800 matches
-
pe jaf și pricopseală, de n-ar mai fi avut loc nimeni de ei, își luau grosul ce le-a fost de mare folos mai apoi, ca să-și pună pe picioare afaceri cu firme și buticuri și sereleuri familiale, iar firimiturile de la masa lor îmbelșugată rămâneau să fie legumite de ceilalți salariați ai școlii și de către copii. Ceva de ochii lumii, o mânjeală, acolo, trebuia să le rămână și copiilor. Că doar cum se numeau acareturile alea din camioane, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
supăratul. Mai vrei să-ți iau un telefon? Zi, dă comandă la ce-ți mai trebuie. Am bani, bă, pot să te cumpăr cu tot neamul tău de mortăciuni... Rafael adormise cu capul pe masă, căzut peste brațele încrucișate pe firimituri de pâine uscată și cu gândaci umblându-i pe umeri și pe ceafă. Zi o vorbă, mortăciune, răspunde odată! FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Nemuritorii.doc PAGE 42
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mesei, avea stofa ruptă din loc în loc și ea întinsese o pătură pe deasupra. În spatele meu, ușa de la balcon făcea zgomot, deschizându-se întruna și închizându-se. Lângă sofa, ba chiar și pe ea, se aflau cărți. Covorul era presărat cu firimituri de pâine, bunica le mătura mereu de pe masă cu palma. „De când nu mai văd bine, am devenit și eu mai îngăduitoare”, se scuza ea oarecum. M-am ridicat și am făcut câțiva pași alene prin cameră. Ceșcuțele de porțelan ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Doar Duma rămăsese același. În recreații el aduna bani de la toți cei înfometați și se strecura afară, pe sub nasul administratorului. Când se întorcea, ora deja începuse. Avea urme de zahăr pudră pe uniformă și în colțurile gurii i se lipiseră firimituri galbene de aluat. Dacă profesorul îl chema la tablă, el adopta mereu tehnica tergiversării, făcând „Hm, hm” de mai multe ori, până reușea să înghită totul. Apoi își întocmea de obicei un rânjet simpatic și pretindea că a avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care îl iubeam cel mai mult, acela cu fructe roșii, grele și dulci, care străluceau printre frunzele sale, apoi alerg acasă, așteptați-mă, mami și tati, nu începeți să mâncați fără mine, nu ridicați masa, nu adunați farfuriile, nu adunați firimiturile de pe covor, priviți, mă întorc de la școală, caietele mele sunt ordonate, cărțile mele sunt îngrijite, astăzi voi avea eu grijă de Yotam, pentru ca voi să puteți ieși. Cât de neașteptat fusese totul, nu bănuisem nimic, nici o secundă, mama părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sigur îți par acum la fel de demnă de milă ca și tata, iar ea îmi spune pe un ton cald, greșești foarte tare, Noam, aproape că te invidiez, este mai bine să fii de partea celor părăsiți, eu ridic privirea uimită, firimituri antice de pâine mi s-au lipit de obraji, printre urmele umede de lacrimi, vorbești numai prostii, mamă, ce bine ar fi fost dacă eu l-aș fi părăsit, îmi pare rău de fiecare zi în care am rămas alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și invers, ani la rând m-am ferit de ea, iar acum el o trimite la mine, în dimineața aceasta bolnavă, încercând să îmi dirijeze viața de la distanță, mă simt bine stând în fața ei în bucătărie, cu fața acoperită de firimituri uscate de pâine, abandonată și furioasă ca o fetiță, și îi spun, de ce mi-ai făcut asta? Ochii ei luminoși privesc o clipă spre ușă, asemenea unui prizonier către salvatorul său, dar se răzgândește imediat, nu ți-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se simte deja bine, spune ea și intră în baie cu telefonul în mână, i-l întinde lui Noga cu mișcări ceremonioase, eu îmi cufund capul în apă, ca și când aș fi într-o piscină, nu îmi face bine să culeg firimiturile conversației lor, o aud înfundat povestind despre boala sa pe un ton plin de emoție. Și când te voi vedea, tati, întreabă ea în cele din urmă, ca și când ar fi fost vorba despre un premiu binemeritat, apoi încuviințează și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să nu cumva să o alungăm prin vorbe rostite prea tare. Îi urmăresc mișcările confuze plină de fericire, a scăpat furculița, apoi mă privește încurcată, imediat după aceea o bucățică de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să-i mângâi pe cap ori de câte ori îi doare ceva. Nu sunt maică-ta și, cu toate astea, trebuie să ți-o spun. Nu ești decât o progenitură răsfățată. —Măi să fie! Dă capul pe spate. Își șterge barba murdară de firimituri. Nu sunt eu cel răsfățat. Barney trebuie să obțină totdeauna ce vrea. Și repede. —La dublu... confirm eu, ca un ecou al celei mai cunoscute expresii a lui Barney. Ne uităm unul la altul și izbucnim în râs. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu e de datoria mea să fac curățenie. —Veej, zice Davey, spre ușurarea mea, ai un pic de ou... aici... Îi arată unde. A, da? Mulțumesc, amice! Vijay ia un șervețel și-și șterge cu delicatețe colțurile gurii, îndepărtând o firimitură de ou. Barba lui arată insuportabil. Mă uit la Davey cum se frământă: „Să-i spun să se șteargă ca oamenii ori să-l las să meargă așa din bar până la birou?“ Îl cunosc pe Davey foarte bine. Are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar Între mâna care ține Cartea și cea cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că dacă se evaporă o literă, se rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i cu ochiul Avocatului, încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că n-ai nimica de potol! Bufet rece! Niște anafură de la biserică. De la Sf. Georgică. Astăzi e vineri și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O muscă mare și grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească coclită, aterizează pe neașteptate, zbang! în mijlocul ziarelor de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ei. Se jena mai puțin de el decât de Grigore. Pentru soțul ei păstrase orișicum un respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se mulțumea cu firimiturile ospățului. Era mai ales dansatorul ei și, în calitatea aceasta, util. Grigore avea o repulsie instinctivă de bărbații în genul lui Brumaru. Îi disprețuia. Socotea sincer că Nadina se compromite tolerând pe lângă ea asemenea cavaleri. Se învinovățea pe sine că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unde a fost steluța, îl iau în palme și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva ar dormi înăuntru. ÎI pui pe masă și-l lași acolo, pe șervetul vărgat, pe care se văd firimituri de pâine, fiecare aruncând o mică umbră colorată. Stingi iar lumina. Pe fereastră, cerul nu mai e cu totul negru. Toate lucrurile din cameră au devenit întunecat-albăstrii, iar pereții sânt destul de deschiși la culoare, în urechi îmi răsună vocea ta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am spus că toți pomii au suflet. ― Dar are ea un pom al ei? ― Nu e chiar pom. E arbustul din curte, acela cu ramurile pe balustrada verandei. Chabù îi dă în fiecare zi de mîncare: turtă și prăjituri, și firimituri din tot ce mă-nîncă ea. Eram fericit și-mi repetam în gînd: panteism, panteism. Mă gândeam ce documente rare am eu în față. ― Bine, Chabù, dar pomul nu mănâncă turte. ― Dar eu mănînc! răspunse ea foarte mirată de observația mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
precursorilor, fie prin dezvoltări conceptuale. 2.1. Managementul științific Managementul științific dezvoltat de Frederick. W. Taylor este catalogat în literatura de specialitate drept o formă primitivă, mecanicistă și perimată de organizare a muncii. Evidențierea efectelor aplicării principiilor tayloriste ("munca în firimituri", alienare, dezumanizarea muncii) a făcut ca managementul științific să aibă conotații negative și să fie considerat o modalitate de exercitare a controlului ce trebuie în mod necesar combătută. Există însă și autori (Taska, 1992; Bahnisch, 2000) ce repoziționează managementul științific
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
băieți, zice una dintre cele două doamne din patul din fața noastră, nu vreți și voi din cozonacul ăsta? — Ce tot spui? Io cre’ că cozonacii mei ies mai buni..., spune cealaltă doamnă rîzÎnd cu gura plină, Împrăștiind o salvă de firimituri nemasticate. Cozonacul, ambalat Într-o cutie albastră, e de fapt un fel de brioșă cu cașcaval. Reușesc să Înțeleg de pe cutie, după ce-mi scot franceza din ghiozdan, că se bagă la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tine se vede. Ești ca și mine. Noi suntem mai onești, suntem deschiși“. Dar nici asta nu era drept. „Nu cutezăm să ne apropiem de masa ta, preamilostive, care te-ai încrezut în virtutea noastră. Nu suntem vrednici să culegem nici firimiturile de sub masa ta...“ Continuitatea vrăjii mărețelor cuvinte era asigurată de glasul sonor, frumos, ușor psalmodiat al părintelui Bernard. Diane păstrase un simț al misterului acestui ritual încă din copilărie, înainte de confirmarea ei la biserica St. Olaf, unde slujba comuniunii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
McCaffrey, sub imboldul profesoral și cu o grabă elocventă, s-a logodit de curând cu nepoata profesorală. Poate că domnișoarei Meynell i s-a părut sau poate că nu i s-a părut amuzantă seara. Dar, în orice caz, adunarea firimiturilor și reconstituirile din bucăți sperăm să constituie o interesantă problemă de filozofie morală. Gabriel citi relatarea, cu mici exclamații de deznădejde. Dar nu poate fi adevărat, nu se poate să fie adevărat! Acum a devenit adevărat, zise Brian. Și-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și să nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a otrăvit fântâna? N-ai sfeclit-o? Și apoi, ce îi avea de mâncare la tine să drămăluiești firimitură cu firimitură, că cine știe? Ai plecat în misiune pentru o zidouă și rămâi între dușmani trei-patru zile!... Dacă îi vară sau toamnă, poate mai găsești ceva de băgat în gură: o alună, un măr, o nucă, un morcov... Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a otrăvit fântâna? N-ai sfeclit-o? Și apoi, ce îi avea de mâncare la tine să drămăluiești firimitură cu firimitură, că cine știe? Ai plecat în misiune pentru o zidouă și rămâi între dușmani trei-patru zile!... Dacă îi vară sau toamnă, poate mai găsești ceva de băgat în gură: o alună, un măr, o nucă, un morcov... Da’ cu apa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Emilian Marcu se apropie, așadar, de inefabilul sentimentului iubirii, sursa de inspirație și miza acestui volum de sonete, fără îndoială unul dintre cele mai valoroase din literatura română contemporană. Victoria Milescu: Sub steaua câinelui Strângerea febrilă a cât mai multe firimituri de vise din noianul de forme - imagini sau doar păreri, senzații - în care se materializează cotidianul, constituie profilul existenței pe care Victoria Milescu, pe de o parte, o contemplă, iar pe de altă parte, și o asumă, trădând o dorință
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
privi în jos observă două furnici cu ochi mari care se uitau la el mișcând din antene într-o parte și în alta. - Sunteți flămânde? Întrebă piticul. Furnicile încuviințară din cap, în semn de „Da”. Pălăriosul împărți și lor câteva firimituri apoi, de obosit ce era, se lungi pe mușchiul moale și adormi. Cred că e timpul să adormi și tu și vom continua povestea altădată... - Știi tu oare copilaș Cine închide-ochi drăgălași? De sub pleoapele închise Aduce un somn cu vise
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]