1,019 matches
-
cu dinții de brumă, domnul Ion Vanghele găsește de cuvință să-i ceară iertare iubitei, și asta... de față cu noi: „Iartă-mă iubito sunt obraznic,/ cânt acum la mama lui de praznic,/ frunze cad în jur pe îndelete/ și foșnesc uscate și cochete.” Când ferestrele încep să turtească năsucurile celor mici, doamna Maria Giurgiu, într-o... „Pietate”, ne spune cu vocea toamnei bătrâne: „Se adună nori ruginii/ Pe cerul răsăritului/ de secol al mileniului trei;/ disperarea și prigoana/ cer adăpost
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
îi mânca doar zer,Laicuri, taste și pixer!... XVI. CORA, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Cora Pe dealul Feleacului, vara se apropie, Lacrime de rouă, sclipesc în bălărie. Prin vântul umezit, pădurea foșnește, Minunata natură trăiește, trăiește. Cobor cu nepoții în valea de piatră, Cu pietre grezoase, clocite pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau pe flori și iarbă, sclipind ca roua-n salbe. Să n-o lăsăm aici, căci ... Citește mai mult CoraPe dealul Feleacului, vara se apropie,Lacrime de rouă, sclipesc în bălărie.Prin vântul umezit, pădurea foșnește,Minunata natură trăiește, trăiește.Cobor cu nepoții în valea de piatră,Cu pietre grezoase, clocite pe vatră.Pe mal, iarbă mare și plin de urzici,Și mișună-n ea colonii de furnici.Sub un falnic stejar, un țipăt de pruncMă
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
MIRARE Te văd ca prin vis în plină trezie, Un dor, ca un gând, se zbate-ntre pleoape, Departe îmi ești, dar azi mai aproape, Prin iris îmi cazi, mirare târzie... Ai fost, vei mai fi, sau doar o părere Foșnește sub gene când ochii își strâng Îmagini sărate din plânsu-mi nătâng Ce-mi curge-n aval în râu de tăcere. Eu știu...tu nu ești un semn de-ntrebare Al frazelor multe ce-așteaptă răspuns, Tu ești chiar răspunsul sperat
MIRARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381130_a_382459]
-
șoltic, pe-o aripă Miros perfid, de alge și de sare. Și parcă dau și pescărușii semn, Muindu-și aripi albe-n spuma mării, Plutind înalt în vraja depărtării Ca o chemare-n larg și un îndemn. Se zbat valuri foșnind în așteptare, Scoțând ades la maluri, pe nisip, Un sentiment, un zâmbet sau un chip Ce le-ascunsesem undeva-n uitare. Căci din nisipul cald ce-mbrățișa Aurind blând și fin, tinere trupuri Abandonate-n veșnice săruturi, Doar în clepsidră
SENTIMENT CU VEDERE LA MARE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381384_a_382713]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DE PRIMĂVARĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare, Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase, Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare, Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase. Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri: E-o așteptare
DE PRIMĂVARĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381382_a_382711]
-
mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca... REFUGIU Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil, în tine! Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină- Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine. Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi, În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Citește mai mult Coboară astrul la chindieși zarea-n strai de aur o îmbracă,Un vânt sfios, pătruns
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș fi creat spun, căci timpul cu a lui săgeată Sensul trecut al vremii odata doar arată Iar eu pornind pe calea
RUGĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381489_a_382818]
-
șoltic, pe-o aripă Miros perfid, de alge și de sare. Și parcă dau și pescărușii semn, Muindu-și aripi albe-n spuma mării, Plutind înalt în vraja depărtării Ca o chemare-n larg și un îndemn. Se zbat valuri foșnind în așteptare, Scoțând ades la maluri, pe nisip, Un sentiment, un zâmbet sau un chip Ce le-ascunsesem undeva-n uitare. Căci din nisipul cald ce-mbrățișa Aurind blând și fin, tinere trupuri Abandonate-n veșnice săruturi, Doar în clepsidră
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
aduce vântul, șoltic, pe-o aripăMiros perfid, de alge și de sare.Și parcă dau și pescărușii semn,Muindu-și aripi albe-n spuma mării, Plutind înalt în vraja depărtăriiCa o chemare-n larg și un îndemn.Se zbat valuri foșnind în așteptare,Scoțând ades la maluri, pe nisip,Un sentiment, un zâmbet sau un chipCe le-ascunsesem undeva-n uitare.Căci din nisipul cald ce-mbrățișaAurind blând și fin, tinere trupuriAbandonate-n veșnice săruturi, Doar în clepsidră a mai rămas
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ca altădată.Sunt lacrimi de bătrână, uitată în nevoi,Cu mâini tremurătoare și ... XVII. DE PRIMĂVARĂ, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. DE PRIMĂVARĂ Se sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare, Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase, Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare, Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase. Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri: E-o așteptare
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
tot urcă scara spre naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Citește mai mult DE PRIMĂVARĂSe sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare,Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase,Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare,Dospește-n abur blând pământul prevestind holdele mănoase.Parfumuri ce vor fi să vină se-nrourează-n fragezi lujeri:E-o așteptare
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Ne căutăm prin amintiri, Mânați de-o apă, un dor anume, Cum vântul verii-n trandafiri. Nu m-ai crezut, să nu ai pace, Eu brațele nu le întind, Luna din cer în piept îmi zace și-un plop durerile foșnind. Referință Bibliografică: Mesteceni albi în negre ploi / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MESTECENI ALBI ÎN NEGRE PLOI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381535_a_382864]
-
care o citește. În ”Casa de la munte” poarta se deschide spre o cale, care duce spre iubirea trecută: Unde este Mândra,unde-i Toderița?/ Una lângă alta,Oltu-i la un pas,/ Munții se înalță și la Șercăița/ Fagii și stejarii foșnesc într-un glas/ ... Dacă sunt departe - am un dor, mă cheamă/ Casa de la munte unde-am fost copil,/ Unde prima oară-am spus cuvântul mamă/ Și-am crescut speranțe-n visul juvenil”. Poetul Cornel Balaban evocă mereu amintirile, trăind în
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]
-
șoapte, de plânsete, de suspine. Timpul pare că s-a oprit. Trece atât de greu... de chinuitor... mă face să îmi amintesc de vremurile trecute când mă plimbam de mână cu bunica mea pe aleile tomnatice, pline de frunze care foșneau la fiecare pas. Atunci nu înțelegeam ce înseamnă sfârșit, credeam că toți trăim veșnic într-o lume lipsită de probleme. Atât de naiv... de neștiutor. Privind frunzele căzând ușor pe pământ, am întrebat: „Bunico, noi nu murim, nu-i așa
SFÂRŞIT?! de GEORGE NICOLAE STROIA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380938_a_382267]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CORA Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cora Pe dealul Feleacului, vara se apropie, Lacrime de rouă, sclipesc în bălărie. Prin vântul umezit, pădurea foșnește, Minunata natură trăiește, trăiește. Cobor cu nepoții în valea de piatră, Cu pietre grezoase, clocite pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
visat și mi- e dor, Cu ochii tăi verzi și frumoși De aici, dintre umeri de nor, Dintre brazi și munții stâncoși. Dorul e viu, mătăsos și curat Și mă- mbracă- n mantii discrete Cu țesături de tafta și brocart Foșnind unduios în trupu- mi și-n plete. Te simt, te port, te duc cu mine oriunde Ești în genele mele și- n suflet... Aici e un colț de răi că la tine, de unde, În vis îmi apari, comoara mea din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai dăruit minunea raiului lumesc Ca să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte, Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc. Citește mai mult Iar teii...Cerul s- a luminat acum, iar noriiAlbi, cenușii abia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
vestesc.Vara pe-aproape ajuns-a iar să fieIar teii curând-curând pleznescMă-nnebunește sfântă bucurieParfumul lor, amețitor, ceresc.Am o alee- ntreagă pentru mineîn care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fineCu irizări de aur, ce învolt foșnesc.Îndrept privirea către cer, Părinte,Ne- ai dăruit minunea raiului lumescCa să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte,Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc.... XIV. MI-E SUFLETUL CAPTIV, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1963 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > POVESTE CU MURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Cândva... strângeam păduri pe coapsele, foșnind a muri, ne oglindeam a cer prin flori tu erai noapte, eu doar zori! Mușcam din plânsu-ți licurici strângând din noapte cioburi mici, pe buzele-ți de catifea curgea, senină, dragostea. Făceam din soare, lumânări și ne-ncălzeam în lungi
POVESTE CU MURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373315_a_374644]
-
eu declamând tăceri impermeabile, de Shakespeare. Urcăm, urcăm și Pământul e tot mai mic. Simt cum în mine se naște și crește un imperiu de cruci, tu ai rămas în urmă, să culegi trandafiri și sentimente însângerate, eu te aștept foșnind ca un sinistrat al florilor cerului. Și iarăși urcăm, urcăm, fără popas, și cerul e tot mai aproape, se destramă, iată, rozele și zborul, tu mă strigi dintre urme de cuvinte: Omnia vincit amor! Omnia vincit amor! Eu nu-ți
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
neculeși - peste cărarea din vie albina-n zigzag astăzi ca și ieri mușchii-s atent exersați - doar creieru’-i flasc câtă zarvă-n cotcodacul găinii - pe site alt haiku se-nchină cinstea - pe strada libertății vilele hoților frunzele de plop foșnesc atingând cerul - curând și eu ce fericire-i în cântecul păsării - pășesc pe vârfuri printre florile de dovleac un trandafir - bondarul nehotărât câmp cu păpădii - caii ciulesc urechea ascultând zborul strada timpului - non - stop doar la firma de pompe funebre
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373623_a_374952]
-
Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări joacă în sobiță, Aruncând polei de aur Peste trupul de zeiță, Ce așteaptă, al ei faur... Zeul- Faur o privește, De pe- o stea strălucitoare; Cu dragoste o urmărește Pe frumoasa muritoare... Se fărâmă- n praf de
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > VRĂJI- VRĂJITE... Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Vrăji- vrăjite... Emilian Oniciuc-23.02.2015 Fără vânt în taină nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite, Vrăji- vrăjite și-ofilite... Babe prea de mult babite, Vrăjitoare scorojite; Se strecoară că o ciumă Ca să-ți fie-n suflet muma... Se dau de ceasul morții Să iți treacă pragul porții Cu zâmbetele- zâmbite, Babe, să-ți fie iubite
VRĂJI- VRĂJITE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371325_a_372654]