619 matches
-
înainte de inventarea radarului! Câtă energie! Câtă grijă-n toate! Îmi verifica adunările, să n-am cumva vreo greșeală; șosetele, să nu fie găurite; unghiile, gâtul, fiecare cută și pliu al corpului, nu cumva să umblu jegos. Îmi draghează până și firidele mai îndepărtate ale urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de ceară galbenă care, pare-se, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
repede, explodează formele; dacă o fac prea Încet, se Întărește oțelul. Nu se pot opri nici măcar cât să-și dea jos bucățile incandescente de metal de pe brațe. Uneori o face șeful de echipă; alteori nu. Turnătoria este cea mai adâncă firidă a Rouge-ului, miezul lui lichefiat, dar Linia vine de și mai departe. Se Întinde afară, până la munții de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capul oaselor pe perne și a Început să clipească. ― Cred că arăt ca dracu’, spuse după o clipă. N-am spus dacă arăta sau nu așa. Trebuia să-i alimentez dubiile, ca să-mi consolidez poziția. Am luat micul dejun În firida cu masa. Beulah ne-a servit fără emfază, aducând farfuriile și apoi luându-le. Purta o uniformă adevărată de servitoare, neagră cu șorț alb. Ochelarii erau o reminiscență din cealaltă viață a ei, mai stilată. Cu un scris auriu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e purificat într-o etuvă de cristal de stâncă, pe când, într-un vas de cuarț, fecalele sale sânt transmutate în aur. Nouă inserturi, ca nouă sertărașe în corpul Venerei, corespund poveștilor celor nouă personaje-statui, bărbați și femei, așezați goi în firidele sălii, ca în Arman. Fiecare corespunde unei planete și are o profesie. Fiecare își spune numele, planeta și profesia, iar apoi, în imagini halucinante, își derulează, la modul mitic, trecutul. Ei sânt cei nouă aleși care, împreună cu personajul eristic, vor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu gene lungi nu vroiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca zmoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce avea ca toarte doi îngeri de fier forjat. Nu trecură nici două zile și urna a fost furată din firida ei din interiorul crematoriului. Am cercetat colecția de ziare din acea perioadă ca să mă conving de realitatea acestei povești. Am găsit titluri cu litere de-o șchioapă în gazetele vremii anunțând furtul urnei. Ceea ce nu s-a știut însă niciodată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de firidă cu o chiuvetă și un blat de bucătărie. De blat atîrna, pînă jos, la pămînt, o pînză albastră ce ascundea, am aflat mai tîrziu, o găleată metalică de gunoi. Pe blat, În mijlocul unui talmeș-balmeș de cratițe și farfurii, se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rece și de dulce. El m-a privit mîncînd. M-a privit cum ling și ultima picătură de lapte, apoi a zîmbit. A zis „Mm, ce bun e, l-am băut pe tot”. Apoi a Început să se agite În firidă. A fiert orez Într-o cratiță cu apă și, cînd s-a făcut, a strecurat apa aplecînd ușor cratița deasupra chiuvetei, În timp ce ținea capacul cu mîna Înfășurată Într-un prosop. Un nor de aburi s-a ridicat dinspre chiuvetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ne facă ei curățenie și să creeze aici Planeta Marte. Când colo, în miezul găurii negre a Sibiului, un buric, o mică pată circulară acoperită cu praf de cărămidă, unde un cuplu joacă freesbee. De jur împrejur, aceleași bălării. Câteva firide au fost vopsite în alb, pentru ca artiștii de ocazie să graffittizeze. Singurul „artist“ e o fetiță care dă cu sprayul pe zidul exterior, așa cum o fi făcut și alaltăieri, atentă să n-o prindă careva. Înăuntru, patru creatori se odihnesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal în toată această locuință, doar câteva CD-uri, câteva discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Clotilde! Ea a fost cea care a creat totul! Această frumusețe stranie, această singurătate și tristețe pe care am simțit-o încă de la intrare. Totul era atât de simplu, de elegant și misterios. Se apropie de silueta de femeie din firidă. Când se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața și se sperie de felul cum arăta. Răvășit total! Aproape nu se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era la ea acasă. Dar ce straniu, când căutase comutatorul în noaptea aceea în care, somnoros fiind, dăduse de ușa ce ducea la etaj... Ce curios, când se întorsese și se uitase în oglinda cea mare, din întâmplare dădu peste firida ascunsă, neștiută de nimeni, acolo unde găsise jurnalul... În casa asta, gândi, s-a mers peste tot pe simboluri, pe metafore. Semnificația acelui ametist enorm, cu Maica Domnului, era Credința, unicul sprijin mai presus de noi. Iar ametistul din "camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
viața lui Mihai și a lui Beatrice. Ei nu știu nimic din secretele de aici. Dacă ar fi știut, nu m-ar fi lăsat să locuiesc aici, m-ar fi protejat. Nu, categoric, Mihai și Beatrice nu știu nimic de firidă, de Jurnal, de scrisori... Ei, probabil, știu doar de atelier. Nu era nimic ciudat în a avea un atelier de bijuterii în mijlocul Parisului. Din contră, era ceva de admirat, deoarece, la expoziția de la Bayreuth, ea se prezentase cu piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Pasărea măiastră, Cocoșul... Erau foarte reușite și ideea i se păruse atunci originală și interesantă. Gândind la Clody și Brâncuși, la atelierul și locuința ei, își mai aminti de ce spusese cândva maestrul: "Arhitectura este sculptura locuită" și Clody, cu nișele, firidele, scările și culoarele ei își sculptase nu numai locuința, ci și viața. Alături de Brâncuși găsi locul de odihnă al lui Cioran, declarat chiar de francezi "cel mai mare filozof francez al secolului XX"! Așa o fi, îl citise, îl prețuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și-au pus amprenta chiar pe moștenirea indirectă pe care marea revoluție le-a transmis-o, fără să-și dea seama: ei au tăiat capetele aristocrației, dar au păstrat perucile. Totul are aerul unui budoar care-și extinde atributele până în firidele intimității; strălucirea palidă a pudrei înlocuiește expresia naturală a chipului. Cultura perucii are autoritatea spirituală a formei care se sustrage oricărui conținut vital; ca și cum totul s-ar petrece încă pe culoarele Versailles ului, unde ființele - devenite păpuși care se mișcă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a unei ființe, naște uneori o milă atât de copleșitoare, încât, într-un mod foarte enigmatic, te simți înălțat prin ea la actul suprem al acestei înălțări, la simțirea vieții înăuntrul vieții. Când a rămas numai viața, în ultima ei firidă, atunci viața nu mai este decât o „fărâmă“ de viață, nimicul acelei micimi care abia îndrăznește să fie... Și numai din acest „puțin de viață“, din infimul ei de neputință, viața se poate înălța deasupra tuturor lucrurilor, dincolo, poate, de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ales în faptul „învăluit“, ascuns în propriul lui ecou, al felului în care momentul rugăciunii se propagă dincolo de sensul cuvintelor, într-un fel de sunet care nu e făcut numai să fie auzit, care se face simțit ca viu până în firidele singuratice ale oricărei biserici, care intră în haine, care se strecoară printre oameni, care se mișcă odată cu topirea lumânărilor, care intră peste tot, care învăluie tot și care împlinește întreaga lume a materiei; această materie care este acolo de față
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și viața ortodoxă. Aici are loc un secret de intimitate care te face să simți realitatea duhului, mângâierea lui anonimă, în care își face cuib blândețea și matca vieții, clipa unei întâlniri inexplicabile, adânci și palpabile, ascunsă ca într-o firidă și ferită de curiozitatea privirii, ca și cum lucrurile și cuvintele adevărate s-ar petrece numai pe șoptite. Nici nu poți spune când te simți pătruns și purtat de forma secretă de prezență pe care o încerci în obiceiurile ortodoxe, în acest
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu mai este același om, nu mai este calm și cumpănit. Gura lui mică și roșie, făcută parcă doar pentru a surâde ironic, e cuprinsă de un rictus ciudat. Aprinde cu un aer absent o pipă aparent uitată într-o firidă de lângă soba care începe să se răcească. Se ridică și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și căldură, iar parfumul de brad persistă și o adoarme deîndată ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alte semne, unele despre care nu bănuia nimic, abia mai tîrziu își dădea seama ce se petrecuse de fapt. Așa se face că rătăcea cîte o hîrtie, o căuta îndelung printre dosare, răscolea sertarele, mica arhivă strict necesară, înghesuită în firida din spatele său, și n-o găsea. Pînă cînd a înțeles jocul, n-a avut stare, nu putea să-și vadă de lucru, repezea oamenii, striga la ofițerul de serviciu, fierbea în sinea lui atît de tare, încît nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pulberea drumului. Frigurile nopților de vară pieriră; ca într-un vânt de groază își simți inima. Acuma poate să vie... acuma poate să vie tata să mă ucidă!... și-și ațintea ca o nebună ochii spre măciuca de alamă din firida sobei. Iar maică-sa, înlemnită, nici nu putea să plângă. Asta era spaima ei cea mare. De asta se temuse chiar din cea dintăi clipă; spaima asta îi încleștase de multe ori inima; ș-acuma de aceasta n-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte de a reveni acasă după o zi obositoare. Cotul adânc al râului oferea priveliști liniștitoare. Din verdeața grădinilor răsăreau turlele bisericii Domnița Bălașa, clopotul greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau acum pe jumătate inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul. Trecură printr-o poartă păzită de ostași și ajunseră în grădina interioară. Împrejurul grădinii, clădirile formau un pătrat, iar în fiecare punct important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i în ochi în timp ce-L iscodea pe Hristos cu chipul ridicat. În minte îi răsăriră nenumărate fețe de japonezi. Cu zâmbetele lor firave, îl batjocoreau pe Velasco. Chipurile lor semănau bine cu statuile lui Budha pe care le văzuse în firida întunecată a unui templu din Kyoto. Cu toții într-un glas murmurau: „Japonia nu e bucuroasă de venirea preoților creștini. Japonia nu e bucuroasă să ridice biserici. Japonia poate trăi și fără Iisus. Japonia...” „Îți dau voie să te duci!” auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]