515 matches
-
pe Iozefina, ca pe tavă, îl făcu să rămână și să se așeze pe un scaun. Gândul laș. Și-o aminti pe Iozefina mai proaspătă ca oricând. De Dragobete, când o invitase la un vals nemuritor, la balul din în foaierul Casei de Cultură, vals care degeneră într-un rock-and roll și mai apoi într-un bluess de-al Beathles-ilor, Hey Jude, o simțise mai aproape. Da. Când se uită în dosul ei, o văzu pe cealaltă Iozefină, cea din bibliotecă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar durerea de cap aproape că-i dispăruse În căldura și iluminarea dată de idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant pentru care mintea ei era foaierul luminat și o mulțime murmurândă și aprobatoare. Totul se potrivea, așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În Londra. Nu fusese niciodată până acum pe prima pagină a ziarului. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-l țintui furioasă din priviri. Dacă l-aș putea răni cumva, se gândi ea, privind În oglinda din spatele lui succesul, semănând cu Janet Pardoe, care se Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești prin foaierul mare și gol fără să Întâlnești nici un valet și se știa că nici clopoțelul nu prea suna. Dar la pupitrul recepției domnul Kalebgian Înfrunta inerția În haina lui bine croită. — Kalebgian, a sosit domnul Myatt? — Nu, domnule, trenul are Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se repezea brusc prin holurile pustii, tropotea pe scări În sus și iarăși În jos, dădea o raită prin foaierele mai Îndepărtate și apoi revenea iarăși la ghișeul său, unde stătea cu mâinile Între genunchi, inert. — Domnișoara Pardoe se schimbă pentru cină, domnule Carleton Myatt. O dată, când un membru al guvernului britanic locuia la hotel, domnul Kalebgian Îl surprinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în soluțiile gata făcute (și eram conștient - vag, de la distanță - de acest sentiment de îngrijorare), pur și simplu nu exista presiunea suficientă pentru ca acel calorifer mic să-și facă simțit cum se cuvine efectul până în inima sistemului. Am intrat în foaier. O lumină slabă, gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși foaierul avea fereastra lui și ușile de sticlă care asigurau o lumină slabă, coridoarele ce se desprindeau din el la stânga și la dreapta dispăreau curând într-un întuneric total. M-am îndreptat spre intrarea în coridorul din stânga și am apăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la un laptop. Când m-am apropiat, bărbatul ridică privirea, zâmbi, dădu jos laptopul de pe genunchi și se ridică să mă întâmpine. Ați ajuns, slavă Domnului. Scuze pentru toate... arătă cu mâna în jur. Speram să ne putem întâlni în foaier, dar raportul ăsta... se pare că termenele-limită tot termene-limită rămân. Bărbatul era cam de înălțimea mea, dar constituția sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Se aud prin colțuri disertații despre amestecul de prospețime și trivialitate al acestei arlechinade, despre poezia prohibiției anilor ’30... Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul spuzit de coșuri dintr-o parte în alta a foaierului, croind drum delicatei thailandeze, mai stin gheră și mai sfioasă ca în ajun. Îi explică, firește, protector și intimidat. Încearcă să înregistreze, în același timp, figurile marcante ale asistenței. Nu cunosc pe nimeni, pot fi oricând solicitat să-mi justific
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmă, pe scenă. Oficialitățile literare au sentimentul datoriei împlinite față de rebelul care le-a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele limuzine. Lumea se află iar în foaier, amânând sfârșitul serii. Sărbătoritul a pierdut, parcă, în succesiunea îmbrățișărilor, zâmbetul sceptic. Camarazii bătăliilor de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lazărʺ - clasa I, învățământ. 1971 - a absolvit Institutul Pedagogic din Bârlad; * 1965 2008 - Activează ca învățător la Școala cu cl s. I-VIII „Mihai Botezʺ din Giurcani, com. Găgești, jud . Vaslui. ACTIVITATEA CULTURAL-ARTISTICĂ: Expoziții * 1977 - Expoziția de sculptură - organizată în Foaierul Teatrului „V. I. Popaʺ Bârlad, cu 20 de sculpturi (realizate în colaborare cu Ion Rotaru); * 1977 - Expoziții de grup - organizate în cadrul Festivalului Național „Cântarea Românieiʺ , î n Sala „Artaʺ a Muzeului Județean „Ștefan cel Mareʺ Vaslui și la Palatul Culturii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
grandios. Tăcerea Însăși era asurzitoare. După aproape cincisprezece minute de plimbare, având grijă să nu mă Îndepărtez prea mult de acel agent În devenire al serviciilor secrete, o fată cu Înfățișare comună, Îmbrăcată Într‑o rochie lungă bleumarin, a traversat foaierul uriaș și a venit spre mine. Am fost foarte surprinsă să constat că o fată care are un loc de muncă atât de strălucit putea fi atât de simplă și m‑am simțit dintr‑o dată ridicolă, parcă eram o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea pe care-l dăduse la o parte. Am deschis ușa de sticlă uriașă și m-am pomenit Într-un foaier Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde ai umblat toată seara? spuse el, venind imediat spre mine, oferindu-se să-mi ia haina. În aceeași secundă, apăru și Penelope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am lăsat bacșișuri de rahat, după ce stătusem aici cu orele“) și-mi puse mâna pe spate, ca să mă conducă afară. Am mai pierdut vremea suficient de mult ca el să câștige pentru mine un porc de jucărie la jocul din foaier - cel așezat lângă vitrina rotitoare cu plăcinte. Am strâns jucăria În brațe, iar el mi-a spus că niciodată nu cheltuise mai deștept doi dolari În monede de 25 de cenți. Drumul de șaisprezece kilometri până la casa lui a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fost un mare succes al teatrului, confirmat de Ion Ungureanu, întemeietor al teatrului, regizor și ministru al culturii. În paranteză fie spus, atunci domnul Ungureanu mi-a mărturisit că i-a plăcut montarea mea nu numai fiindcă era jucată în foaier, un foaier special, cu uși mari, albe, și multe oglinzi mari, boierești, pretabile la... trîntit, ci și fiindcă replicile pe care le tăiasem (cam 33% din piesă) se... auzeau! Frumoasă, măgulitoare idee! La Chișinău mai aveam cîțiva prieteni buni, făcuți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mare succes al teatrului, confirmat de Ion Ungureanu, întemeietor al teatrului, regizor și ministru al culturii. În paranteză fie spus, atunci domnul Ungureanu mi-a mărturisit că i-a plăcut montarea mea nu numai fiindcă era jucată în foaier, un foaier special, cu uși mari, albe, și multe oglinzi mari, boierești, pretabile la... trîntit, ci și fiindcă replicile pe care le tăiasem (cam 33% din piesă) se... auzeau! Frumoasă, măgulitoare idee! La Chișinău mai aveam cîțiva prieteni buni, făcuți după primul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
sală, pentru a practica un dublu spionaj, al publicului și al actorilor. Deseori, această supraveghere nu poate fi reperată, căci majoritatea regizorilor nu se așază întotdeauna, ca Peter Brook, pe același loc, ci se deplasează întruna: intră, ies, rămân în foaier; ei știu că spectacolul se reia doar când se aude anunțul la difuzoarele din loji... Regăsim aici extraordinara variație a strategiilor de supraveghere, incertitudinea specifică societăților aflate sub control. Să te uiți pe furiș, să tragi cu urechea, să surprinzi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
alți câțiva colaboratori, o imagine văzută din interior a vieții teatrale românești. Om de teatru în formare, preocupat de profesionalismul acestei activități, Livescu are inițiativa consultării autorilor dramatici, a actorilor, publică intervenții, scrisori deschise, anchete incitante. O rubrică, „Profiluri din foaier”, portretizează pregnant actori, regizori și directori de scenă, autorul însemnărilor, același Livescu, folosind aici pseudonimul Lear. Se semnalează și recomandă punerea în scenă a pieselor lui H. Ibsen. Abia în a doua serie figurează în sumar și o cronică teatrală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289266_a_290595]
-
Dar niciodată nu mă întrebasem ce ascunde monumentala clădire. Am fost de-a dreptul șocată: parcă eram într-un palat minunat cu scări largi din marmură și pereți cu decorațiuni sculptate și aurite. Am aflat că acest loc se numea foaier și, așteptând să înceapă piesa am primit și câteva informații despre istoria teatrului. La începutul secolului XIX, feciorii de boieri ce învățau în Franța, Germania și Italia făcuseră cunoștință cu teatrul cult. Prima piesă de teatru în limba română a
Sfera by Briciu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93592]
-
înțeleg nimic!), fie ca pe expresia vieții ca simulare și minciună (un truc jalnic). Pe deasupra, am avut mereu bănuiala că e un truc periculos. Dacă "ăsta-i tot teatrul...și încolo nimic", atunci chiar așa o fi... La sfârșit, în foaier, m-am întâlnit cu câțiva actori și le-am spus: "De ce vă jucați la teatru de-a teatrul, pentru că imprudența aceasta se răzbună și se întoarce împotriva voastră." Actorii mi-au răspuns: "Vorbești ca o piază rea." Piaza rea eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în coridorul care separa pachetele de gradene, ca un drum, până la ieșirea din spațiul respectiv, printr-un gol de ușă, tăiată într-un perete subțire de scânduri: acest perete făcea și el parte din decor, dar separa în același timp foaierul de sala de spectacol propriu-zisă amenajată special astfel încât spațiul de joc, suprafața principală de scânduri, un podium de aproximativ 10 metri deschidere pe adâncime se infiltra între spectatori pe o linie mediană. Vis-a-vis de acest perete de șipci, în planul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o experiență ce avea să se multiplice ulterior, cu geniul pe care îl au finlandezii în arhitectură, în design și în asigurarea funcționalității spațiilor construite. Alături de sala unde aveau loc ședințele, de fapt, aproape de jur-împrejurul ei se afla un imens foaier, care avea să devină locul preferat pentru contacte și convorbiri informale, în timpul nenumăratelor "pauze de cafea" unele succedate la intervale regulate și programate, altele (cele mai numeroase), anunțate ori de câte ori lucrările în plen sau pe grupuri restrânse se împotmoleau. Întrucât peretele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
devină locul preferat pentru contacte și convorbiri informale, în timpul nenumăratelor "pauze de cafea" unele succedate la intervale regulate și programate, altele (cele mai numeroase), anunțate ori de câte ori lucrările în plen sau pe grupuri restrânse se împotmoleau. Întrucât peretele către exterior al foaierului era din aluminiu și sticlă, se deschidea privirii perspectiva pădurii de mesteceni, pe care aveam să îi privim de nenumărate ori acoperiți de nea sau de promoroacă, de-a lungul unei ierni ce părea că nu se mai termină. La
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
țării. Sala era plină de ziariști presa avea acces la deschiderea Consultărilor astfel că știrea despre incident, inclusiv fotografia diplomatului român cu pancarta deasupra capului, a fost transmisă imediat de către marile agenții de presă. Un timp, delegații au zăbovit în foaier la o cupă de șampanie, făcând cunoștință unii cu alții și schimbând impresii despre deschidere. Când am ajuns la ambasadă, am aflat că cei de la MAE, alertați de știrile transmise de mass media internaționale, întrebaseră la telefon ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]