12,214 matches
-
la birocrația scrisului Se bucură de succes (și la ediția a II-a) volumul 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu. Cele "322 de vorbe memorabile" au fost extrase din interviurile date de filosof în ultimii ani ai vieții și din unele convorbiri particulare ale sale, înregistrate pe bandă de magnefon. Ele sunt vestigiile unei opere orale de mari proporții, funinginea unui foc care a ars în bezna comunismului, iluminând misterios figurile privitorilor. Cărțile
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
particulare ale sale, înregistrate pe bandă de magnefon. Ele sunt vestigiile unei opere orale de mari proporții, funinginea unui foc care a ars în bezna comunismului, iluminând misterios figurile privitorilor. Cărțile masive publicate de Petre Țuțea nu au avut ecou. Filosoful însuși le considera nesemnificative: Deși am scris mult în viața mea, nu cred că scrierile mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală a personalității mele." în schimb, aproape tot ceea ce a spus Petre Țuțea a reverberat în conștiința
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală a personalității mele." în schimb, aproape tot ceea ce a spus Petre Țuțea a reverberat în conștiința românilor. N-ar fi exclus ca în curând, prin repovestirea unor enunțuri sau chiar prin pastișarea stilului filosofului, să se constituie o operă apocrifă. Soarta gândirii lui Petre Țuțea este să devină folclor. Ce anume face ca o carte compusă din fraze sentențioase declamate în mijlocul unor prieteni, din sincerități teatrale, din invective copilărești la adresa unor sisteme politice să
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
faptul că sistemul filosofic însuși, atunci când a fost făcut cunoscut prin intermediul unor lucrări savante, nu s-a impus? Există, fără îndoială, o anumită coerență în opera orală a lui Petre Țuțea, dar ea nu este logică sau filosofică, ci artistică. Filosoful se "contrazice" în mod frecvent, dar ca artist rămâne în fiecare împrejurare el însuși. în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
îndeplinești tot felul de formalități înainte de-a o pune în circulație. Și tot îndeplinindu-le, uiți adeseori ideea sau o falsifici. Petre Țuțea a avut curajul să renunțe la această birocrație a scrisului. Cum anume trebuie citită cartea Refuzul filosofului de a deveni prizonierul cărții a fost consemnat până la urmă tot într-o carte. Ironie a sorții! Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică, după cuvântul-cheie, ca într-un dicționar și
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
farmecă asistența numind pur și simplu situațiile cunoscute de toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu, ediția a II-a, București
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
în stare, de fapt, să deduc fascismul din amintirile copilăriei mele". Dorul de țară (paradoxal, în cazul unui om rămas fără țară) se manifestă "negativ" prin extinderea invectivei. În chiar țara de adopție nici un lucru nu-i e pe plac filosofului de la Frankfurt: "în țările anglo-saxone prostituatele arată de parcă ar livra, o dată cu păcatul și chinurile iadului". Adorno vede nazism în orice manifestare ("capitalistă" ar completa el). Pericolul este peste tot. Însă, cum spuneam, Minima moralia nu este doar atât. O puternică
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
26 ianuarie 1925, Nicolae Balotă, aflat astăzi la 75 de ani, nu avea încă, la data debutului său editorial, 45 de ani, se numărase printre studenții lui Blaga, în vremea refugiului la Sibiu al Universității clujene, și apoi printre asistenții filosofului, debutase în Revista Cercului Literar, tot de la Sibiu, în 1945, fusese arestat, în două rînduri, o dată, în 1949, pentru scurt timp, a doua oară, în 1956, pentru ani buni, șapte, dacă luăm în calcul și domiciliul obligatoriu de la Lătești, pe
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
lumina camerei, o dată, de două, de trei ori, în pofida apei fierte aruncate și a altor metode represive întrebuințate, cu tenacitatea și calmul cu care o întreagă generație și-a construit și reconstruit lumea ei de cuvinte, cu optimismul pe care filosoful german îl presupune la temelia înaintării conștiinței spre absolut.
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
Mehedinți, ne propune o primă tentativă de acest fel. Cea mai mare parte a corpolentului volum (din cauza hîrtiei prea groase pe care s-a imprimat cartea, ceea ce o face foarte greu maniabilă) e alcătuit din corespondența primită și emisă de filosof cu prilejul inițierii, în Noua Revistă Română, a unor prestigioase anchete pe temele cele mai controversate. E o întrebare dacă aceasta este corespondența ilustrului filosof. Pentru că el emitea o scrisoare standard trimisă celor mai reprezentative personalități iar răspunsurile acestora, deși
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
cartea, ceea ce o face foarte greu maniabilă) e alcătuit din corespondența primită și emisă de filosof cu prilejul inițierii, în Noua Revistă Română, a unor prestigioase anchete pe temele cele mai controversate. E o întrebare dacă aceasta este corespondența ilustrului filosof. Pentru că el emitea o scrisoare standard trimisă celor mai reprezentative personalități iar răspunsurile acestora, deși formal adresate directorului revistei, exprimau opinia lor publică în chestiunea pusă în discuția anchetei respective. În acest fel, se transportă în ediția pe care o
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
Română, confundîndu-se ideea de corespondență propriu-zisă cu o antologie tematică din celebra publicație. Dar luînd lucrurile așa cum ne sînt propuse, să spun că ideea acestei selecții e, totuși, foarte generoasă pentru că, din anchetele inițiate, putem reconstitui fizionomia personalității democratice a filosofului nostru. Astfel chiar în primul an de apariție a revistei, Rădulescu-Motru lansează ancheta pe tema, atunci (dar numai atunci?) răscolitoare "Opinia publică europeană și chestiunea israelită în România", în speță referindu-se la întrebarea dacă evreii trebuie sau nu să
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
cît timp nu li se acordă acestora egalitatea socială și politică". În sfîrșit, Masaryk considera: "La întrebarea dacă trebuie 363. E mult, e puțin? E prea mult, denivelînd ediția. Alte douăzeci de pagini - numai! - sînt ocupate cu corespondență emisă de filosof, toate scrisorile reluate aici din revistele unde au fost publicate. Îndrăznesc să apreciez că epistolele acestea n-au prea mare însemnătate, că mai nici una nu e inedită cu adevărat și că reluarea lor este cu totul întîmplătoare, neavînd deloc siguranța
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
fost publicate. Îndrăznesc să apreciez că epistolele acestea n-au prea mare însemnătate, că mai nici una nu e inedită cu adevărat și că reluarea lor este cu totul întîmplătoare, neavînd deloc siguranța că au fost reproduse toate scrisorile semnate de filosof apărute, de-a lungul vremii, în presa literar-culturală. E acesta rostul unei ediții de corespondență? Întrebarea e, desigur, retorică. În sfîrșit, dacă tot am apucat să contabilizez sumarul ediției (deși ediția, ciudățenie, nu are parte de un sumar ca atare
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
rostul unei ediții de corespondență? Întrebarea e, desigur, retorică. În sfîrșit, dacă tot am apucat să contabilizez sumarul ediției (deși ediția, ciudățenie, nu are parte de un sumar ca atare) să notez că alte 136 pagini reprezintă corespondența primită de filosof. Acest capitol e ceva mai consistent. Rigoarea mă obligă să menționez că și aici, în această secțiune, predomină reproducerea unor epistole din presă, începînd de la cele apărute în Noua Revistă Română (dintre care una, excepțională, a lui Caragiale din 3-15
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
lui C. Rădulescu-Motru. Editorul, dl Virgiliu Tătaru, a avut de partea sa mai mult entuziasmul decît știința alcătuirii unei ediții de corespondență. Dar, repet, așa deficientă cum e, este, totuși, prima tentativă de a aduna într-o ediție corespondența ilustrului filosof român. C. Rădulescu-Motru, Corespondență. Ediție alcătuită, îngrijită, studiu introductiv, notă și bibliografie generală de Virgiliu Tătaru. 1999.
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
revin la întrebarea mea inițială. Singurul răspuns care mi-a venit în minte ține de păcatul originar al criticii noastre: În critică românească, la început n-a fost cuvîntul, ci ideile maioresciene. Se știe că primul nostru critic a fost filosof și logician. Critică lui era metalingvistica. Deși a făcut unele observații referitoare la limba (batjocorea sarcastic diminutivele romanticilor), critică lui a rămas ideologică, abstractă, sprijinită pe cîteva concepte clare (autonomia esteticului, între ele) de natură teoretică. Maiorescu n-avea plăcerea
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
Velisar Teodoreanu și Isabella Dumbrava). Să încercăm, o clipă, să-l oprim din drumul său pe omul resentimentar al lui Dostoievski pentru a-l oferi ca obiect de studiu lui Max Scheler. Căci iată, una dintre operele fundamentale ale acestui filosof apare în sfârșit în românește, în traducerea lui Radu Gabriel Pârvu, la Editură Trei. Das Ressentiment im Aufbau der Moralen, devenită în varianta autohtonă Omul resentimentului, desparte infinitezimal în atâtea părți câte este nevoie un fir de praf care a
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
Apoi semnificativă și, încă o dată, de un mare interes documentar pentru cunoașterea epocii e lumea mediilor frecventate de autor. Și nu neglijez a relata, mai întîi, cum se cuvine, întîlnirile cu Blaga și sentimentele încercate, atunci, de marele poet și filosof. Prin 1954-1955 Blaga era măgulit că i s-a încredințat traducerea Faust, semn că autoritățile comuniste îl iau în seamă, acordîndu-i atenție ("totuși au nevoie de mine", spunea el satisfăcut). În mai 1955 poetul era foarte mulțumit pentru că pe traducerea
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
reamintește autorul nostru, că știința este un univers teoretic închis, pierzîndu-și semnificația culturală. Poate, de aceea, Noica a respins decis și constant înțelegerea filosofiei că știința. Această chiar dacă dl. M. Flonta consideră că e exagerată opinia păltinisenilor că Noica este filosoful prin excelență, cu prestigiul autorității supreme în toate ale filosofiei. De fapt, există, cum arătăm mai înainte, două culturi filosofice în lumea românească. Iar direcția scientist-rationalistă maioresciana cîștiga în dimensiune prin cartea postuma a lui Mircea Florian, Recesivitatea că structura
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
mare literatura. Și nu e vorba numai de actul creator în sine, socotit similar operei de artă. Dl. Flonta are dreptate să releve că atitudinile marcînd despărțirea de Noica (ale d-lor Al. Paleologu și Gabriel Liiceanu) se datoreaza fugii filosofului de literar-cultural și afundarea în sistem, speculația sistemică opunîndu-se filosofului scriitor. Așadar, încă o dată, actele despărțirii spectaculoase de Noica (mai ales în cazul d-lui Al. Paleologu) pledează cauza filosofiei că arta, respingînd aplecarea spre filosofia speculativa sistematică de care
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
în sine, socotit similar operei de artă. Dl. Flonta are dreptate să releve că atitudinile marcînd despărțirea de Noica (ale d-lor Al. Paleologu și Gabriel Liiceanu) se datoreaza fugii filosofului de literar-cultural și afundarea în sistem, speculația sistemică opunîndu-se filosofului scriitor. Așadar, încă o dată, actele despărțirii spectaculoase de Noica (mai ales în cazul d-lui Al. Paleologu) pledează cauza filosofiei că arta, respingînd aplecarea spre filosofia speculativa sistematică de care s-a făcut "vinovat" Noica. De fapt, crede dl. Mircea
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
ipostaze ale aceleiași culturi filosofice, încadrate în tradiția culturii umaniste. Dintr-o altfel de perspectivă, cam aceeași chestiune fundamentală e discutată în studiul Eclectismul că maladie filosofica. Aici apare, în prim plan, ideea că istoricii filosofiei nu sînt, de fapt, filosofi. Filosoful de catedră e asimilat cu situația unui ghid de muzeu. De aici primejdia cameleonismului filosofic, profesorul expunînd detașat toate operele filosofilor. Ba chiar P.P.Negulescu, unul dintre descendenții lui Maiorescu, socotea, într-o carte a sa (la origine un
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
ale aceleiași culturi filosofice, încadrate în tradiția culturii umaniste. Dintr-o altfel de perspectivă, cam aceeași chestiune fundamentală e discutată în studiul Eclectismul că maladie filosofica. Aici apare, în prim plan, ideea că istoricii filosofiei nu sînt, de fapt, filosofi. Filosoful de catedră e asimilat cu situația unui ghid de muzeu. De aici primejdia cameleonismului filosofic, profesorul expunînd detașat toate operele filosofilor. Ba chiar P.P.Negulescu, unul dintre descendenții lui Maiorescu, socotea, într-o carte a sa (la origine un curs
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
studiul Eclectismul că maladie filosofica. Aici apare, în prim plan, ideea că istoricii filosofiei nu sînt, de fapt, filosofi. Filosoful de catedră e asimilat cu situația unui ghid de muzeu. De aici primejdia cameleonismului filosofic, profesorul expunînd detașat toate operele filosofilor. Ba chiar P.P.Negulescu, unul dintre descendenții lui Maiorescu, socotea, într-o carte a sa (la origine un curs universitar) că istoricul obiectiv al ideilor trebuie să renunțe deliberat la evaluare critică atunci cînd înfățișează marile construcții filosofice. Critică e
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]