697 matches
-
încărcate cu aproape tot calabalâcul familiei și o funie de care erau legați prizonierii pe ale căror chipuri se citea groaza la gândul că trebuiau să meargă pe jos prin deșert. — Unde ne duceți? întrebă unul dintre ei cu un firicel de glas. — Într-un loc sigur, îi răspunseră. Dar nu vă faceți griji, nu suntem bandiți. De îndată ce vom fi despăgubiți pentru răul ce ni s-a făcut, vă veți întoarce teferi și nevătămați la casele voastre. — Dar se poate rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
goală, cu hainele în cap. Curgea un șuvoi iute și rece. Era 20 ianuarie. M-am îmbrăcat pe o plută. Hainele pocneau ca de tablă pe mine. La un timp, am avut un vis. Eram la pod, la Argeș. Curgeau firicele de apă. Și un cal alb năvălea spre râu. M-am prins de coama lui și m-a dus peste apă. Și-am auzit ca o șoaptă: “Nu te mai prinde!...” Cea...? Cea?... Cea?... Mi-am făcut acte false și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să culeagă fragi și muguri de brad, pentru sirop. A făcut totul cu o mare tragere de inimă, fericit de fericirea copiilor. O singură dată s-a întristat. Urca de la calea ferată forestieră spre o poiană, de-a lungul unui firicel de apă. Mai fusese pe aici, atunci, primăvara, împreună cu Teona. Adunau albăstrele și toporași, fiecare din ei amintindu-și cu glas tare de copilărie. La un moment dat, Teonei i s-a făcut rău. Pentru cîteva clipe doar. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Plimbarea cu familia prin aceleași locuri, de-a lungul firului de apă, l-a întristat cumplit pe Mihai. După o săptămînă de vînt și nori, era o duminică frumoasă, ca-n cele mai inspirate pagini despre primăvară: verdeață, flori, un firicel de apă coborînd din munte printre pietre, brazi cu muguri mari, ca niște lumînări în capătul crengilor iar mai în sus, în pădure, un cuc, ale cărui chemări îi aminteau de diminețile copilăriei. Copiii se hîrjoneau; fuseseră trimiși să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-un smoc de firicele muiate În ceai tocmai În clipa cînd Julius se uita spre el, dar n-a mai apucat să-l vadă, fiindcă ceva negru s-a ivit În dreapta lui: părul răsfirat al Armindei, căzînd de-o parte și de alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cealaltă. A pus banana în dreptul șlițului, îndreptată în jos, apoi, când Clodagh s-a uitat către el, s-a prefăcut surprins și a ridicat banana. —Vai, doamnă Kelly, exclamă el. Sunteți atât de frumoasă! Clodagh râse, dar simți cum un firicel de vinovăție începe să se strecoare. Ceva mai târziu, au ieșit să ia prânzul în unul dintre acele locuri în care nu se simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
protejatului ei, optează pentru a-i lăsa averea și a-și lua rămas-bun de la această lume făcînd vîlvă, spre și mai marea slavă a protectoratului artelor. Așa sînt parizienii. Poate că era o iubire adevărată, am zis eu cu un firicel de voce. — Ascultă, Daniel. Te simți bine? Te-ai albit la față și asuzi În valuri. — Mă simt perfect, am mințit eu. — Ce spuneam... Iubirea e ca un cîrnat: există mușchiuleț tras În maț și există mortadelă. Fiecare element Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simțiți bine, domnule Romero de Torres? Pe mine, apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nimic. — Eu și mai puțin. — Nu te cred. Bea zîmbi. MÎna Îmi alunecă Între coapsele ei și m-am repezit să-i caut buzele, convins că, la ceasul acela, canibalismul era incarnarea supremă a Înțelepciunii. — Daniel? zise Bea cu un firicel de glas. — Ce-i? am Întrebat. Răspunsul nu-i mai ajunse pe buze. Dintr-o dată, o limbă de aer rece șuieră pe sub ușă și, În acea secundă interminabilă, Înainte ca vîntul să stingă lumînările, privirile noastre se Întîlniră și simțirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ochi. Tata mă contemplă cu tristețe, clătinînd din cap. — Doamne sfinte, nici nu vreau să mă gîndesc ce-o fi simțind bietul Isaac, murmură tata ca pentru sine. — Eu nu sînt vinovat că a murit, am zis eu cu un firicel de glas, crezînd că, poate, dacă o repetam de destule ori, aveam să Încep s-o cred și eu. Tata se retrase În spatele prăvăliei, tăgăduind În șoaptă. Vei fi știind tu pentru ce ești răspunzător sau nu, Daniel. Uneori, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe când iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii. Până și faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată și-n ultimul firicel de iarbă. Absolutul și Vidul... Unde nu-i Dumnezeu? Unde nu-i Dumnezeu și Nimicul? Deznădejdea-i o vitalitate a Neantului... Teologia n-a putut lămuri până acum cine e mai singur: Dumnezeu sau omul. A venit poezia. Și-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Clipește a scuză și se dă mai la o parte. Larul însă îl atrage ca un magnet. Ai zice că cel care l-a meșterit i-a insuflat viață. Piruetează pe loc cu tunica umflată, iar din rython țâșnește un firicel de vin, care descrie o curbă grațioasă înainte de a se vărsa în patera din mâna stângă. Gestul îl frapează. Dar ceilalți doi? Cine sunt? Probabil zeii cărora ei le zic penați! Suspină ostenit. La romani, totul este confuz. Un cult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doi (nu eram săraci, aveam felul Întâi, felul doi și fructe). Nu, domnule, mănânci ce este la masă. Mai degrabă, ca soluție de compromis, bunica se apuca să scoată firele de varză din farfuria mea, lanț cu lanț de viermișori, firicel cu firicel, iar eu trebuia să mănânc supa depurată, mai scârboasă decât Înainte, și asta deja era o concesie pe care tata o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât de mult trompeta?” „Pe mine, nu. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eram săraci, aveam felul Întâi, felul doi și fructe). Nu, domnule, mănânci ce este la masă. Mai degrabă, ca soluție de compromis, bunica se apuca să scoată firele de varză din farfuria mea, lanț cu lanț de viermișori, firicel cu firicel, iar eu trebuia să mănânc supa depurată, mai scârboasă decât Înainte, și asta deja era o concesie pe care tata o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât de mult trompeta?” „Pe mine, nu. Dumneavoastră ați vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Poliției New York în anii 1880. Byrnes nu se dădea în lături de la nimic pentru a-și rezolva cazurile: amenințări, bătăi, dar și deducții dintre cele mai fine. La un moment dat, a rezolvat un jaf de proporții pe baza unui firicel de ață din haina unuia dintre făptași. Sub conducerea de excepție a lui Byrnes, detectivii au căpătat supranumele „Nemuritorii” și au redus considerabil rata infracționalității într-un oraș ce semăna pe vremea aceea foarte mult cu Vestul Sălbatic din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ele este cu păr de lungime medie și pare a fi câine-lup sau malinois, iar celelalte specii sunt cu păr lung: ciobănesc englez sau briard. Cooper opri imaginea; tot ce se putea vedea era o masă nedefinită de granule și firicele maronii. - Ce-s chestiile alea lungi? întrebă Sellitto. - Fibre? sugeră Sachs. - Probabil iarbă uscată, lămuri Rhyme. Ceva vegetal oricum. Dar nu-mi dau seama ce este celălalt material. Din nou, o analiză cromatografică și spectrometrică a fost întreprinsă. Rezultatele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în culorile florilor; fluturii torc în firele de iarbă; fluturi albi cum e omătul. Despre insecte: zbor subțire de gândac; stol bălai de îngerași; diamante de seamă ce strălucesc prin cupe de flori; furnica cu antene curioase; piciorușe ca niște firicele; furnica negricioasă; greierul mic muiat în tuș și pe-aripi presărat cu brumă. Despre iarbă: iarbă de mătase; iarbă groasă și deasă; covor mătăsos; iarbă de un verde crud; iarbă de catifea; prispe de verdeață. Despre iarnă: văl alb de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere. Pădurea privește melancolic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
însă gemea mereu plânsul, tot mai stins și mai depărtat. Apostol văzu că au apucat-o în dreapta, se minună și șopti preotului limpede și cu părere de rău: ― Unde mergem, părinte? În suflet îi încolți, lângă părerea de rău, un firicel de nădejde, care-i spunea în taină: "Poate că totuși!..." Curând însă părăsiră șoseaua, trecură pe sub un viaduct cărămiziu, apoi peste un podeț de scânduri noi. "Doamne, unde mergem?" se întrebă Apostol acuma cu durere, mai ales că pe aici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru a-și lua locul în grup. Iarba strălucea de nenumărate picături de apă. Deja totul se schimbase. Nu mai distingeai forma pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
convulsiv, încă un scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine dimineață am să-l îngrop în fundul grădinii. A fost un câine credincios, n-am să-l duc în câmp. O sa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cameră. Își decorase cameră cu postere mari, greu de găsit pe vremea aceea, isi improvizase o mică bibliotecă, în rest, patul, masa cu două scaune, un frigider vechi ”Fram,” era toată averea ei. Domnea o ordine perfectă, nu există niciun firicel de praf și zilnic își împrospătă florile din vaza de pe masă. Îi lipsea mult biroul din camera ei și de acasă, cel care îi fusese cel mai bun prieten atâția ani de zile, dar îl substituise cu masa aceea cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-l ,,acopere" pe el. Traversa grăbita aleea, încercând să se retragăƒ discretă sub luminile unui stâlp. Începu săƒ se plimbe încet printre copacii bătrâni, pipăindu-și cu grijăƒ pistolul din poșetă. De undeva, mai jos puțin, se auzea susurul unui firicel de apă. Simțea că a fost prinsă într-o ,,capcană" pe care o presimțise deja și era decisăƒ săƒ nu dispere. La această se mai adaugă relativă ei libertate, faptul că avea suficienți bani la ea, douăƒ carduri ,,consistente" și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]