1,549 matches
-
bucură. Șușotește încet către Vipsania: — Prea-l ține și înfoiatul ăsta întruna în chingi și-i zice ce are voie și ce n-are voie să scrie! Vipsania tace, însă Agrippina răbufnește brusc. Voi nu vedeți că e pauză? Se foiește de câtva timp pe băncuță. Toți înalță capul. Într-adevăr, sclavii însărcinați cu servirea răcoritoarelor și a aperitivelor au început deja să circule cu tăvile încărcate printre invitați. Vipsania cercetează îngrijorată din priviri să vadă dacă totul e bine organizat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
săvârșesc de fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sângeroase. Așa e mai palpitant. — Bine, încuviințează Vittelius cu jumătate de gură. Nu-i face plăcere să fie contrazis în public. — Mă las pe mâna ta, adaugă moale, ca să arate că nu e convins de justețea spuselor celuilalt. Se mai foiește un timp, neștiind exact ce trebuie să le mai spună. Rufus îl supraveghează pe sub pleoapele pe jumătate lăsate. De obicei asta e sarcina lui. Ce l-a apucat azi? După câteva minute, Vittelius pare că se decide. Adoptă o poziție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a pornit totul...? Femeia de lângă el observă mișcarea și întreabă somnoroasă: — S-a întâmplat ceva? — Nimic, domina, murmură pierdut, printre picăturile de su doare ce-i țâșnesc din toți porii. O contemplă în tăcere, cu sufletul opărit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din acei chaldei mincinoși, i-a prezis că nepotul lui va ajunge să con ducă destinele imperiului. Și l-a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască apoi careva și să fie acuzat că uneltește împotriva lui Augustus. Se foiește neliniștit. Mai e ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa, dacă va ajunge la urechile cui nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că săgeata otrăvită și-a atins ținta. Ea nu a fost în stare să-i dăruiască un prunc lui Augustus. Agrippina se pune pe bocit: — Și pe mine mă urăști pentru că sunt născută din cerescul lui sânge... Cei prezenți se foiesc neliniștiți. Nici unul nu are curajul să se uite la cele două femei. Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă un răspuns neobișnuit. Se apropie de ea și o scutură cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
soarelui, se vedea vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena Încetă să schelălăie-n noapte și Începu să urle ciudat, aproape ca un plâns omenesc. Femeia o auzi și se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În societate. Cumva, se făcea că era și tatăl ei acolo și fusese foarte necioplit. Și-atunci urletul hienei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să dormim puțin. — Bine, signor Tenente. O să-ncerc să mă culc. Da’ țineți minte ce v-am zis. — O să țin. Acum să ne culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am auzit o vreme cum se foiește printre pături, apoi se potoli și i-am auzit respirația regulată. Pe urmă a-nceput să sforăie. Mult timp l-am ascultat sforăind, apoi am Încetat să-l ascult pe el și i-am ascultat pe viermi. Mâncau regulat, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i mai priește Și noaptea-n somn se zvârcolește. La ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută Dumnezeu. De zile-ntregi el se foiește, Este nervos, prin parc tot se gândește, Transpiră și răsuflă greu, Căci e bătut la șah mereu. De azi încolo ar fi bine Să nu mai joace șah cu mine. El vesel va umbla mereu Și va scăpa de un
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
-o la dreapta și m-am așezat pe al treilea loc. O doamnă a venit și s-a băgat între noi. Eram patru pe trei locuri. Cam înghesuială, dar, mă rog, mi-am scos cartea din buzunar. Dacă mă tot foiesc, cei din jur s-ar putea să mă înțeleagă greșit», mi-am zis. E un lucru care îmi displace. Atunci purtam o jachetă subțire de primăvară. Am scos cartea din buzunar și am început să citesc. Nu mai aveam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
chiar când s-a sculat în picioare de vreo două ori, voit sau nu, chiar era să se prăvale cu sânii peste George! Ăstuia, atât i-a trebuit! S-a sculat furios și a ieșit din compartiment! Doamna s-a foit o vreme și a ieșit și ea. A început să deschidă la rând ușile fiecărui compartiment, căutându-l pe George, dar se pare că nu-l găsise, deoarece s-a întors contrariată. S-a așezat pentru câteva clipe, apoi ne-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se spune că încă e un taur, pe Sfânta Sabie! Și tu? îndrăzni Audbert, în vreme ce hunul ridica din nou paharul de pământ. — Eu, ce? — Ți-ai luat nevastă? Sau ai o concubină? Balamber își încreți fruntea, strângând din buze, se foi puțin pe bancă, pe urmă, cu paharul încă sus, ridică din umeri și răspunse: — Balamber nu-și ia nevastă! Cât despre concubine... să ai una a ta e mai rău decât să te însori. Audbert ridică din umeri. — De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tragă cu ochiul împrejur, căutând febril o cale e scăpare. Khaba și Odolgan se aflau la un pas de el, însă atenția le era atrasă de discuția vie ce se încinsese între Balamber și Gualfard; soldații acestuia din urmă se foiau, între timp, încoace și încolo pe acolo, ocupați să îngrijească răniții și să dezbrace morții. Prin urmare, nimeni nu-i dădea vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas înapoi și să se facă nevăzut, Khaba se răsuci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la Pretoriu împreună cu credinciosul Vitalius, iar acolo, intrând în curte, îl găsi pe Audbert așteptându-l. Marcomanul se afla aproape de scara cea mare de piatră, unde o mulțime de gărzi, ștafete, delegați rămași aici din ziua precedentă și servitori se foiau într-un continuu du-te-vino. El îi veni imediat în întâmpinare, într-o stare de evidentă agitație. Sebastianus descălecă și îl salută, în vreme ce Vitalius încredința caii amândurora unui grăjdar. Apucându-l de un braț îl făcu să-l însoțească, urcând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
orele două din noapte m-au deșteptat din somn țipetele noii noastre colege de cameră. Câteva minute am rămas nemișcat în pat, într-o atitudine neutră, ascultând gălăgia, până ce l-am auzit, sau mai curând l-am simțit, pe Seymour foindu-se în patul alăturat. În zilele acelea, țineam pe noptiera dintre paturile noastre o lanternă, pentru cazuri de urgență, care, din câte îmi amintesc, nu s-au ivit niciodată. Seymour a aprins lanterna și s-a dat jos din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul de spirite, răspunse enigmatic Extraterestrul. Spiritelor le place praful. Și mai ales dezordinea... - Necurățenia adică!? - Nu chiar necurățenia, surâse din nou oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de ea... Începi să te intoxici. Te acoperi de bube, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și Mașa-eu nu-i acum nici o deosebire. Întreabă-le și ai să te convingi..., râse Extraterestrul. Privește la această Mașă, crezi că n-a simțit nimic? Întrebă el, făcând semne spre capul spășit al celei de-a treia Mașe ce foia sub coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești Mașa-tu, iar eu sunt Mașă-eu și viceversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
martie - Connolly a venit la ea din nou. Ea tocmai pleca din atelier, când el a alergat înspre ea și i-a strecurat un bilețel în mâna înmănușată. Fără să scoată o vorbă, a luat-o la fugă înapoi. Înăuntru foii de hârtie împăturite, Sheba a găsit o rugăminte laconică să se întâlnească cu el pe Hampstead Heath în seara următoare, la ora șapte. A studiat biletul mult timp. În ciuda dimeniunii reduse, în mod evident îl costase pe Connolly mult efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n gât, dar, în noaptea asta, aripile care o atingeau pe tricou și pe gât o vrăjeau. Era ca și când ar fi fost întâmpinată cu bucurie, ca și când gazdele s-ar fi foit în jurul ei ca s-o facă să se simtă bine, ca și când ar fi fost trasă înspre natură cu apropieri nude. Toată seara se imaginase singură ca fiind una dintre persoanele alea despre care citești în ziare sau despre care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înseamnă modestia. Cu ochii încă împăienjeniți de somn, Jina a clătit farfuriile în apa râului. Se dusese la culcare după Zach și era deja lângă foc când soțul ei s-a târât afară din cort. Ar fi putut să se foiască toată noaptea lângă el, că Zach tot n-ar fi știut nimic. Întotdeauna când era lângă un râu, Zach adormea din secunda când punea capul pe pământul tare. Bărbatul i-a luat farfuriile din mână și le-a așezat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
într-o parcare pentru SUV-uri și autocare portocalii. Pe docul din lemn, stăteau așezați într-un șir amețit duzini de turiști cu picioare albe, sandale noi-nouțe și pălării cu boruri largi, care să le acopere și urechile. Unii se foiau agitați, alții tăceau, câțiva au izbucnit într-un râs zgomotos atunci când unul dintre ghizi i-a anunțat că nici el nu mai mersese în viața lui pe-un râu și că abia aștepta să vadă cum arată spuma albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că, de-acu’-nainte, tu și Charlie o să fiți cu ochii-n patru la fiecare pas, a continuat ea. N-o să mai plecați prea departe. Danny s-a uitat la maică-sa. Jina și-a mușcat buza și s-a foit de pe-un picior pe celălalt, de parcă, undeva în ea, ceva era în dezacord, de parcă două forțe o trăgeau simultan în direcții diferite. Trebuie să știu unde ești, a spus ea finalmente. Nu vreau să pleci din tabără fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pietrele. Da ? a răspuns el vrând să dea impresia de nonșalanță. Da, l-a asigurat Jina sortându-i pietrele și găsind-o pe cea mai deschisă la culoare - una cu fondul de-un albastru cobalt foarte rar. John s-a foit toată noaptea. S-a dus la râu, apoi s-a întors în cameră și s-a uitat pe fereastră. Alice a pus agitația lui pe seama unei frici de apă iscate din senin, un sentiment cu care se lupta și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu un rând în spatele soției. Ahmad părea surprinzător de vesel, în timp ce mama lui Danny se uita la cabană ca și când acesta ar fi fost ultimul semn de civilizație. Ceea ce Danny spera, plin de râvnă, c-avea să fie adevărat. Charlie se foia când pe-o parte, când pe cealaltă, expunându-și nasul umflat și violet ca pe-un trofeu, iar Mary și-a acoperit nasul și obrajii cu loțiune de protecție solară portocalie. Alice a fost următoarea persoană care-a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]