1,673 matches
-
ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare, ne-am îndreptat spre foișor. Doar ieri nu trecuserăm pe-acolo, dar mă simțeam vinovată de parcă aș fi irosit aiurea o zi, ce spun, poate un an întreg, parcă nu aș fi fost de-o veșnicie. Mi-era dor de Egor și chiar de maică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și am intrat în curte la tanti Aura. Ester s-a așezat pe tron și i-am pus coronița aurie peste pletele ca sârma de cupru, în pălărie nu mai erau decât trei bilețele cu locurile de joacă: școala veche, foișorul și camera mea. Ester, nenorocoasă ca de obicei, a tras locul cel mai închis, cel mai sărac: camera. Ce să faci într-o odăiță înghesuită, cu sobă de teracotă, pat și aproape nimic altceva? Nu știam pe atunci un adevăr
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de metri sub picioarele noastre, vedeam Bucureștiul întins și întortocheat ca un labirint înecat în vârtejuri de praf. Cețuri sidefii și gălbui și roz-pale acopereau clădirile cele mai înalte: Palatul Telefoanelor, cu tot soiul de fiare cenușii instalate în vârf, Foișorul de foc, cu ferestre prismatice, magazinul Victoria, blocurile vechi de pe Magheru, blocul Turn și, departe în zare, albăstruie și redutabilă, Casa Scânteii, în mijlocul pajiștilor înverzite. Bucureștiul ca o plasă de păianjen, pe firele căreia se cățărau încet tramvaiele cu clopoței
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care își oropsește copilul. Am strîns-o la piept și m-am pus iar pe bocit. Spre seară însă m-am spălat frumos pe ochi, l-am adunat pe Marcelino de pe stradă, unde juca Lapte gros, și-am plecat amândoi spre foișor. Ne-a deschis doamna Bach și, când am intrat în hol, aproape că ne-am speriat de strigătele care se auzeau de la etaj. "Egor e cu un prieten", ne spuse alungită, făcîndu-ne semn să urcăm. M-am mirat, îl crezusem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi vorbise despre un dar minunat pe care neamul său îl dobândise o dată cu înțepătura muștei cu aripi albastre, acolo, pe țărmurile Africii; îmi promisese să-mi vorbească odată despre asta. Dar totul, în camera prismatică a lui Egor din turnul foișorului, părea acum, în înserare, atât de solemn, de trist și de distant, încît nu mi-a mai venit să tulbur liniștea. Și totuși câteva cuvinte mi-au scăpat de pe buze, nu cele pe care le-aș fi vrut. "Egor, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ne întîlnim în dreptul casei gemenelor, care era chiar pe colțul străzii care ducea spre școala veche. Căci acesta era locul de joacă pe care îl trăsese Garoafa din pălărie, așa că eu puteam fi sigură că mâine voi fi regină la foișor. După masa de seară m-am dus în camera mea. Tanti Aura obișnuia să se culce devreme, fiindcă trăgea la mașină toată ziua. Așa că nici nu m-am dezbrăcat de culcare, ci m-am așezat frumos pe pat, cu Comandantul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voi fi la înălțime, că ziua mea va fi un eșec. Știam că nu sânt frumoasă, că nu-mi stă bine în roșu. Mi-am strecurat inelul în deget și am hotărât să mergem la locul de joacă, adică la foișor. Mă gândeam ca după joc să mai trec și pe la Egor. Trebuia să-i spun că ratasem visul, că nu mai eram demnă să merg Acolo. Am luat-o peste câmp și-am coborât pentru câteva minute în grota lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfărâmate, din praful murdar, alături de bucăți de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat și noi, cele mai multe zîmbindu-i dulce, bineînțeles ironic. Gemenele îi făcură și o reverență și-apoi pufniră în râs. De la foișor până la magazie era destul loc bătătorit ca să ne putem juca în voie. Acum era acum. În câteva minute trebuia să născocesc un joc interesant. Toată răspunderea zilei acesteia îmi revenea mie. Îmi suceam și-mi răsuceam inelul pe deget. Ce-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pământ. Nu te puteai uita la ea fără să te-apuce o veselie nebună. Am hotărât ca "altarul" să fie chiar în fața ușii stacojii, prăfuite, a magaziei. Mirele și mireasa trebuiau să vină de-a lungul aleii care ducea de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu, se mai ivise un ineluș, probabil de argint, fără piatră, care avea să fie a doua verighetă. Totul era pregătit. Lângă foișor am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la foișor la magazie, iar acolo, în fața ușii, va aștepta popa, cu inelele. Pe lângă cel de alamă al meu, se mai ivise un ineluș, probabil de argint, fără piatră, care avea să fie a doua verighetă. Totul era pregătit. Lângă foișor am format alaiul. Ester m-a privit o clipă în ochi și m-a luat apoi de braț cu un gest sfios, pe jumătate jucat, ținând la piept, cu cealaltă mână, buchetul de flori. Abia i se vedeau trăsăturile feței
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înspăimîntător de fragil, mare păianjen uscat și trist, făcîndu-mi, încet, semn cu mâna. Am întors de mai multe ori capul spre el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe câmp, pe cărarea spre foișor. Am străbătut acel drum ca dintr-un singur pas - și brusc m-am regăsit față-n față cu magazia dărăpănată în care se găsea REM-ul. Fără să ezit nici o secundă, am scos cheia de aur și am împlîntat-o în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de jos a gravurii era ruptă, așa încît, dintr-o inscripție probabil mai lungă, se mai puteau citi, caligrafiate frumos, doar primele trei litere: REM. Am deschis ușa și am ieșit. Când se lăsase întunericul? Nu deslușeam nimic, nu vedeam foișorul, nici câmpul dimprejur, în schimb, simțeam sub picioare, scârțâind, o podea de lemn. După câțiva pași m-am împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privind dungile roșii de pe tavan, prelinse prin perdeaua de la fereastră. Aveam crampe, simțeam în josul pântecelui o durere lemnoasă, uscată. Nu mă puteam gândi la nimic, dar când închideam ochii sub pleoape vedeam foarte clar imagini din ziua nesfârșită care trecuse: foișorul, fetele îmbrăcate de nuntă, în plin soare de amiază, fața Esterei... Au trecut minute bune până să-mi dau seama că strângeam ceva în pumnul drept. Am crezut un moment că era scoica, dar aceasta se afla la locul ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Marcel și familiile noastre s-au certat, nu știu pentru ce, așa că n-am mai dat pe la ei. Prin 1970 i-a demolat și-au construit pe locul străzii lor și mai departe, până la jumătatea distanței dintre capătul străzii și foișor, în câmp, un cartier de blocuri. Am fost pe-acolo, într-o zi de iulie, acum câțiva ani. M-am orientat destul de greu printre blocurile identice, de patru etaje, așezate doar la o palmă unul de celălalt, cu balcoanele înțesate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă locul unde fusese casa mătușii mele. Numele străzii rămăsese același, un nume de caporal distins în cine știe ce război. Am mers mult până la capătul străzii, care dădea tot în câmp, în ciuda aspectului ei mult mai "urban" decât altădată. Dar acum foișorul nu mai era. Parcă nici nu fusese vreodată. Dincolo de blocuri - arătură cât vezi cu ochii, până la liziera dinspre comuna Dudești. Dar în mijlocul câmpului, încă în picioare, se afla REM-ul. Vechea magazie rezistase anilor, mi-a stat inima când am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de albastru. De jur Împrejur, totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu mai e nimic care să-ți oprească privirea, departe e o noțiune ce ține de limitarea aparatului vizual uman. În foișorul de observație se află un binoclu puternic cu care Învățăm să observăm și să raportăm traficul aerian. De fapt, ne uită Dumnezeu zgîindu-ne la peisaj. În orice caz, Pămîntul nu pare chiar așa de rotund cum se spune. Facem instrucție
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Biroul Organizației de Bază - e celula cea mai mică din lanțul politic, există cîte unul În absolut toate instituțiile patriei.) Pe rînd, ne spune el cine și cînd, după ce va fi anunțat telefonic de jos. După care se mută În foișor, lîngă telefon, se așază pe o treaptă a scării de lemn și Își aprinde plictisit o țigară. Noi sîntem Împrăștiați În poiană, stăm lungiți pe iarbă fără suflare, ca niște mirese virgine, așteptînd să ni se Întîmple ceva de negîndit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din foișor mă aduce Înapoi În cadru. Dar cum ar fi să mi se scoale tocmai acum? CÎnd sună din nou telefonul, armele noastre devin extraordinar de interesante. Deci există aceste siguranțe și o țeavă cu ghinturi și niște tije lungi și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gata să se dezumfle, nu știi dacă mai ajunge jos. CÎnd sună a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste balustrada de lemn spre unul din cîinii unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de Încordat, Încît reușesc să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din mîini aiurea, picioarele parcă sînt ale altcuiva - și sînt puse amîndouă pe aceeași parte. Îmi arde fața, combustia e asigurată de această rușine profundă. Și de frică. — Ultimul e Podeanu, Îl aud pe caporal strigînd cînd trec prin dreptul foișorului. După cinșpe minute cobori și tu și aștepți, dacă nu a terminat cu ăl dinainte. Mă Întorc să-l văd pe Bogdan, să-i văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos la cîțiva kilometri distanță, iar din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru găzduire, astăzi fiind plecată să sărbătorească un aniversar de căsătorie al sorei ei, m-a lăsat în grija unei doamne care locuiește exact în fața intrării în biserică, într-o casă cu o grădiniță în față și un fel de foișor alături. La umbra acestuia mă așez și o aștept să se întoarcă, căci este plecată întrun sat vecin cu nepoțelul ei, Alexandru, un băiat frumos și cuminte, cu care mă voi înțelege din primele momente și chiar am avut chef
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
băț de “Hanul Trei Sarmale”. Urc mereu, în timp ce în memorie mi se desfășoară, ca la “Panaramă”, momente din drumețiile mele mai vechi. Din marginea șoselei ce purcede spre culmile Repedii, îmi trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trimite un zâmbet obosit fostul Han din Bucium, în foișorul căruia Mihai Eminescu, sosit aici de multe ori împreună cu familia Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]