3,170 matches
-
-n ogor Aduce-n anul care vine belșug în case și mult spor . Se-nalță-n aer focuri mari ce luminând noaptea zăluda Adună-n jur sătenii toți să pună duhul rău pe fugă. “Hai la Focul lui Sumedru”sar flăcăii peste jar , “ Unde a furat lupul iedul”și ...nălucile dispar ! Referință Bibliografica: Focul lui Sumedru / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1759, Anul V, 25 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FOCUL LUI SUMEDRU de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/385074_a_386403]
-
din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin sate și azi, se mai păstrează, încă, tradiții și obiceiuri rămase din străbuni, iar o sărbatoare cu simbolistică adâncă, îngemănează anotimpurile-succesiuni. Datini multe se primeneau la sat odată, când în poiană fete, flăcăi se-ntâlneau, horele cu strigături se-ncingeau-ndată și doar, prin lăsarea serii se domoleau. Iar când Făurar se-apropie de sfârșite, e Dragobetele sau ,,Cap de primăvară'', păsările pădurii prin triluri-s ademenite și se-mperechează chiar, de-i frig
DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385092_a_386421]
-
de-i frig afară. Gătiți în straie tradiționale, băieți și fete merg la pădure să culeagă primele flori, gingășii ghiocei și brândușele amorțite, căci primăverii îi sunt cei dintâi, vestitori. Dragobete- zeul iubirii, din ere străvechi, întruchipat într-n chipeș, flăcău, iubareț seduce tot ce-i iese-n cale, ca un deochi, și-apoi sărută fetele ce-l cred un drumeț. Dragobetele-i ziua când triumfă iubirea, e simbolul dragostei supreme, la români, iar datinile și tradițiile au însăși, menirea, să arate
DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385092_a_386421]
-
purtați pe tărâm de poveste?! Ori visez?! -Dar ce văzuși, omule? Ce te-apucă?! -Păi, în spărtura din mână bunicul ăsta, după cum vezi, uzat, prăfuit, e curios reflectat! Are ochi luminați, frunte lipsită de riduri, păr bogat și chip de flăcău numai zâmbet! L-a văduvit ciobul de bătrânețe! * Lămuriți și nu prea, cei doi prieteni intrară totuși în parc și se așezară pe-o bancă. Nu mai erau tentați s-ajungă la club. Le pierise cheful. Le fusese de-ajuns
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
pe la zece dimineața, în fața casei se adunaseră o mulțime de tinere gospodine cu copii mici și câteva gravide care lingeau înghețată și se uitau curioase spre acoperiș. Câțiva lucrători și șoferul de la lactate căscau gura și ei la Jean, un flăcău șaten cu mustăcioara blondă, care stătea liniștit pe casă. - Dă-te jos imediat! Strigă de cum se apropie Ioel Fiselovici. Ți-ai pierdut mințile? Ce, vrei să cazi de la etajul opt? - Ei și? Răspunse moale Jean. Tot am să mor... - Dă-
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
rumeniți. „O, ce veste minunată!" cântau feciorii voioși, prin tradiție păstrată. Pe când trăiau ai mei strămoși. Vuia satul de buhaie în cete de „Plugușor"! Tradiționale straie completau mesajul lor. Tineri se grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou! Flăcăul să-i ducă noră mamei sale, drept cadou! Timpul a trecut în grabă. Obiceiuri s-au schimbat. Tineri se-adună grămadă la discoteca din sat! VREMEA COLINDELOR În magia sărbătorilor răsună ecouri cu vremea colindelor. Cete de copii lângă brad
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
mică. Frații i-am pierdut, ca și tatăl, în război rămânând numai 6 femei. Noi fetele ne-am pregătit din muncă lada de zestre, Iar surorile mele și-au găsit soți. Eu am fost mai pretențioasă și am refuzat doi flăcăi care în timp mi-au cerut mâna. Dumnezeu ne-a încercat greu în timpurile „socialismului victorios” și în numai 10 ani a chemat la El toți cei care mi-au fost dragi. Rămasă singură m-am apropiat de biserică și
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
era primitoare, un apartament mare, cu trei camere, cu niște paturi în care încăpeau lejer trei persoane și care după un foc bun în șemineu, a devenit foarte călduros și prietenos. În noua noastră reședință temporară ne aștepta Andrei, un flăcău în toată firea, de 13 ani, cu părul negru, ondulat, lăsat în plete, venit între timp de la școală. Deja știa să vorbească bine atât norvegiana cât și engleza, fiind stabiliți în Kristiansund încă din august, anul trecut. Am uitat de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384593_a_385922]
-
în viu. Iar a rămas Mototolea cu gura căscată: --Cinci zeci? Păi, în părțile noastre e mai ieftin. Și țiganii, ce informații or fi avut? Moș Ion îl privi cu milă: --Lasă dumneata afacerea! Stai puțin să văd de ce întârzâie flăcăii! Deși vârstnic, Moș Ion era încă verde. Înalt, spătos, îmbrăcat curat, cu pantaloni albi, strânși pe picior, căciulă albă, mițoasă și palton scurt de dimie îmblănită, urcă scările cerdacului și intră în casă, unde cei trei, cu ochii lucind, încă
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
să râdă cu hohote. Iliuță îl întrebă: --Ce-ai rămas ca la dentist, nea Ioane? Afacerile sunt afaceri! --Ai rămas în urmă cu tehnica! râse și Vasilică. --Bă, tată, sări și Floricel, dacă nu te pricepi, stai în banca ta! Și flăcăii continuară să râdă, fapt ce îl înfurie pe moș Ion, care urlă cu voce tunătoare: --Bââăăă! Orătănii nenorocite! Cum de vă mai rabdă pământul? Ați uitat să fiți oameni, mă? Urletul și fulgerele din ochii lui moș Ion spulberară zâmbetele
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
știa, însă îi veni o idee. - Iubitule, am lacrimile mele în buchetul de la piept. Și, cu puterea mea de vrajă, în soli am să-i prefac. Scoase de la piept buchetul de flori firave cărora le spuse: “Prefaceți-vă în chipeși flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând: - Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
flăcăi!” Din florile aruncate pe podea răsăriră mai mulți voinici, dintre care unul mai chipeș, înalt și subțirel, în veșminte și cizme albe, cu clopoței de argint la cingătoare, făcu o reverență, spunând: - Poruncă, stăpână! Primăvara zâmbi entuziasmată: - O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia-ți ceata ta și pleacă în țara lui Mărțișor să spuneți la toți că voi veni și bucuroși să mă primească. Soare-Împărat rămase stupefiat: - De ce transformi florile-n flăcăi? Ce vrei
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
O, frumos flăcău, te numesc Ghiocel și fii primul meu vestitor! Ia-ți ceata ta și pleacă în țara lui Mărțișor să spuneți la toți că voi veni și bucuroși să mă primească. Soare-Împărat rămase stupefiat: - De ce transformi florile-n flăcăi? Ce vrei să faci cu ei? - Îi trimit soli în țara Iernii să vestească sosirea mea, pentru că vreau să mă pregătesc și, mai târziu, voi pleca. Soare-Împărat era înciudat că iar îi încurcă planurile. Se uită la Zefir, dar își
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
dar niciuneia nu-i cerea mâna. Părinții erau îngrijorați că nu-și găsește aleasa inimii. Ca să-l scoată din țară, departe de ruda sa de pe țărmul mării, îl trimiseră la Budapesta, la Belgrad, la Viena și chiar la Paris. Dar flăcăul nu se grăbea cu însurătoarea. La rândul ei, prințesa Margareta de o frumusețe și gingășie ieșite din comun, răni inimile multor cavaleri atât din țară cât și de peste hotare. Pețitori de alte neamuri, ruși, turci, bulgari sau greci se prezentară
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
cu câțiva ani mai mare ca ea și înainte să se mărite cu Gheorghe, cealaltă se ținuse de capul lui. Îi căzuse cu tronc omul, deși acesta nu avusese niciodată ochi pentru ea. Gheorghe pe atunci era o cruce de flăcău, frumos și bine clădit și era de meserie pădurar. Florica abia terminase liceul pedagogic și fusese repartizată ca educatoare la grădinița de copii din sat. Așa îl întâlnise ea pe Gheorghe care abia ce se cunoscuseră i-a căzut drag
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
-mblânzim? Poate, doar cu arme-ascunse Ce vor merge ca și unse, Iar surpriza asta mare O să aibă căutare! Se va duce vestea-n sat: - Bătrânii nu s-au lăsat, Fetele ni le-au furat, Dau buluc la măritat! - Alelei, veniți, flăcăi, Nu mai stați drept popândăi! Ci veniți cu mic, cu mare, Luați-vă conturi bancare, Bărci la vile și merțane, De puteți, aeroplane , Să intrați la concurență, Nu mai stați în abstinență! Și-uite-așa, ăst Dragobete Cu noroc va fi la
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
întîmplă minunea că termină mai devreme treaba casei și fugi pe cărăruia greoaie oricărui pas obișnuit dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu spatele în iarba moale cu arome de vară îndulcită și adormi. În vis, un flăcău o duse prin păduri și pajiști nemaivăzute și nemaiauzite... Trezită, putea să jure că aievea flăcăul din vis se aflase preț de un minut - două în față ei zâmbindu-i. Și zilele se scurseră și fata începu tot mai des
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
dar nu și sprintelor ei picioare și se așeză cu spatele în iarba moale cu arome de vară îndulcită și adormi. În vis, un flăcău o duse prin păduri și pajiști nemaivăzute și nemaiauzite... Trezită, putea să jure că aievea flăcăul din vis se aflase preț de un minut - două în față ei zâmbindu-i. Și zilele se scurseră și fata începu tot mai des să aibă acel vis în poiană ascunsă și dăruită cu minunățiile sălbaticei naturi. Visul o urmă
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
de odihnă de peste noapte și anotimpurile se scurseră.... și venii iar primăvară din nou. Și cum totul curge fără încetare vara îi urmă renașterii în forță a plantelor înfrunzind în bogăție de arome și culoare. Acum deja fata îi vorbea flăcăului real, îi povestea ziua ce se scursese, visele și nădejdile ei. El își ținea capul plecat și o privea ascultând-o... așa îl vedea mereu. Numai că pe acolo erau și gureșele păsări ce povestiră și povestiră cu lux de
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
-o... așa îl vedea mereu. Numai că pe acolo erau și gureșele păsări ce povestiră și povestiră cu lux de amănunt ce auziseră în poiană de pe deal. Ușor, ușor, așa cum se duce vorba în micile localități, vorba ajunse la un flăcău ce se recunoscu în poveste și îl trecură fiorii... Și nu numai el, dar și ceilalți din jur îl văzură stând de vorba în poiana ascunsă de pe deal. Cum nu puteau ajunge și le plăcea noutatea situației acceptară ca real
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
și îl trecură fiorii... Și nu numai el, dar și ceilalți din jur îl văzură stând de vorba în poiana ascunsă de pe deal. Cum nu puteau ajunge și le plăcea noutatea situației acceptară ca real totul. Degeaba se tot jură flăcăul că el nu merge niciodată acolo, că pe el pădurile îl încântă și atrag... Dar el știa bine că de ceva timp în urmă tot visa o fătucă subțirică și ascunsă între gânduri ca și florile printre spice. Nu știa
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
zi pe cărăruia numai de ea știută și de atunci oricât o căutară, strigară, nu mai apăru... Și cum în același timp pârâiașul apăru din acea zonă bănuiră că lacrimile fetei curgeau acum spre localitatea din vale... Rău se caii flăcăul și acum el tot urcă dealul în poiana cu pârâiașul limpede și firav ca și florile locului. Și tot așa până dispăru și el dar apăru lângă susurul apei un brad, care crescu și tot crescu ... și ajunse acum să-
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
și de la mine și de la bunicul tău bolohoveanul. Ăla, când era mai tânăr, omora bourul cu mâinile goale și îi mânca inima și limba. Strașnic bărbat și el! Mai povestește-mi, bunicule! Menumorut își privea nepotul cu admirație. Vedea un flăcău de 20 de ani, înalt cât prăjina și lat pe spinare cât ușile cele mari ale castelului, care învățase de mic, alături de bunicul său, meșteșugul tuturor armelor timpului și toată bruma de știință pe care i-o putuse da episcopul
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
pești și pâine celor ce-o duc de-azi pe mâine, să aducă bucurie celor fără măreție... Printre cei pescari aleși erau doi frați înțeleși să urmeze pildă lui și-a Botezătorului Unul, cel dintâi chemat, era Andrei, neînsurat, un flăcău cu minte treaza și cu inima viteaza, celălalt, fratele mare, Petru se numea se pare, nu-a venit de la-nceput, fiindcă el nu a crezut că Iisus ar fi Mesia, și-mplini-va profeția, iar când Andrei l-a chemat
CÂNDVA ÎN IERUSALIM de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383538_a_384867]
-
lume, apoi și Cain și mulți alții. Între timp și primul născut a devenit ditamai fata mare și Adam, singurul bărbat, sa grăbit să o însămânțeze. Nici Eva nu s-a lăsat mai prejos și și-a chemat băieții, deveniți flăcăi, să-i învețe pe propriul ei corp însămânțarea. Și așa toate fetele născute de Eva au creat seminții a lui Adam, iar fii Evei și-au creat cu ea propriile seminții. Omul s-a comportat în prima tranziție ca iepurii
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]