11,345 matches
-
care i s-a părut cel mai prăfuit, urît și murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
publică romanele în Occident, în schimb noi, în loc să fim mîndri că un coleg de-al nostru a publicat o carte la Paris, îl dăm afară și îl hulim". Apoi a citit o scrisoare primită de la Dorin Tudoran care făcea greva foamei. Dumitru Radu Popescu s-a ridicat în picioare și a vrut să părăsească ședința". Și acum, pour la bonne bouche, o întîmplare cu haz. În decursul torturantelor discuții, Bujor Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
văzut, excelente vaci de muls. Fapt ce n-a împiedicat apariția unei facțiuni boierești pro-ruse. Între anii 1828-1834 are loc cea de a șasea invazie rusească, citez: "Campania rusească din 1828 a adus, în același timp, tot felul de nenorociri: foamea datorită uriașelor rechiziții ale armatei invadatoare, ciuma adusă din Turcia, o iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, țăranii fiind folosiți ca vite de povară; alții au fost luați cu forța în Bulgaria, pe câmpiile pustii
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
sau de suportul ei fizic, cititorii au fost în minoritate față de necititori. A existat mereu ceva care a limitat accesul la lectură. Nu însă numaidecît, cum se crede, necesitatea de a ne cîștiga existența, lupta cotidiană cu greutățile ori spectrul foamei. Faptul că omul trebuie mai întîi să trăiască și abia apoi să citească este real și inevitabil. Dar pe măsură ce societatea a evoluat, acea muncă prin care oamenii au obținut din ce să trăiască le-a luat tot mai puțin timp
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
victimele și pe țăranii turci că, în sfîrșit, se apropie banda pe care o așteptau de atîta timp". Și începea, de îndată, măcelul. Iar cei care supraviețuiau și își continuau drumul mureau cu sutele și miile de sete și de foame. Chiar și atunci cînd ajungeau la un rîu, jandarmii nu-i lăsau să bea apă. Pe soarele încins înfricoșător, armenii arestați mureau cu sutele și miile, neputincioși. Și ambasadorul menționează acuzator: "Afirmația guvernului otoman că ar fi avut măcar o
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
Ce este, deci, femeia - acest semn luminos/ printr-un geam aburit - și ce altceva ar putea/ să fie? Surîsul femeii, primăvara/ - cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din pămînt/ roșu: femeia. Din lut adus din adîncul apelor,/ ce nu obosesc niciodată să fie femeie, și din țărînă/ furată, noaptea, din cimitire" (Și totuși femeile sînt făcute pentru desfătare). Poetul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
mai puțin ambițioasă, chiar dacă nu a ajuns să prevaleze asupra primeia. Pe vremea Habsburgilor, de exemplu, italienii veneau în grupuri restrînse în Banat ca să presteze propria muncă bine retribuită; stăpîni pe o meserie sau o anume tehnică, împinși nu de foamea de pămînt, ci de cîștig; era vorba mai ales de muncitori foarte apropiați, ca mentalitate și obiceiuri, de mica burghezie, numai că puțini s-au stabilit aici, majoritatea preferînd să se întoarcă în țara de baștină (p. 62). Legați prin
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
continuitatea și schimbarea, în jocul lor neîntrerupt. Este, în fond, paradoxul preotului care, îndeplinindu-și ritualurile cu deplină smerenie și umilitate, gîndește în același timp că, dacă el ar înceta să mai aducă jertfe pe altar, zeul ar muri de foame. * Cazul Eminescu. Polemici, atitudini, reacții din presa anului 1998, Antologie realizată de Cezar Paul-Bădescu, Pitești, Editura Paralela 45, 1999.
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
presa din România pentru a încerca un linșaj mediatic. A protestat pe toate căile, și începând de azi 04.02. 2008, orele 12,00, la Uniunea Scriitorilor din România, București, Calea Victoriei nr.15, în Sala cu oglinzi, va declara greva foamei. A anunțat și pe Președintele României în această privință” (L.S.). În ziua de 06 februarie 2008, Cezar Ivănescu a fost invitat la emisiunea NAȘUL, B1 TV, unde a răspuns în mod calm și cu adevăr provocărilor. În această emisiune, Cezar
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigăneasă le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un amărît poligon de tragere. Iar peste toate, ieșite bubuitor din cutii de smoală nichelată, bîțîielile scîrnave ale manelelor, împingîndu-ne tot mai tare spre buricele sudului. Ferice
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
creștine, au arătat că nu se înconvoaie sub greutatea durerii, ci sunt mai presus de mâhniri, răbdători în suferințe, veseli în nădejdi 95. Au ieșit puternici din slăbiciune (Evr., 11, 34); nu așteptau momelile plăcerilor cei pe care-i îngrășa foamea. Nu-i ardea fierbințeala verii, fiindcă-i răcorea nădejdea harului veșnic. Nu-i dobora frigul și gerul pe cei ce iernau încălziți duhovnicește de credința lor. Nu se temeau de cătușele oamenilor, fiindcă-i descătușa Iisus. Nu doreau să fie
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
acolo cu un alt împătimit de Bach, Erich Bergel: "Absoluta singurătate și tăcere a spațiului înconjurător proprie gulagului românesc a fost scenariul unor intense meditații în care persoana lui Johann Sebastian Bach a jucat un rol de seamă. Înjosirile, privațiunile, foamea, munca grea, frigul, nesiguranța viitorului i-a abrutizat, i-a înrăit pe oameni, le-a răpit demnitatea. Așa fiind, dacă discutam despre Bach, dacă-i evocam persoana și opera, un monument de grandoare spirituală și de tărie morală, încercam de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
decît ceilalți, decît toată lumea; la mijloc, mi se pare o ipocrizie... Romanul și negresa, Des Moines. 28 decembrie 1978. Clima dulce și iresponsabilă chemînd la nepăsare, lene, lux, desfrîu, trai fără de muncă, existență de culegători, de unde o sete și-o foame neîntrerupte de procreere, de împerechere... De exemplu, eroul Costică americanizat și pe care l-am vîrît într-un roman, trăiește cu o negresă, o cumătră grasă, grea și bună care îl îngrijește și pe care el o învață românește, cuvintele
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
cine a întîlnit și unde a dormit. A dormit acasă la Pavel Chihaia, care își luase acest risc. Virgil Micu a venit după mine. Și el într-un anumit moment m-a salvat, căci la Paris s-a suferit de foame. Nu e nici o rușine să ți-o spun. Virgil Micu avea o slujbă și mă invita la masă. Era important. Pînă la Viena trebuia trecută frontiera. Sunt adesea furios împotriva celor care nu realizează ce înseamnă să treci cu piciorul
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
fiica Teodora a plecat de timpuriu de acasă și s-a rupt de familie, suspectată de prostituție, s-a aflat apoi că a lucrat pentru Securitate, întruchipează acum omul de afaceri oportunist cu capital financiar dubios. Complexul, un simbol al foamei absolute din lumea veche, catalizator al memoriei frustrărilor existențiale, devine locul unde Uniunea Europeană trimite ajutoare alimentare expirate (se vor dovedi însă stocuri ale vechii Securități) și spațiul unde noii întreprinzători își vor deschide micile afaceri (Sebastian Oboe vinde tot felul
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
rădăcinile în care se întîlnesc, pe deasupra graiurilor, a tehnicilor și esteticilor, toate muzicile savante, căci rădăcinile bine înfipte în pămînt, și de ce nu, în pînza freatică, comună sunt aidoma ritualurilor care, oricît de absurde și de arbitrare ar părea, potolesc foamea de ordine și libertate a operelor și, mai ales, a capodoperlor. în definitiv, rădăcinile se identifică în arta sunetelor cu sursele (uneori și cu arhetipurile), iar atunci cînd sursele (și arhetipurile) se prefac în cenușă, ca moarte a jarului, dar
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
ascund însă chiar esența vieții adevărate. În volumul Iepuri și anotimpuri, din 1976, publică o foarte relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu despre iepuri și anotimpuri/ scriu despre rîia de pe limba mareșalului/ scriu despre măreția frunzelor de varză creață/ scriu despre lucruri moarte numai în aparență/ scriu despre duioșia camerelor cu flori de hîrtie creponată/ scriu despre solnițele și
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grâu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite o sută de ace de gămălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniță de pâine. Unde însă sârguința statului de a înființa în pripă o societate devine nu imposibilă, ci chiar de-a dreptul absurdă, este pe terenul moral și intelectual. Statul poate decreta, și face să se execute încă
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
cronicar, pe spații suficient de extinse, al unor împrejurări și evenimente care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor gesturi frînte peste păianjenii zilei/ zîmbete moarte plutind pe cheiurile disperării iceberguri în mările roșii/ popoare de muște treceau prin bucătăriile goale/ prin peștii înghețați în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
pregătesc. Numai că ele sînt, toate, tangibile, concrete. Nu mi-a trecut niciodată prin minte să mănînc abstracțiuni, cu atît mai puțin elemente morfologice. Sînt, se vede treaba, un caz izolat! În țara noastră, în care nimeni nu moare de foame, sînt totuși unii cărora alimentele comune li se par neîndestulătoare. Și atunci, ei halesc părți de vorbire, bucăți din fondul lexical, concepte. Le devorează pur și simplu în orice anotimp, proaspete sau conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că
Furtul de prepoziții by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11993_a_13318]
-
de zi cu zi și noapte de noapte a patru fugari (Ramiro, Gildo, Juan și Ángel - povestitorul), care, timp de nouă ani, din 1937 pînă în 1946, înfruntă obstacole și privațiuni de tot felul: vitregiile naturii de pe înălțimile muntoase înghețate, foamea, frigul, lipsa de adăpost, hărțuirea nemiloasă și neîncetată din partea gardienilor, desprinderea de familie, de colectivitate și de civilizație, lipsa de libertate și de opțiune. Într-o proză concentrată, în care se îmbină sobrietatea, lirismul, forța plastică și de sugestie, simbolismul
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
noapte. Umbrele noastre în gemete se cuprind, Două dorințe născute din același gând, Buzele-mi însetate alintă izvorul de foc din tine, Corpul luminat de flăcări plutește-n împlinire. Î-ți vorbesc doar în șoapte și suspine, Flăcările încălzesc neâncetat foamea din mine. Îmbătat de plăcere plutesc în ritm cu pulsul, Te strâg în brațe, sperând să se oprească timpul. Cuprins de flăcări, mă tăvălesc în jar, Mă zvârcolesc în dorințe, care din nou apar. Încerc să-mi continui visul mai
VISE ÎN FLĂCĂRI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382697_a_384026]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > RUGĂ-MINTE-MĂ! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Rugă-minte-mă! eu mă rog la Tine Doamne poate îmi trece de foame. trimite-mi un coltuc de pâine ca să mă mai rog si mâine. nu pot să mai stau flămând dă-mi Doamne si un mormânt. poate așa voi fi sătul c-am răbdat aici destul. Referință Bibliografică: Rugă-minte-mă! / Mihai Leonte : Confluențe
RUGĂ-MINTE-MĂ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382707_a_384036]
-
spre zona unde pe malul lacului, erau ridicate câteva construcții mai impozante. Mergea pe cheul de promenadă al lacului și odată cu ea au început să o urmeze și cârdul de păsări care se apropiase de mal, dovedind că le este foame, sau că sunt obișnuite să li se arunce diferite alimente pe care să le ciugulească de pe luciul apei. În fața ei se ridica un ponton mare, tot construcție solidă din lemn, care spre capătul dinspre hoteluri avea câte o încăpere de
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
ea, înainte de cădere. Nu se lovise la niciun organ intern. Doar lângă tâmplă, o piatra o lovise puțin și de aceea, i se prelingea pe față, un firicel de sânge... Au ajuns în tren și Cameliei i se făcuse o foame zdravănă. Și ei, și lui Roland. Dar nu mai rămăsese decât slănina, din toată mâncarea ce au avut-o. De obicei, Camelia nu mânca așa ceva, dar acum i s-a părut atât de bună! Au terminat și toată pâinea rămasă
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]