530 matches
-
din Cambridge și al Adei Florence Brown, o autoare de succes și o reformistă în domeniul social. Fratele său mai tânăr, Geoffrey Keynes (1887-1982) a fost chirurg și bibliofil, iar sora sa mai tânără, Margaret (1890-1974), a fost căsătorită cu fiziologul Archibald Hill, câștigător al Premiului Nobel. Keynes a fost foarte înalt, atingând înălțimea de 198 cm. A avut o legătură serioasă între anii 1908 șo 1915 cu pictorul Duncan Grant, membru al grupului Bloomsbury. A continuat să îl susțină financiar
John Maynard Keynes () [Corola-website/Science/298778_a_300107]
-
Nicolae Constantin Paulescu (n. 11 noiembrie, , 1869, București - d. 19 iulie 1931, București) a fost un om de stiinta român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai tarziu insulină. Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în București pe Calea Moșilor nr. 69, părinții fiind
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect: În ce-i privește pe Banting și Best, Ian Murray îi consideră drept niște cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu. Răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, recunoaște în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiata cum se cuvine de
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
(n. 27 aprilie 1868, Sascut, Bacău - d. 20 iulie 1926, București) a fost un medic veterinar și fiziolog român, membru corespondent al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din București (1904 - 1926). Este unul dintre întemeietorii fiziologiei moderne românești. A colaborat la marele dicționar de fiziologie francez. A lucrat mai mulți ani în cadrul Institutului Marey din Paris și
Ioan Athanasiu () [Corola-website/Science/307075_a_308404]
-
(n. 6/18 octombrie 1868, Pomârla, județul Botoșani - d. 17 decembrie 1937, București) a fost un medic, fiziolog și naturalist român, membru corespondent al Academiei Române. A făcut studii de fiziologie a sistemului nervos (regenerarea nervului, suturi încrucișate ale nervilor) și de hematologie. A fost un inițiator al învățămantului de biochimie în România prin cursul de chimie fiziologică (1908
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și comportarea globulelor roșii în diferite medii în afara organismului. Rezultatele au fost comunicate la Societatea de Biologie din Paris și au fost incluse în tratate de fiziologie ale vremii. La Paris, D. Călugăreanu a lucrat sub îndrumarea celui mai mare fiziolog francez din acea epocă, Albert Dastre, care la rândul său fusese elev al lui Claude Bernard. În timpul celor patru ani de specializare la Paris, a mai publicat lucrări valoroase în domeniul fiziologiei nervoase, asupra suturii nervilor încrucișați, regenerării nervilor, compresiunii
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul final al acțiunii nervoase asupra unui organ oarecare depinde de specifitatea organului însuși, iar nu de natura vibraținii nervoase ce-i vine prin nerv.” Rezultatele acestor cercetări au fost apreciate de fiziologii din acea epocă și au fost relatate pe larg în Tratatul de Fiziologie scris de J. P. Morat și M. Doyon și în manualul lui F. Laulanié. Fiind confirmate și de alți cercetători, ele au rămas valabile în știință. Alte
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
parametri - timpul și temperatura -, autorul a ajuns la concluzia că “ieșirea sărurilor din globule este reglată de legile difuziunii, pe când ieșirea hemoglobinei este guvernată de legi mult mai complexe”, încă necunoscute. Lucrarea s-a bucurat de bune aprecieri în lumea fiziologilor. Există referiri la ea în tratatul lui Morat și Doyon (1904), în cel al lui H. Winterstein (1911), precum și în "Tratatul de Chimie fizicală și Medicină" scris de Koranyi și Richter. Prima cercetare realizată de Călugăreanu după revenirea sa în
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
care trăiește acest animal, mediu care nu este favorabil respirației branhiale și tegumentare. Lucrările au fost publicate în "Pflüger’s Archiv" (vol. 118 și 120) și s-au bucurat de un foarte larg ecou. Au fost citate și comentate de fiziologi de mare renume ca: E. Babàk, L. Frédéricque, W. Conheim, H. Winterstein, A. Lipschűtz. Bucurându-se de aprecierile unor asemenea fiziologi, ele au devenit foarte repede cunoscute, intrând în patrimoniul de cunoștințe al fiziologiei comparate. O versiune în limba română
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
vol. 118 și 120) și s-au bucurat de un foarte larg ecou. Au fost citate și comentate de fiziologi de mare renume ca: E. Babàk, L. Frédéricque, W. Conheim, H. Winterstein, A. Lipschűtz. Bucurându-se de aprecierile unor asemenea fiziologi, ele au devenit foarte repede cunoscute, intrând în patrimoniul de cunoștințe al fiziologiei comparate. O versiune în limba română a acestor lucrări, intitulată "Respirațiunea intestinală a vârlanului (Cobitis fossilis)", a apărut în "Revista științelor medicale" (1908). Merită să spunem că
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
În același an pleacă la Paris, unde frecventează cursurile Facultății de Științe Naturale, obtinând licența în anul 1877. În perioada studiilor pariziene (1874 - 1880) a urmat cursurile și demonstrațiile de fiziologie făcute la Collège de France de către fondatorul metodei experimentale, fiziologul Claude Bernard. În 1980 obține doctoratul în științe naturale la Sorbona cu teza "Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes" realizata sub conducerea zoologului . Revine în țară și este numit la Catedra de Zoologie și Botanică
Leon C. Cosmovici () [Corola-website/Science/307211_a_308540]
-
Ivan Petrovici Pavlov (în limba rusă "Иван Петрович Павлов" n. 14 septembrie 1849 - d. 27 februarie 1936) a fost un fiziolog, psiholog și medic rus. I-a fost acordat Premiul Nobel pentru Medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la sistemul digestiv. Pavlov a fost cunoscut pentru că a fost primul care a studiat fenomenul condiționării clasice, în experimentele pe care le-a
Ivan Pavlov () [Corola-website/Science/302153_a_303482]
-
alte domenii de activitate: Antropologie, Arheologie, Istorie, Sociologie, Organizare sanitară și Politică. După absolvirea gimnaziului din Köslin, Virchow începe în 1840 studiul medicinii la Universitatea din Berlin ca bursier al Academiei Militare ""Pépinière"", având ca profesor - printre alții - pe renumitul fiziolog Johannes Peter Müller. După ce și-a luat doctoratul cu dizertația ""De Rheumate Praesertim Corneae"" (1843), a început să lucreze ca asistent al lui Robert Friedrich Froriep la Prosectura spitalului ""Charité"" din Berlin, efectuând examenele autoptice ale pacienților decedați și obținând
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
(n. 12 ianuarie 1580 - d. 30 decembrie 1644) a fost un alchimist, chimist, medic și fiziolog din Țările de Jos de sud. Alte forme ale numelui: Johannes Baptista van Helmont, Jean-Baptiste van Helmont și Joan Baptista van Helmont. Pe lângă valoroase contribuții în domeniile mai sus menționate, i se atribuie introducerea cuvântului "gaz", ca denumire pentru una
Jan Baptista van Helmont () [Corola-website/Science/312522_a_313851]
-
(n. 12 iulie 1813 - d. 10 februarie 1878) a fost medic și fiziolog francez. Este considerat părintele fiziologiei și fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori științifici în domeniul medicinei, este cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcției glicogenice a ficatului, a acțiunii sucului pancreatic și a mecanismului
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
Arthur de Bretagne", pe care, în 1834, o prezintă la Paris, însoțită de o introducere a criticului literar Saint-Marc Girardin. Acesta îl sfătuiește să se reorienteze către medicină. Urmând sfaturile criticului literar, își continuă studiile. Intră în contact cu marele fiziolog François Magendie, care deținea catedra de medicină la "Collège de France" din Paris și devine asistentul acestuia în cadrul spitalului "Hôtel-Dieu". În 1841, Bernard devine "preparator" în cadrul prestigioasei facultăți, în 1843 obține licența, iar în 1855, îi succede lui Magendie la
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
(n. 16 octombrie, 1708, Berna - d. 12 decembrie, 1777, Berna) a fost un medic, anatomist, matematician, fiziolog, botanist, entomolog, publicist științific, poet și politician elvețian în timpul iluminismului. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Haller. Albecht von Haller a provenit dintr-o veche familie berneză, fiind al 5-lea copil al juristului precum funcționarului public Niklaus Emanuel
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
(n. 22 aprilie 1876 - d. 8 aprilie 1936) a fost un medic neurolog și fiziolog austro-ungar, de origine evreu, stabilit ulterior în Suedia, care, pentru cercetările sale privind fiziologia și patologia aparatului vestibular (urechea internă) primește în anul 1914 Premiul Nobel pentru Medicina. S-a născut la 22 aprilie 1876 la Viena (după unele surse
Róbert Bárány () [Corola-website/Science/309173_a_310502]
-
sau "vis ud". Unii indivizi pot avea orgasm prin stimularea structurilor prostatice, care sunt reprezentate la bărbat de prostata însăși, iar la femei de glandele Skene. Astfel, locația glandelor Skene se constituie ca punctul G sau punctul Grafenberg, după numele fiziologului care a identificat această zonă cu potențial crescut de a produce orgasmul. Orgasmul prostatic se poate obține printr-o anumită tehnică a sexului anal la bărbați, iar la femeie se face prin stimularea peretelui posterior al vaginului. Orgasmele de acest
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
(n. 12/25 aprilie 1884, București; d. 29 aprilie 1955, București) a fost un medic, fiziolog și farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din București. A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale
Daniel Danielopolu () [Corola-website/Science/305712_a_307041]
-
Walter Bradford Cannon (n. 19 octombrie 1871 - d. 19 octombrie 1945) a fost fiziolog american, profesor și șeful catedrei de fiziologie la "Harvard Medical School", cunoscut mai ales pentru dezvoltarea conceptului de homeostazie, promovarea utilizării razelor X în medicină și elaborarea "teoriei Cannon-Bard". S-a născut la Prairie du Chien, Wisconsin în 1871, într-
Walter Cannon () [Corola-website/Science/313044_a_314373]
-
Krogh începe să lucreze în laboratorul lui Bohr, iar după ce își obține masteratul în știință în 1899, devine asistentul acestui mare medic. În 1903, obține doctoratul în zoologie în cadrul Universității din Copenhaga. În 1905, Krogh se căsătorește cu Marie Jørgensen, fiziolog ce de asemenea lucra în cadrul laboratorului lui Bohr. Au avut împreună trei fiice și un fiu. Fiul și cea mai tânără dintre fete au continuat cariera părinților devenind fiziologi. În 1916, devine profesor titular la Universitatea de la Copenhaga. Încă din
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
Universității din Copenhaga. În 1905, Krogh se căsătorește cu Marie Jørgensen, fiziolog ce de asemenea lucra în cadrul laboratorului lui Bohr. Au avut împreună trei fiice și un fiu. Fiul și cea mai tânără dintre fete au continuat cariera părinților devenind fiziologi. În 1916, devine profesor titular la Universitatea de la Copenhaga. Încă din studenție, Krogh a studiat pe larvele unei specii marine numite "Corethra", modul în care funcționează veziculele de aer ale acestora. Dezvoltând tehnica de măsurare a presiunii unui gaz dizolvat
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
(n. 26 septembrie 1886, Bristol - d. 3 iunie 1977, Cambridge) a fost fiziolog englez, unul din fondatorii biofizicii și ai cercetării operaționale. Pentru studiul energiei musculare, i s-a decernat, în 1922, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Hill și-a început studiile la "Școala Blundell din Tiverton" de unde a obținut o bursă
Archibald Vivian Hill () [Corola-website/Science/313248_a_314577]
-
Medicină. Hill și-a început studiile la "Școala Blundell din Tiverton" de unde a obținut o bursă la "Colegiul Trinity" din Cambridge. Aici a studiat matematica dar după absolvire, în 1907, a început să fie atras de domeniul fiziologiei. La îndemnul fiziologului W. M. Fletcher, studiază fiziologia la Cambridge (1909 - 1914). După absolvire, este numit profesor de chimie fizică în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1920 - 1923, este profesor de fiziologie la Universitatea din Manchester, după care, până în 1926, predă aceeași disciplină la
Archibald Vivian Hill () [Corola-website/Science/313248_a_314577]