1,304 matches
-
ultimul lucru pe care mi-l doream la ora aceea. Era clasa în care fusese și Kizuki. Am aruncat plicul la coș. În ziua de 4 aprilie, după-amiaza, am găsit o scrisoare de la Reiko Ishida. Am tăiat plicul, frumos, cu foarfeca și m-am dus pe verandă să o citesc pe îndelete. Aveam presentimentul că nu mă așteaptă vești bune și nu m-am înșelat. Scrisoarea fusese scrisă pe data de 31 martie și Reiko se scuza că nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
O să Înfășor carabina În ea și o să-mi iau mocasinii și ți-i aduc și pe-ai tăi, mă schimb de haine și pe astea le ascund - ca să creadă că le port - și mai aduc niște săpun, un pieptene, o foarfecă și ceva de cusut; și mai iau și Lorna Doone și Swiss Family Robinson. — Adu toate cartușele de 22 pe care le găsești, spuse Nick Adams, după care aproape strigă: Vino mai În spate, ai grijă să nu te vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce crezi? — Și cum ai văzut ce faci acolo? — Îl țineam cu o mînĂ și cu alta tăiam. E ușor. Arăt ca un băiat? — Ca un băiat sălbatic din Borneo. PĂi nu puteam să mă tund chiar ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca. Nici măcar nu se mai rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din sufragerie, intra în pat, îl lua în brațe și-l penetra pe la spate. Întorcându-și capul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-a lăsat chiar în fața blocului ei. O construcție mai puțin seacă decât celelalte. Apartamentul era mare și cu decorații incerte - un simpatic cuib de parveniți. Mi-a cedat camera din fund - dormitorul în care crescuse ea, unde decupase cu foarfeca hainele de piele ale maică-sii, unde fusese dezvirginată a doua oară. Cred că vorbea așa de mult și mai anapoda decât de obicei pentru că era emoționată. Părinții îi umpluseră frigiderul cu fleici, să nu murim de foame. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe Deliceanu, zise plictisit: ― Directorul nu dă pe la redacție decât întîmplător, așa că greu ai să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru ziar poți vorbi cu primul-redactor care trebuie să pice sau poți să-mi spui și mie! Titu îi spuse. Secretarul strâmbă din nas: ― Mhm... Ne înmulțim mereu. Avem mai mulți redactori decât cititori și totuși, dacă n-ar fi foarfecele, n-am putea ieși. La leafă e îmbulzeală, la scris codeală. Dar asta-i treaba direcției. Eu mi-am declinat de mult orice răspundere... Ca să se convingă, aruncă două cuvinte pe un petic de hârtie și trimise băiatul la administrație
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frece nervos ochelarii, încît fără ei figura lui părea neputincioasă și mai acră. Văzuși ce armată de redactori, pararedactori și reporteri avem azi, toți mai mult sau mai puțin sinecuriști? Ei, mâine mă pot pomeni c-am rămas singur cu foarfecele astea, dacă cumva nu voi fi dat și eu afară!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care poate, profită cât e la putere, pe urmă... Dar tu nu-ți face inimă rea, puiule! adăugă când își potrivi ochelarii după urechi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se îndepărtează pansamentul și se dezinfectează cu alcool iodat 1% sau apă oxigenată. Se apucă firul cu o pensă anatomică și se ridică în sus până ce apare o porțiune albă de fir, situată în interiorul țesuturilor. Se insinuează un vârf de foarfece sau de bisturiu foarte ascuțite sub ansă și se secționează firul, care este tras și scos cu pensa. După scoaterea firelor, se face o nouă dezinfecție cu alcool iodat 1%, mercurocrom 2%, betadine etc. și se face un nou pansament
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cu o pensă chirurgicală, căci, dacă bolnavul mișcă capul, pensa poate să lunece și să rupă țesuturile. Se apucă firele cu o pensă anatomică fină, fără reacțiune, cu ajutorul căreia acestea se vor ține drept, apoi se introduce sub ansă o foarfecă ascuțită, un cuțit de cataractă, fragment dintr-o lamă de ras etc., cu care se secționează firul care este tras cu pensa. Se va evita desfacerea cicatricei sau secțiunea nodului, lăsând ansa pe loc. Dacă firul este înfundat în țesuturi
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
lungimea necesară. Se introduce acul pe cale endonazală, deasupra feței externe a cartilagiului triunghiular. Se eversează nara cu un dublu cârlig Josepf și se incizează mucoasa în lungul lui plica nasi. Se decolează fața anterioară a cartilagiilor triunghiulare, mai întâi cu foarfecele curbe cu vârfurile neascuțite și apoi cu răzușa, începând de la baza septului până la oasele proprii nasului și se prelevă un fragment condro-mucos, trecând, dacă este necesar, și pe mucoasa septală. Se poate introduce în nas un cornet, care-i permite
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cicatriciale, paralelă cu marginea pleoapei, incizie care se conținuă către tâmplă și se decolează pielea superficial, cât mai mult posibil. Marginea inferioară a plăgii se eversează cu 1-2 cârlige duble sau cu o pensă, apoi, cu ajutorul unui cârlig și cu foarfecele, se execută un lambou lat și gros din țesutul adipos al regiunii geniene, în așa fel ca el să aibă un pedicol gros, larg, către regiunea temporală. Se fixează lamboul deasupra depresiunii, care trebuie umplută cu trei suturi, dublu armate
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau drogul ei zilnic. O privea pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-au arătat toate, chiar de la început, bucuroase. Era un joc pe care puteai să-l tot joci fără să te plictisești. Am intrat într-o agitație ca de nuntă adevărată. Ne luaserăm cu noi, ca de obicei, hârtie, creioane, foarfecă. Mai întîi am făcut bilețelele, pe care urma să scriu cele șase nume ale prietenelor mele, ca să aflăm cine va fi mireasa. Aici am trișat, dar nu eram în stare să fac altfel. Am scris pe toate bilețelele "Ester". Le-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
masă, dedesubtul unui tablou în acuarelă, imitație de japonezărie: două păsări privindu-se de pe două crenguțe de bambus, iar pe margini ideograme specifice. La acea masă, încărcată de cărți, de foi albe, caiete groase, dosare, încă un tub metalic, o foarfecă, o rolă de culoarea mierii (despre care știu acum că era o rolă de scotch), un ceas de mână, niște scrisori, un pahar cu creioane colorate și niște extemporale corectate cu cerneala roșie, la acea masă stătea un tânăr și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe vremuri și grădinar, mai era și soldatu care avea grijă de toate. Din iunie înflorea trandafirii pe rând, toate soiurile, și-i avea înfloriți până toamna târziu, în noiembrie. Madam Ioaniu îi îngrijea, parc-o vede cum ieșea cu foarfeca și cu un paner să taie trandafiri și să-i dea când pleca : vezi că nici flori nu tăia cum se nimerea, le tăia numa p-alea care vedea că tot o să se ofilească. — Eeii, da mai stai locului și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a mai răsunat în minte o dată, cât am coborât în vârful picioarelor scara de lemn, cât am luat de la locul lor panerul, mănușile, foarfeca de grădină ; exact intonația cu care o auzisem, iar de văzut, vedeam cu totul alte lucruri. Și încă precise. Cu sinceritate m-am întrebat dacă și Lisette vede asemenea lucruri în mintea ei și încă de mai multe ori pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ea de față. Apoi dragostea pentru grădină este probabil unicul sentiment pe care nu i l-aș contesta lui Sophie. În timp ce ne plimbam pe aleile ei de trandafiri și mă aplecam din când în când să-i tai cu foarfeca pe cei ce mi-i arăta ea (care începuseră să se ofilească) și îi așezam cu grijă în paner, făceam mari eforturi să port cea mai dezangajantă conversație, fără a atinge vreunul din punctele vulnerabile. Din păcate, nu am fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că o să mă descurc și cu el. — Ești sigur? Mie reușesc să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating În glumă cu foarfeca. — Urechile le vreau tot pierdut, zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă nici lumina nu mai e cum era acum cîteva zile, e mai neagră. Țac-țac. — Dacă te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu alți soldați, pe undeva printr-o pădurice de plopi tineri. În el se găsește singurul veteran din Craiova, un tip deșirat, negricios și prietenos care dracu’ știe de unde află că aș fi În stare nu doar să țin o foarfecă În mînă, dar să și tund cu ea. Așa că Într-una din seri mă cheamă la el. — Plec În permisie, cap de cauciuc, Îmi zice el În timp ce stă cuminte pe un scaun În dormitorul foarte mic, identic cu cel din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scaun În dormitorul foarte mic, identic cu cel din care am scăpat din Bărăgan. Așa că fă bine și tunde-mă cu grijă. SÎnt atît de crispat de frică, ceilalți veterani din pavilion s-au adunat și comentează, Încît clămpănesc cu foarfeca aiurea mai mult prin aer decît prin părul lui. Spre final devine tăcut, iar cînd termin se admiră Într-o oglindă și se declară mulțumit. — Ooo, pleacă veteranu’ acasă? țipă unul. Să-l prinzi pe văr-tu cum o călărește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă și domnișoara Adkin le stropea cu apă fierbinte, apoi le săpunea, pe urmă iar le stropea și iar le săpunea, în timp ce fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca să joace tontoroiul, după cum cântă hoțomanul de Lică năstășicăi lui de fată! Așadar, asta era ceea ce vrea Nory să spună. . . . Pentru ca să poată sta cu Mini de vorbă, Nory bruscă pe nemțișor, care, cunoscând clientela, nu se grăbi măcar cu o foarfecă. Nici nu era nevoie de grabă. Mini intrase ea însăși subt îngrijirile domnișoarei Lia, manichiuristă îndemînatică, ce-i vorbea cu competență de legea chiriilor, pe când mâinile îi zburau în jurul degetelor ca porumbeii pe o floare. Nory și Mini plecară amândouă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
țineam discurs despre orice. Acuma...” Lică răsfrânge cu tristețe buzele și scutură din cap. „Uite, nu țin minte... Cum dracu’ îi spune ?!” Frizerul se oprește cu ochii țintă în chiuvetă, pocnește din două degete apoi scutură din cap și ridică foarfeca cu hărnicie. - Nu-mi aduc aminte !... Dar de Codreanu ce zici ?... Ăsta poet ! Așa ceva !!... Sadoveanu ?! Nu importă pe lângă Codreanu. Nu zic, talent are și Sadoveanu dar, pe lângă Codreanu, chiar să nu vorbim ! Când mergea la o tavernă, așa undeva la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]