1,215 matches
-
între cele două auxiliare (161d); această distribuție arată că nu avem a face cu o formă de deplasare în interiorul domeniului flexionar, întrucât complexul de elemente funcționale nu se disociază, ci mai degrabă cu neaplicarea procesului de deplasare a verbului la flexiune (V-la-I); cu alte cuvinte, dislocarea nu se aplică prin crearea/activarea de poziții noi, ca în analiza din Martins (2002), ci, mai degrabă, dislocarea apare ca efect al faptului că verbul rămâne în domeniul lexical vP; (161) a. De n-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
scurt nu este de același tip cu structurile cu auxiliar discutate mai sus (de aici și denumirea de "semiauxiliar" de mod dată verbului putea în această configurație de Guțu Romalo [1956] 2005), în primul rând pentru că verbul a putea prezintă flexiune completă după toate categoriile verbale flexionare (mod, timp, aspect), astfel că verbul-suport la infinitiv nu este implicat în procesul de verificare a acestor trăsături. În această configurație sintactică, infinitivul scurt verbal organizează o propoziție nonfinită redusă, care nu are statut
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu instanțiere paradigmatică foarte bogată, fapt asociat cu lipsa deplasării V-la-I; din punct de vedere tehnic, relația dintre verbul flexionat și centrele funcționale din domeniul flexionar se stabilește prin ACORD la distanță. În trecerea la limbile romanice, slăbirea morfofonologică a flexiunii verbale conferă un grad mai slab de instanțiere paradigmatică, ceea ce determină apariția deplasării V-la-I ca mecanism compensator. Structurile cu dislocare din româna veche nu sunt altceva decât un reziduu al unei gramatici în care satisfacerea morfologiei se realiza în principal
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
afixului ne- în compartimente diferite: componentul presintactic de formare a cuvintelor în cazul formațiilor lexicale cu ne-vs componentul sintactic pentru propozițiile nonfinite negative negate prin ne- pronumele clitice - din punct de vedere tipologic, pronumele clitice ale românei sunt orientate către flexiune / verb (I-oriented / V-oriented clitics), nu către complementizator (C-oriented clitics) - auxiliarele (nonpasive) sunt centre sintactice (clitice morfofonologice) care marchează în mod sistematic categoria gramaticală a modului (și modalității); din perspectivă comparată, natura auxiliarelor românești nu este surprinzătoare, deoarece, așa cum a arătat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
analize mai detaliate, pentru alte semiadverbe este nevoie de analize mai amănunțite care să coreleze semantica cu poziția lor de generare, derivând și restricțiile de combinare specifice • deplasarea verbului în română, nivelul general de deplasare a verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în cazul formelor analitice, auxiliarul se generează în centrul MOOD0, iar verbul lexical se ridică la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de negație nu (§3.1.1 supra) (cf. echivalentele pentru (70b): probabilsă greșească / probabil nu greșește; probabil să le confunde / probabil nu le confundă). 40 Abordarea în termenii instanțierii paradigmatice explică în mod direct diferența dintre absența deplasării verbului la flexiune latină (sistem morfologic verbal aproape integral sintetic, cu un grad mic de sincretism) (v. Ledgeway 2012: §§3; 4) și apariția acestui proces în limbile romanice (grade diferite de instanțiere paradigmatică a categoriilor verbale). 41 Unii autori preiau în mod tacit
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ledgeway (2011: 430) descrie legea Tobler-Mussafia ca fiind "ultimately a Romance-specific reanalysis of the Wackernagel Law". 8 Schimbarea diacronică a orientării pronumelor clitice este atestată; Rivero (1997) arată că propozițiile subordonate din spaniola veche prezentau atât pronume clitice orientate spre flexiune, cât și pronume clitice orientate spre complementizator, cele din urmă fiind eliminate diacronic. Vezi, pentru detalii, §III.3.2 (text și note). 9 Intoleranța crescândă a românei față de hiat se poate observa în linearizarea postverbală a pronumelui de acuzativ feminin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
iar anterior cu sternocleido-mastoidianul, scalenul posterior și mediu. Este vascularizat de artera subscapulară și de cervicala ascendentă. Inervația este asigurată de ramurile anterioare C3-C5. Când ia punct fix pe coloană ridică umărul, iar când ia punct fix pe scapulă efectuează flexiunea laterală a gâtului. Dințatul postero-superior Are originea pe procesele spinoase C6-T2 și pe ligamentul nucal, iar inserția pe unghiul coastelor 2-5. Este acoperit de romboizi și acoperă erectorul și coastele respective. Este vascularizat de ramurile posterioare ale primelor intercostale și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
supraînălțări a cadrului sașiului (sașiu fals), destinat repartizării eforturilor, axele de pivotare ale suprastructurii basculante spre spate trebuie să fie situate cât mai aproape cu putință de punctele din spate de fixare ale arcurilor, pentru a micșora eforturile suplimentare de flexiune exercitate pe sașiu în timpul basculării. 10. În cazul suprastructurilor care basculează doar spre spate, acestea trebuie prevăzute cu plăci de ghidaj, care să dirijeze lateral suprastructura atunci cand coboară pe sașiu. Suprastructura vehiculului nu trebuie să fie excesiv de zgomotoasă atunci cand vehiculul
REGLEMENTĂRI din 18 decembrie 2001 privind condiţiile tehnice pe care trebuie sa le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2,. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141378_a_142707]
-
liceului vor susține examenul de limba rusă că proba obligatorie (de limbă modernă) sau opțională. Se păstrează aceeași structură de până acum (5-7 ore, 3-4 ore, 1-2 ore/săptămâna și minorități). CONȚINUTURI, ELEMENTE ȘI STRUCTURI GRAMATICALE Acestea cuprind probleme de flexiune nominală și verbală, elemente de construcție (adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția), vorbirea directă și indirectă, precum și probleme de sintaxa a propoziției și a frazei (noțiuni generale privind coordonarea și subordonarea). CONȚINUTURI, ELEMENTE ȘI STRUCTURI LEXICALE, TEME Adolescentul despre sine (portretul fizic
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
etc. au condus la următoarele constatări: * în cursul demutizării acești copii au un vocabular sărac; * cuvintele care-i interesează sunt mai repede însușite, chiar dacă se pronunță mai greu; * utilizează numeroase cuvinte clișee, stereotipe, cu conținut sărac și deformat; * nu reflectă flexiunea cuvântului, ci îl folosesc așa cum l-au învățat prima dată; * se manifestă decalajul dintre vocabularul activ și cel pasiv, între cel oral-uzual, agramat și cel scris, dirijat de terapeut; * cu privire la structura gramaticală, ei învață spontan prin imitație, simțul limbii, treptat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a-și exprima ideile prin coordonare și subordonare. Nu reuște întotdeauna să redea logic conținutul de idei sugerat de imagine sau interlocutorul său, ceea ce reflectă dificultăți de organizare ale gândirii. Precizarea, fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă încă greșelile de ordin gramatical prin folosirea incorectă a unor cazuri și timpuri, acorduri gramaticale între subiect și predicat ca și cele cu privire la pluralul substantivelor. În general și sub aspect semantic este limitat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
simplă se exclude din patologia limbajului și vorbirii. Întâlnim însă adesea o întârziere gravă care persistă și după 3 ani caracterizată printr un vocabular sărac, incapacitate fonetică și de exprimare, concretizată prin parafrazii cu absența cuvintelor de legătură și a flexiunii verbale, cu o sărăcie sintactică diagnosticată ca insuficientă organizare și întârziere gravă în dezvoltarea limbajului. În asemenea cazuri, deși uneori intelectul este conservat și latura impresivă a limbajului mai puțin afectată, se poate constitui ca urmare o tulburare gravă de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o anumită identitate distinctă, fie prin categoriile gramaticale strict specifice, fie prin gruparea specifică a categoriilor gramaticale în realizarea planului semantic al flectivului. Se disting în primul rând trei grupuri de clase lexico-gramaticale: 1. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea după gen, număr și caz; sunt unități lexicabile declinabile; flexiunea lor este numită, de altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fie prin gruparea specifică a categoriilor gramaticale în realizarea planului semantic al flectivului. Se disting în primul rând trei grupuri de clase lexico-gramaticale: 1. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea după gen, număr și caz; sunt unități lexicabile declinabile; flexiunea lor este numită, de altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea după gen, număr și caz; sunt unități lexicabile declinabile; flexiunea lor este numită, de altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa verbului prezintă identitatea cea mai bine marcată; flectivul cuvintelor aparținând acestei clase își datorează planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deictic (timpul, persoana etc.), sintactic (cazul, diateza), pragmatic (determinarea, modul etc.). Cu originea în aceste raporturi externe, categoriile gramaticale își dezvoltă conținutul lingvistic specific prin desfășurarea unor raporturi interne, de opoziție, între doi sau mai mulți termeni. Intervenind în desfășurarea flexiunii specifice diferitelor clase lexico-gramaticale, categoriile gramaticale își diferențiază conținutul în funcție de acestea. Conținutul categoriei gramaticale a numărului, de exemplu, are natură semantică în flexiunea substantivului și pronumelui lup/lupi, acesta/aceștia, dar își are originea într-un raport sintactic în flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specific prin desfășurarea unor raporturi interne, de opoziție, între doi sau mai mulți termeni. Intervenind în desfășurarea flexiunii specifice diferitelor clase lexico-gramaticale, categoriile gramaticale își diferențiază conținutul în funcție de acestea. Conținutul categoriei gramaticale a numărului, de exemplu, are natură semantică în flexiunea substantivului și pronumelui lup/lupi, acesta/aceștia, dar își are originea într-un raport sintactic în flexiunea adjectivului și a verbului: lup sur - lupi suri, el merge/ei merg. Existând în planul limbii ca ansamblu de termeni înscriși într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunii specifice diferitelor clase lexico-gramaticale, categoriile gramaticale își diferențiază conținutul în funcție de acestea. Conținutul categoriei gramaticale a numărului, de exemplu, are natură semantică în flexiunea substantivului și pronumelui lup/lupi, acesta/aceștia, dar își are originea într-un raport sintactic în flexiunea adjectivului și a verbului: lup sur - lupi suri, el merge/ei merg. Existând în planul limbii ca ansamblu de termeni înscriși într-o relație de opoziție specifică, în funcție de raportul care le-a generat, categoriile gramaticale se actualizează în planul vorbirii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]