor într-o ediție critică a fost însoțită de un discurs de escortă canonizant și mitizant: atât despre autorul unei opere atât de vaste, cât și despre editorii săi (din motive foarte diverse, mergând de la instrumentarul filologic la impozițiile politice, editarea s-a întins pe mai multe decenii). Bogăția manuscriselor este tratată, până astăzi, mai degrabă în termeni encomiastici decât științifici. Dificil de accesat direct de către cercetători, de nu chiar «tabu», manuscrisele eminesciene descurajează proiectele de genetică
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
Probabil că niciunul, de vină nefiind lipsa de înzestrare nativă, ci atrofia unui tip de sensibilitate fără de care istoria comparată a religiilor devine o tortură. E vorba de acea sensibilitate care te face să presimți că, dincolo de erudiție și savantlîcuri filologice, e în textele vechi o boare de element divin, a cărui atingere echivalează cu o formă de izbăvire personală: o izbăvire profană, o luptă cu îngerul făcută pe propriile speze intelectuale. Din lupta lui Culianu cu îngerul se desprinde și
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
devine Șeherezada, apoi Budun, apoi maga Bustan, seducătoarea ș.a., Mario devine Șahriar, Camar Asaman, regele Armanus, Cumplitul Bahram și mulți alții, purtând spectatorul, alături de ei, în aventurile cele mai miraculoase din poveștile orientale, studiate de scriitorul Vargas Llosa cu acribie filologică. De ce a simțit acesta nevoia să se oprească asupra poveștii Șeherezadei? Ne-o spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
da posibilitatea de a atrage profesori bine pregătiți din afară. Și, firește, studenți străini care să intre în universitățile din Franța. Faptul că, în universitățile noastre, susținerea și audierea unor cursuri în limbi străine (nu doar la facultățile cu profil filologic) dovedesc, de mulți ani, competențe reale, atât ale profesorilor, cât și ale studenților, ar putea să ne dea, printre atâtea rele, oarece motive de mândrie.
Limba franceză în pericol în... Franța? () [Corola-journal/Journalistic/3658_a_4983]
-
Nicolae Scurtu Restituirea operei lui Sorin Titel (1935-1985) în condiții ireproșabile sub aspect științific și filologic, se datorează tinerei cercetătoare Cristina Balinte, care cunoaște în profunzime, tot, dar absolut tot ceea ce a scris și a publicat autorul romanului Pasărea și umbra. Impresionează, în special, lecturile bogate, informațiile de istorie literară pe care le folosește, inteligent, investigațiile
Însemnări despre epistolograful Sorin Titel by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5856_a_7181]