4,728 matches
-
neajutorații, nedescurcăreții, artizanii stângaci ai unor roluri amare, meseriași cu două mâini stângi...”. Ieri seară, Faust de Gounod. Înainte să înceapă, apare o doamnă și ne înștiințează că, întrucât tema (Goethe, cum ar veni) este desuetă, Faust a devenit un fizician nuclear muncit de remușcări. Neputând fi modificat libretul, totul se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în artă, Roman, viitor artist abstract
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
„Cazul Eduard Einstein”: este titlul unei cărți a lui Laurent Seksik despre un fiu al marelui fizician, suferind de schizofrenie și internat într-un azil elvețian la începutul anilor 1930. ”Fiul meu este singura problemă rămasă fără soluție”, va scrie foarte târziu Einstein unui apropiat, aceasta fiind, de altfel, singura mărturisire pe care a făcut-o vreodată
Fiul lui Albert Einstein () [Corola-journal/Journalistic/3257_a_4582]
-
de profesor de estetică la Universitatea din București. Nu cunosc continuarea, dar Servien nu a mai revenit în România. La opera lui Servien s-au referit în mod elogios un estetician ca B. Croce, un poet ca Paul Valéry, un fizician ca Dirac. Multe dintre cărțile de poetică îl menționează ca un precursor al unor idei actuale (a se vedea, de exemplu, Rhétorique de la poésie, publicată în 1976 de Grupul M de la Liège), așa cum și pentru autorul acestor rânduri a constituit
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
de proza postumă intitulată Lobocoagularea prefrontală. Mircea Braga o publica, pentru prima dată, în revista "Transilvania" (nr. 9, 1982), cu un comentariu mai mult decât economic, cotând-o drept "utopie satirică", înrudită cu literatura S.F. și interpretată, prin asociație cu Fizicienii lui Dürrenmatt, ca fiind inspirată numai de experiențele medicale de "ameliorare" a rasei umane făcute în timpul, celui de-al doilea război mondial. Numai că această metodă era eugenia și nu lobotomia. M. Braga a ezitat să atragă atenția asupra realității
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Mircea Naidin Referindu-se la domeniul științelor naturii, fizicianul Ilia Prigogine afirma că, în momentul în care un sistem ajunge "departe de echilibru", se pierde orice legătură lineară între cauză și efect. Într-o astfel de situație de dezechilibru, cel mai neînsemnat impuls poate provoca o reacție disproporționat de
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
o țigară cu hașiș. Deasupra capetelor lor, pe perete, este atârnat un afiș înfățișându-l pe Einstein, sub care scrie: "Vreau să aflu gândurile lui Dumnezeu. Restul sunt detalii". Dedesubt, cineva a mâzgălit stângaci un alt gând, probabil tot al fizicianului: "Ca să mă pedepsească pentru respectul meu față de autorități, soarta a făcut din mine o autoritate". E camera lui Faianță. - Lucrurile simple, înțelegi? Mi-e dor de lucrurile simple, esențiale - spune Faianță, mestecând parcă fumul pe care îl dă afară din
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
vorbi în deplină cunoștință de cauză decît oamenii de știință. A continua să dai verdicte speculative în privința științelor înseamnă, cel mai adesea, a friza impostura. O butadă a lui Oppenheimer, a cărei formă o reproduc cu aproximație, spune că, în vreme ce fizicienii se străduiesc să exprime, într-un limbaj cît mai inteligibil cu putință, lucruri neștiute de nimeni pînă la ei, filozofii reușesc isprava opusă, izbutind să spună niște banalități știute de toată lumea într-o formă cît mai ininteligibilă. Dacă dăm deoparte
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
punctele vulnerabile ale filozofiei: superstiția jargonului. În nici o altă disciplină fascinația exercitată de limbaj nu a făcut ravagii mai mari ca în filozofie. Iar dacă fizica nu a cunoscut declinul de prestigiu de care a avut parte filozofia este pentru că fizicienii, imuni la vraja exercitată de cuvintele noastre omenești, s-au lepădat de concepte și silogisme și s-au mutat în tărîmul matematicii. Silogismul s-a înclinat în fața ecuației, iar această reverență a însemnat nașterea unui tip de cunoaștere cum filozofii
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
și, mai ales, cum anume lucra ea. Cu alte cuvinte, care era mecanismul intim al gîndirii lui Einstein? Răspunsul ne este dat chiar de Einstein în Cum văd eu lumea (Humanitas, ediția a II-a, 2000), o carte în care fizicianul născut la Ulm mărturisește că substanța gîndirii sale constă în imagini și în asocieri fulgerătoare de imagini. Einstein nu putea gîndi un lucru fără să-și facă mai întîi o elementară reprezentare despre el. Apoi, din noianul de intuiții și
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
toate celelalte imagini. Obținea astfel un set de reprezentări privilegiate al căror rost era să servească drept bază explicativă pentru restul imaginilor pe care le avea despre lume. Odată ce-și alesese intuițiile de bază ale gîndirii sale, tot efortul fizicianului se muta în făgașul convertirii acestor intuiții în limbajul arid al matematicilor superioare. În fond, orice ecuație matematică este rezultatul unei intuiții inițiale pe care fizicianul a supus-o unui proces de retranscriere matematică. Iar ceea ce la început este doar
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
despre lume. Odată ce-și alesese intuițiile de bază ale gîndirii sale, tot efortul fizicianului se muta în făgașul convertirii acestor intuiții în limbajul arid al matematicilor superioare. În fond, orice ecuație matematică este rezultatul unei intuiții inițiale pe care fizicianul a supus-o unui proces de retranscriere matematică. Iar ceea ce la început este doar intuiție devine la sfîrșit doar matematică, adică un set de simboluri legate între ele prin relații de tip algebric. De aceea, marii fizicieni nu sînt neapărat
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
inițiale pe care fizicianul a supus-o unui proces de retranscriere matematică. Iar ceea ce la început este doar intuiție devine la sfîrșit doar matematică, adică un set de simboluri legate între ele prin relații de tip algebric. De aceea, marii fizicieni nu sînt neapărat buni matematicieni, cît mai curînd oameni a căror imaginație este una prodigioasă. Iar Einstein s-a numărat printre ei. Sînt cel puțin două idei în Teoria relativității pe înțelesul tuturor în fața cărora simți un fel de stupoare
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
în periaoda interbelică politica nu mergea de mână cu morala, dar discursul parlamentar, rostit de oameni talentați, cultural bine formați, putea să încânte până acolo încât să smulgă și aplauzele opoziției. Nu mă pot abține să nu exemplific. în 1935, fizicianul D. Hurmuzescu, senator liberal, venea în senat cu un discurs-răspuns la Mesajul Curții Regale asupra extinderii radiofoniei la noi și covârșitoarea ei importanță culturală în consolidarea statului român. Discursul se și intitula Cultura și știința în organizarea statului. Exordiul discursului
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
adeseori nu are mai mult de șaisprezece măsuri. Beethoven pătrunde în interiorul acestor șaisprezece măsuri, ca și cum ar coborî într-un puț ce duce în adîncul pămîntului. Călătoria în acest alt infinit nu-i mai puțin aventuroasă decît călătoria epopeii. Așa pătrunde fizicianul în măruntaiele miraculoase ale atomului. Cu fiecare variațiune, Beethoven se îndepărtează tot mai mult de tema inițială care nu seamănă cu ultima variațiune mai mult decît o floare cu imaginea ei sub microscop" (pag. 192). Este vorba aici, desigur, despre
Variațiunile Kundera by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11192_a_12517]
-
imanenta pe care o contesta deismul), iar concepția universului omogen anula principiul diferențierilor calitative (al locului natural aristotelic), de la care se revendică în fond regimul privilegiilor. În acest sens au interpretat știință luminiștii, care fără să fi fost ei înșiși fizicieni au popularizat elementele sistemului newtonian, transpuse rapid în registrul politic subversiv. Chiar și un susținător al inegalității firești dintre oameni, baronul d'Holbach, aducea în favoarea tezei sale argumente materialiste, mutând astfel discuția din zona sancțiunii divine pe terenul utilității și
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de o familie de mari bogătași turci, preocupați constant de cultură și de educație, a făcut ca întîlnirea mea cu Istanbulul, extrem de scurtă, să fie un flash emoțional de o splendidă cromatică. Citeam în avion un interviu al unui domn fizician, dintr-o familie de irlandezi de la NewYork, familie stabilită la Istanbul pe cînd băiețelul avea șase ani, și mă străduiam să pricep de ce a rămas aici, de ce nu s-a întors la New York. Sau la Londra. John Freely, profesor doctor
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
credință e sursa unei noi religii: scientismul, un morb ateist în al cărui ritual clericii sînt oameni de știință, iar mirenii sînt victimele lor credule. Cea de-a doua posibilitate de protest e știința voodoo, cea despre care vorbește cartea fizicianului Robert L. Park. Simplu spus, știința voodoo e încercarea de a folosi știința pentru a susține tocmai superstițiile de care știința a reușit să se dezbare pînă acum. Cu alte cuvinte, nu mai combați direct știința, ca în cazul scientismului
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
oamenilor. Prin extensie, voodoo se referă la orice aiureală ai cărei prozeliți sînt încredințați că au găsit în sprijinul ei un eșafod invulnerabil de argumente științifice. Pe scurt, voodoo înseamnă știința pusă în slujba credinței. Exemplele asupra cărora se oprește fizicianul Robert Park sînt grăitoare: credința în posibilitatea fuziunii la rece, procedeu mirabil prin care sursa energetică a omenirii ar fi rezolvată o dată pentru totodeauna, convingerea că astrologia sau homeopatia au ceva științific în ele și că sînt discipline demne de
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
mai bun film, Cel mai bun actor în rol principal - Eddie Redmayne, Cea mai bună actriță în rol principal - Felicity Jones, Cel mai bun scenariu adaptat - Anthony McCarten și Cea mai bună coloană sonoră. Filmul este inspirat din viața celebrului fizician Stephen Hawking, care s-a implicat personal în promovarea acestuia, sperând astfel că poate avertiza omenirea asupra riscului de a pierde controlul asupra sistemelor de inteligență artificială. Filmul are la bază memoriile lui Wilde, Travelling to Infinity: My Life With
The Theory of Everything in cursa pentru Oscar [Corola-blog/BlogPost/96721_a_98013]
-
ne mai faceți multe alte surprize literare! Aflându-ne la Cluj, nu puteam să pierdem ocazia (eu și Poetul) de a întâlni pe marele nostru colaborator, membru onorific al ACSR, prof. dr. Dan Brudașcu, precum și pe colaboratoarea noastră, frumoasa scriitoare fizician - doctor în filosofie - Daniela Gifu. Ne-am ales cu cărți deosebit de interesante și valoroase. De la Maestrul Dan Brudașcu am primit cărțile Atitudine și neliniști, Pagini ungare, Paradoxuri ale francmasoneriei și Voices of Contemporary Romanian Poets, care stau la dispoziția colegilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
privind perfecțiunea ființei divine, e un cleric viclean mînuitor de calambururi terne. Nici Hume sau Kant nu ies mai bine la judecata cărții, drept care, pustiind terenul gîndirii speculative de pînă la el, Dawkins nu se simte bine decît în prezența fizicienilor atei: Carl Sagan, Steven Weinberg, Stephen Jay Gould. În ciuda efectului dorit de autor, cartea nu face prozeliți, dar stîrnește în cititor emulația de a-și lămuri pe cont propriu hibele pe care Dawkins le invocă în cazul molimei religioase. Deși
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
aici este vorba despre misterul cunoașterii. Cum cunosc lumina? Cum pot calcula lumina? Cum cunosc ceea ce este lumina? De ce vedem, atunci când introducem un băț în apă, un băț rupt? Pentru explicația acestui fenomen este necesară teoria refracției luminii, postulată de către fizicianul olandez Christiaan Huygens. Textele filosofice nu sunt ușor de tradus, cu atât mai mult dintr-o limbă pe care ați învățat-o la maturitate. Care a fost experiența dvs. cu terminologia filosofică a lui Lucian Blaga? Sunt profund convins că
Filosofia lui Blaga tradusă după un secol în limba germană by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/4017_a_5342]
-
gura căscată - veritabile lecții de știință și care într-a șaptea a câștigat un concurs național cu un soft educațional conceput și realizat de el, cu ajutorul căruia „ne putem informa mai bine despre lumea în care trăim și despre marii fizicieni”, și asta după ce învățase singur de pe internet cum se face! (FiziX se cheamă softul, iar povestea este Teo între meri de Radu Paraschivescu). Sau întâlnirea lui Cătălin Ștefănescu, la Vadu Moților, în Alba, cu domnul Marian, șoferul primăriei, care are
Povestea unui succes by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4092_a_5417]
-
Sorin Lavric Stephen Hawking, Leonard Mlodinow, Marele plan, trad. din engleză de Anca Vișinescu și Mihai Vișinescu, București, Editura Humanitas, 2012, 160 pag. Oricîtă fidelitate ar arăta un fizician față de experiență, sunt momente cînd încălcarea empiriei e condiț ia obligatorie a cunoașterii. Cine nu abdică de la regulile unui domeniu nu-l poate adînci. Abdicare însemnînd aici: acceptarea unor idei pe care experimentele nu numai că nu le sugerează, dar
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
obligatorie a cunoașterii. Cine nu abdică de la regulile unui domeniu nu-l poate adînci. Abdicare însemnînd aici: acceptarea unor idei pe care experimentele nu numai că nu le sugerează, dar nici măcar nu le confirmă. În acest caz, singura justificare a fizicienilor aduce a principiu tactic: cîtă vreme o teorie nu primește un vot de blam din partea unui proces empiric care s-o contrazică fățiș, ea poate fi păstrată cu titlul de ficțiune utilă. Iar dacă ficțiunea rezistă încercărilor de a o
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]