272,843 matches
-
mai, iar la p. 100 că data morții e 14 mai! De asemenea, fiind vorba de cartea unei capodopere, ar fi fost binevenită și o pagină mai "tehnică", din care să aflăm ce durată are filmul, ce peliculă s-a folosit, cîte cópii a avut, cîți spectatori a făcut în România etc. Absolut admirabilă mi s-a părut privirea pe care o pune, azi, Liviu Ciulei asupra propriului film, cu ocazia apariției acestei cărți: "Unele secvențe din Pădurea le consider astăzi
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
Învăluirea sonoră a întregii expoziții, punctată de grăuntele vocii barthesiene, cald și ritmat, după înregistrări din interviuri și seminarii, realizează o muzicalitate incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un termen din liturghia Patimilor - unde, sub semnul lui Orfeu, se consumă și apare mors-amor, ca în Camera luminoasă, scrisă după moartea mamei sale, a cărei fotografie alternează cu altele din genealogia, copilăria și tinerețea lui, alături de cele care ilustrează
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
la rîndul lor, au avut parte în ochii istoricilor literari. El lămurește convingător contextele și conjuncturile. Și încheie cu sugestia că nici unul dintre acești dintîi neiubitori ai poetului n-a fost propriu-vorbind un detractor. Mai rămînea ca autorul antologiei să folosească în titlu ghilimele. N-a făcut-o și nu știu de ce. Detractorul paradigmatic este Zoil, sofistul din secolul IV î.Chr. care s-a străduit să arate în nouă cărți erorile și contradicțiile lui Homer. Detractori adevărați, sînt, la noi
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
mă întreabă ce perspective sau beneficii ar avea înscriindu-se la secția noastră universitară? Sau unor studenți ai secției pedagogice, care ar dori o a doua specializare (pe care trebuie să o plătească), dar nu sunt siguri că le va folosi practic la ceva? Nu toți absolvenții de muzicologie ajung să lucreze în Radio sau Televiziune, cu atât mai puțini în învățământul universitar, presa scrisă nu mai are demult critici muzicali angajați. Pentru a deveni profesor în liceele și școlile de
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
de cronicari muzicali educați. Mai descopăr încă fete (în ultima vreme, muzicologia pare a fi devenit o disciplină ocolită de băieți) care simt nevoia să aprofundeze contactul cu partitura sau cu viața muzicală, fără a întreba niciodată la ce le folosește. Iar studiul muzicologiei presupune câteva "obstacole", supărătoare pentru cineva care aspiră numai la o diplomă universitară în acest domeniu. Condiția esențială pentru un student la muzicologie rămâne cunoașterea a cel puțin două limbi de circulație. Altminteri se va limita într-
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
Și dacă e o mare păcăleală? Zi de zi îți dai seama că, de fapt, în aventura acestei lumi, unii sînt buni și alții sînt răi, exact ca-n romanele de capă și spadă și chiar tertipurile pe care le folosesc sînt aceleași. Concluzia ar trebui refolmulată așa: omul e ca în Dumas, dar pedeapsa și răsplata sînt, în imediat, ca-n Dostoievski. Nu e de mirare că bătrînul Maiorescu nu mai citea (prin compensație) decît cărți care se termină cu
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
Rodica Zafiu Numele "românului tipic", reprezentat adesea în ipostaza caracteristică a "țăranului român", pare a fi suferit oscilații considerabile în decursul timpului și în diferitele regiuni istorice. În momentul de față, numele folosit cel mai frecvent ca antonomază cu funcție etnico-socială e Gheorghe ("nea Gheorghe", despre care am scris în această rubrică cu doi ani în urmă). Nu își pierde total relevanța Ion, sprijinit de răspîndirea generală a echivalentelor sale în spațiul creștin
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
Transilvania din vremea Școlii latiniste, românul-tip pare să se fi chemat Oprea: nume ales fie din interior, fie de membrii altor comunități lingvistice. În Dicționarul onomastic românesc al lui N.A. Constantinescu, Oprea apare ca un nume laic specific românesc (folosit de obicei ca masculin, dar uneori și ca feminin), format de la o bază de origine slavă (verbul a opri), dar cu valoarea onomastică dezvoltată pe teren autohton (fapt dovedit de absența sa în limbile slave din jur). Numele - care azi
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
vrînd a să depărta de vorba cea de toate zilele"; însă "aflîndu-ne în vreo soțietate aleasă", între "persoane de frunte", "atunci de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure". Dintre cele două nume, Bucur e folosit și în prima variantă a Tiganiadei, desemnînd un personaj tipic român, bănățeanul care îi e slugă nobilului Becicherec. În poemul Trei viteji, pentru același personaj e preferat un alt nume "reprezentativ": Crăciun. Ceva mai tîrziu, la un alt ardelean - Ion
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
este bine dotat, în schimb, pentru bîrfă, ranchiună, bășcălie și nu are vocația dialogului. Sîntem prea pătimași ca să fim buni polemiști, nu duelăm cu floreta, ci lovim cu parul, avem mentalitate de sectă. Nu înțelegem că substantivul adevăr ar trebui folosit numai la plural: adevăruri. Dl Andrei Cornea a spus pe loc cauza acestei mentalități, a adevărului unic: el a fost cultivat la noi timp de aproape cincizeci de ani. Ca să poți înțelege ideea de adevăruri trebuie să fii educat în
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
ar fi însemnat, nu-i așa?, "restabilirea firului întrerupt al istoriei"), care fără să înregistreze fapte notabile, pe plan politic și economic, a plasat apropierea dintre cele două maluri ale Prutului într-o perspectivă echivocă și ineficientă. Cele două state (folosesc deliberat termenul "state", căci țara e una: România) formează două realități paralele, distincte, care interferează doar la nivel de persoane, nu și al modelelor generale sau al proiectelor îmbrățișate mutual. Azi, la Chișinău, avem un regim comunist, obedient sută la
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
o observație pe care o face în ACADEMIA CAȚAVENCU dl Cornel Ivanciuc, după ce a citit într-un ziar serios următoarea afirmație: "Dacii falsificau monede romane (după cum arată șase stanțe de fier și bronz de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei) folosite pentru confecționarea denarilor romani și șcareț aveau pe ele anii 126 î.e.n., 68 î.e.n. și 14 e.n.". Iată observația: "Conform logicii vizionare a autorului articolului, ne aflăm, pentru prima dată în istoria universală, în fața unor monede antice cu o datare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
conștiința nu mă lăsa să mă angajez total în ceea ce se aștepta de la mine. Precum am mai spus, eu am fost un personaj atipic, am fost un nume sonor care atrăgea foarte multă lume în capcana dorinței de a-l folosi, însă eu, ca personalitate, ca structură fizică, eram cu totul deosebit de numele pe care-l purtam, decepționîndu-i pe mulți care veneau să mă cunoască incitați doar de el. Puteam să mă afirm, însă am preferat să mă mențin într-o
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
autohtoni agramați. Și nu oricare dintre ei, ci aceia, deloc puțini, care dobândresc acces la mijloacele de adresare publică. Să admitem că a-ți spune părerea despre orice este o cucerire a erei de libertate, dar să o faci oricum, folosind anapoda cuvintele, siluind gramatica în văzul tuturor, acesta e un abuz și un semn de subcivilizație. Or, libertatea de a vorbi agramat tinde să devină, la televiziunile noastre, regula cea mai respectată. Există acea găselniță populistă a chestionării omului de pe
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
păstrează, astfel că auzim tot timpul: omul care l-am văzut, bătălia care am dat-o etc., etc. Dar acesta e un fleac, precum și confuzia dintre refulare și defulare, cuvinte folosite, ca sens, mereu unul în locul celuilalt. Dl Cosmâncă îl folosea pe recent pentru... viitor, promițând că nu știu ce articol de lege "îl vom modifica destul de recent" (adică repede!). Un șef de partid deplângea deunăzi "luptele intestinale" din formațiunea sa, iar alt om politic susținea că realizările unui coleg de partid merită
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
fost influențați de regizorii cehi. Le place foarte mult noul cinema ceh, noul val. Și mai știu că mulți regizori au o foarte mare admirație pentru realizatori ca Tarkovski, care sunt extrem de importanți pentru ei. În cinematograful estic, regizorii pot folosi metafore, simboluri, un limbaj poetic... Ceea ce e diferit de tot ceea ce poți afla în filmele franțuzești sau americane. Trebuie să ai așadar o anumită privire și să-ți antrenezi sensibilitatea pentru a înțelege sufletul estic. Cred de fapt că filmele
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
portului), 1987 (Probele acuză), 1988 (Vârsta primului zbor și Fagure cu inimă) . Lucrarea este constituită din două părți distincte. Un punct de vedere referitor la pseudonimele lui Panait Istrati, în care se împletește cercetarea publicației "România Muncitoare", însumând treisprezece pseudonime folosite în 1906 când, prin P. Istrate, este semnalată prima intrare a lui Panait Istrati în publicistică prin Regina Hotel, cu altele, cu mai mică frecvență a colaborării. "Adevărul" și "Dimineața", la aceasta din urmă, fiind angajat de Const. Mille în calitate de
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
elaborarea publicisticii de maturitate a lui Panait Istrati. Aici, antrenarea străinilor, cu conștiința valorii constatării și a intervenirii directe în ambianța istoriei literare și a relațiilor interliteraturi, o consider de mare interes, științific dar și uman, totodată. Important este limbajul folosit de Panait Istrati într-o scrisoare adresată lui Romain Rolland, la apariția povestirii Nicolae Țiganu în "L'Humanité": "Eu am vrut în toate actele mele perfecțiunea cât mai mult posibilă, totul sau nimic! " și, în continuarea ideii de perfecțiune, accentuată
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
după confruntarea datelor, Dicționarul de pseudonime, datorat lui Mihail Straje, în care ar fi descoperit neconcordanțe de ani în publicațiile deja știute, și mai ales un pseudonim nesemnalat de Ion Ursulescu, M.S. descoperit de Straje în "Almanahul Lumei Ilustrată". Izvoarele folosite de Mihail Straje sunt Presa muncitorească socialistă din România, II, 1966; Octavian Grigorescu: Panait Istrati, Brăila, 1936; Al. Oprea, Panait Istrati, București, 1964; S. Semilian, Istoricul presei brăilene, Brăila, 1927; S. Semilian, Panait Istrati la "România Muncitoare", Brăila, 1936. Avansul
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
englez, cîndva celebru, Paul Gascoigne, este o mostră de spirit viu și de limbaj imaginativ. La fel, articolele din PROSPORT. Dl Ungureanu a fost pedepsit pe vremuri de către oficialii comuniști pentru o vorbă de acest fel, adică amuzant-instructivă. El a folosit, în legătură cu echipa de fotbal Flacăra Moreni, împinsă spre vîrfurile ierarhiei naționale de niscai generali de securitate, expresia "morenașterea fotbalului românesc". Oare azi, în epoca eternului și fascinantului Dumitru Dragomir, și el cîndva pe la Scornicești, ca toată musca pe produsul organic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
la marii scriitori admirați, "valorile muribunde", nu putea fi, totuși, un spirit prea democratic... Maurice Nadeau, se vede însă limpede, nu se confunda, chiar în acei ani de adeziuni juvenile, cu stângismul de salon cultivat de atâția, "drăguți burghezi" - ca să folosim o expresie a dadaistului Tzara. Întrebat, într-o "oră franceză", pe care mi-a acordat-o în 1993, cum își judecă astăzi "romantismul" primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas "într-un
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
să strîngă semnături din ușă în ușă din partea bucureștenilor în favoarea proiectelor sale edilitare finanțate în mare parte și de Banca Europeană de Investiții a fost reflectată în general favorabil în presa cotidiană. Evenimentul zilei a remarcat însă faptul că primarul folosește în acest scop voluntari din PD pentru a aduna cele 500.000 de semnături în vederea realizării acestui referendum. Să recunoaștem că de unul singur Băsescu s-ar fi descurcat puțin mai greu.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
din ce în ce mai mult, deși, adeseori, e de ajuns să privești cu atenție. Pentru a lucra, pictorul se slujește de ochi, are o viziune, după cum se spune mai pretențios. Ca și pictorul, istoricul de artă și, desigur, conservatorul, ar trebui să-și folosească în primul rînd ochii. Dacă nu face așa, trădează de multe ori însăși intenția pictorului. Domnule Pierre Rosenberg, ați vizitat Muzeul Național de Artă al României în primăvara anului 2001, cu prilejul redeschiderii Galeriei de Artă Românească Modernă. (Galeria de
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
replica (...) a fost atît de truncheată încît este posibil ca telespectatorii să n-o fi înțeles" (România liberă = RL 1858, 1996, 2); "unele litere se află sub îmbinări iar altele sunt truncheate" (ulbsibiu.ro /ro /sibiu /proiecte); "în practică se folosesc serii de momente truncheate" (alpha.imag. pub. ro/release). Tot cazuri de neutralizare sînt confuziile dintre p și b cînd precedă o altă consoană; fenomen care explică unele erori de scriere - clar intolerabile, și care nu au fost niciodată justificate
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
și de o intenție de a distinge substantivul feminin singular culoare de pluralul culoare al substantivului neutru culoar, limitîndu-se astfel o omonimie morfologică - cea care permite jocul de cuvinte dintr-un titlu recent: "România dă culoare Americii. Avioane americane vor folosi culoarele de zbor și bazele aeriene din România fără o aprobare a parlamentului" (EZ 9.02.2003). Culoar e un împrumut din franceză, cu tipică transpunere în scris (se regăsește în budoar, fermoar, fumoar) a pronunției finalei din limba de
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]