783 matches
-
coordonatori), Limba română, limba romanica, Omagiu acad. Marius Sală la împlinirea a 75 de ani, Editura Academiei Române, București, 2007. Reinheimer, Sanda, L'influence du latin sur leș langues romanes, Uniunea Latină, București/Cluj, 1998. Reinheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistică romanica. Lexic. Fonetica. Morfologie, Editura ALL, București, 2001. Reinheimer, Sanda; Tasmowski, Liliane, Pratique des langues romanes, espagnol, français, italien, portugais, roumain, L'Harmattan, Paris, 1997. Renzi, Lorenzo; Andreose, Alvise, Manuale di linguistica e filologia romanza, Îl Mulino, Bologna, 2003. Russu, I.I., Raporturile limbii
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Tomici, Mile, Limba sarba contemporană [Curs, Universitatea "Ovidius"], Constantă, 1998. Vinokur, G.O., The Russian Language. A Brief History, Cambridge University Press, Cambridge, 1971. Vraciu, Ariton, Curs de lingvistică generală și comparată (pentru studenții anului al III-lea, rusă A), Fonetica și morfologia comparată a limbilor slave, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1981 [curs litografiat]. Wade, Terence, A Comprehensive Russian Grammar, Revised and updated by David Gillespie, Wiley-Blackwell, Malden-Oxford, 20113. 6.3. MAREA FAMILIE AFRO-ASIATICĂ Denumirea de afro-asiatică (sau afrasiană
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care a înregistrat pe cilindri de ceară cîteva melodii în tasmaniană. Limbile tasmaniene mai sînt cunoscute azi doar sub forma unor liste de cuvinte, cum ar fi cele întocmite de Joseph Milligan și George Augustus Robinson, iar încercările de descriere fonetica, lexicala și gramaticala par a stabili că limbile tasmaniene nu se înrudesc cu nici o altă limbă sau familie de limbi cunoscute. Se pare că au existat între cinci și șaisprezece limbi tasmaniene reciproc neinteligibile, grupate în patru familii. În general
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adevărat și să gîndiți cu adevărat ceea ce spuneți". Disocierea clasică limbi artificiale a priori vs. limbi artificiale a posteriori se bazează pe disocierea dintre o limbă inventată fără referință la o limbă naturală și o limbă inventată a cărei structura (fonetica, lexic, gramatică) provin dintr-una sau mai multe limbi naturale. Limbi a priori sînt limbi experimentale, logice și filozofice (lojban, loglan, Toki Pona etc.). De exemplu în lojban morfemele provin din engleză, spaniolă, chineză, hindi și arabă, dar normele gramaticale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
diferențele sînt mai mari ca între două limbi romanice sau între două limbi germanice. familia sino-tibetană, ramura chineză; tonala; tendința monosilabica; izolanta cu elemente de aglutinare (polisintetism); limba "aproape fără gramatică"; SVO + SOV proprie ideografica: hieroglifica silabica han; pinyin (transcriere fonetica în alfabet latin) 72. chokwe (cokwe) N Angola; R.D. Congo, Zambia; folosită că lingua franca în estul Angolei de o populatie creștină familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu latină 73. chuuk (truk, r(o)uk) OR Chuuk (Statele Federale ale
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din lume; patru perioade: proto-coreeană, veche, medie și modernă; opere literare din sec. VII-VIII limba izolată; unii lingviști o considera altaica; alții cred că este înrudită cu japoneză; aglutinanta; urme de armonie vocalica; SOV han (chineză), în trecut; hangul (coreeană) - fonetica, silabica; scrisă în coloane verticale, ulterior orizontal 79. cornică LM, dispărută în 1777; Kernewek sau Kernowek; reînviata la începutul sec. XX; N Marea Britanie (Cornwall); primele texte din sec. IX-X; dispărută, conform tradiției, în 1777. În realitate ea s-a mai
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Neacșu din Câmpulung (1521). În sec. XVI se pun bazele limbii literare (Coresi, cronicarii). Din sec. XIX - română modern. Limba literară are labază graiurile muntean și moldovean, dar și cu contribuția celorlalte. Alfabet chirilic și apoi latin (din 1860). Ortografie fonetica cu urme etimologice. Unitate lingvistică mare, cu graiuri reciproc inteligibile. Română aparține topologic unui subtip lingvistic caracterizat prin "hipertrofia determinării, mai ales a determinării nominale" (Eugeniu Coșeriu) familia indo-europeană, romanica, grupul italo-romanic; silabica; SVO + OSV latină 311. rotokas limba din
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
269, 272, 273, 274, 275, 277, 283, 308, 310, 311, 312, 314, 342, 351, 362, proto-~ 176, 177, 181 alteritate 33, 34, 40, 41, 47, 65, 99, 126, 127, 131, 356 alternanta 77, 88, 89, ~ consonantica 89, 139, 178, 201, ~ fonetica 58, 59, 101, ~ morfologica 141, ~ vocalica 68, 89, 139, 141, 168, 220 amerindă 219 amerindiana 18, 44, 58, 61, 62, 77, 88, 90, 91, 93, 94, 115, 116, 120, 121, 122, 123, 139, 201, 204, 218, 219, 220, 222, 223
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
93, 155 traca, traco-frigiană 148, 149, 309, traco-iliră, traco-iliro-frigiană 149 transcriere 21, 238, 239, 243, 245, 247, 253, 254, 255, 259, 267, 268, 270, 275, 277, 280, 285, 287, 288, 295, 296, 298, 299, 300, 301, 308, 311, 314, 315, ~ fonetica 18, 251 transliterare 21, 152, 290 trans-Noua Guinee 39, 200, 201, 292, 341, 351 trihotomie 27, ~a plan universal-plan istoric-plan individual 25, ~a sistem-normă-vorbire 25, 28, ~a tip-sistem-normă 28 triliteralitate 168 tshiluba/ciluba (luba-kasai) 310, 321 tsonga (xitsonga) 310, 317
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Symposions "Zur Theorie des Dialekts", Marburg/Lahn, 5-10 sept. 1977, Wiesbaden, 1980, pp. 106-122. V. și textul conferinței "Limba istorică" și "dialect", prezentată de Eugeniu Coșeriu în aula Academiei Române, la 15 octombrie 1992 și publicată de Nicolae Saramandu în rev. Fonetica și dialectologie, XII, 1993, pp. 55-66. 195 V. conferință "Limba istorică" și "dialect", p. 63. 196 Ibidem, p. 66. 197 Cf. Sociolingvistica și globalizare, Editura Oscar Prinț, București, [2001], passim și Introducere în lingvistică generală, ediția a II-a, Editura
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
integrare firească a lor în fiecare secvență a procesului didactic. Astfel, chiar conjuncția și exprimă nu întâmplător un raport de coordonare, tocmai pentru a întări nevoia unei interdeterminări continui și absolut indispensabile între aspectele de limbă studiate la fiecare palier (fonetică, lexic/lexicologie și semantică, morfologie și sintaxă) și actul comunicării în sine, atât scrise, cât și orale. Și aceasta, în scopul firesc al funcționalității faptelor de limbă în receptarea corectă a unor mesaje/coduri diferite și în exprimarea/utilizarea corectă
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
de acțiuni didactice: 1. «a învăța despre comunicare» 2. «a comunica» 3. «a comunica pentru a învăța»”- a învăța despre comunicare - circumscrie demersurile orientate spre asimilarea conceptelor și noțiunilor a căror cunoaștere determină calitatea comunicării: cunoștințele metalingvistice (noțiuni de lexicologie, fonetică, vocabular, morfologie și sintaxă), metatextuale (cunoștințe despre structura textelor narative, descriptive, argumentative etc.) și metadiscursive (cunoștințe despre parametrii situației de comunicare, funcțiile limbajului etc.). - a comunica - se referă la actele de comunicare propriuzisă, în varianta ei orală sau scrisă, care
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Burian 1956; Arnold și Luchsinger, 1957; Hvattev, 1959; V. Edelsberger, 1959; J. Tarneaud și Borel Maisonny, 1961; Arnold, 1970 - se acordă o importanță din ce în ce mai mare tulburărilor rhinolalice, clasificându-le din punct de vedere etiopatogenetic și recomandând soluții terapeutice. După perfecționarea foneticii experimentale, fenomenul nasonanței este descris în lucrări orientate fie spre cântec și voce, Tarneaud și Seeman (1950), fie spre fonetică și vorbire, Molles și Vallancien (1966), fie în tratatele de fiziologie a fonației - R. Husson (1962), Gîrbea și Cotul (1967
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
acordă o importanță din ce în ce mai mare tulburărilor rhinolalice, clasificându-le din punct de vedere etiopatogenetic și recomandând soluții terapeutice. După perfecționarea foneticii experimentale, fenomenul nasonanței este descris în lucrări orientate fie spre cântec și voce, Tarneaud și Seeman (1950), fie spre fonetică și vorbire, Molles și Vallancien (1966), fie în tratatele de fiziologie a fonației - R. Husson (1962), Gîrbea și Cotul (1967) și mai recent Launnay și Borel Maisonny (1972). În toate aceste lucrări încercările de a delimita simptomatologia specifică rhinolaliei se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
dintr-o activitate îndelungată de cooperare practică a diverși specialiști, în scopul precizării aspectelor clinice și patogenice, precum și a direcționării unei terapii adecvate și complexe. Pentru delimitarea teoretică și practică a problemei sunt necesare studii de anatomie și fiziologie, de fonetică și fonologie, lingvistică și psiholingvistică, psihologie și pedagogie care să contribuie într-un raport de interdependență și reciprocitate la stabilirea fenomenului rhinolalic. Analiza limbajului sonor în laboratoarele de fizică, mecanică, electronică, psiholingvistică, matematică, fonetică, elucidează o serie de aspecte ale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și labiale. De remarcat este faptul că se mențin dificultățile de pronunție ale vocalelor din aceeași ordine pentru ambele forme, „i” fiind elementul fonetic cel mai frecvent dislalic dintre vocale, fapt demonstrat și de alte studii de specialitate adaptate pentru fonetica limbii franceze, germane, engleze (Muriel, E. Morley, 1958; BorelMaisonny S. 1969; Müller Ch., Simon M.A., Decante P., 1974). Aceasta se explică prin forma nelabială de emisie a vocalei „i” care cere o mai mare închidere naso-faringiană, precum și o ridicare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
consoana „p”. Pentru limba română și limba franceză dificultățile în pronunție încep cu consoana „s”, păstrând în aceeași ordine dificultățile consoanei „p”. Frecvența manifestărilor dislalice diminuează pentru consoanele r, l, m, n, în limba română și franceză, fapt explicat prin fonetica acestor limbi. Ordinea dificultăților în limba cehă și rusă ar putea scoate în evidență aceeași remarcă prin ocuparea acelorași locuri în această ordine de către consoanele „l”, „t” și cu aproximație de către consoanele „g” și „z”. Similititudinile cu privire la ordinea defectării consoanelor
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
reabilitarea vorbirii rhinolalice găsim în literatură începând cu Samuel Heinike (1778), Adolf Kussmaul (1877), A. Gutzman (1907), Emil Froschels (1909), Luchsinger și Arnold (1950) ș.a., până în zilele noastre fie în secțiile de foniatrie ale unor spitale, fie în laboratoare de fonetică și foniatrie de pe lângă unele institute de cercetare, fie în cadrul serviciilor de logopedie care funcționează în rețeaua sanitară și de învățământ. După 1950, asistăm la enunțarea problemei la conferințe și congrese, în manifestări științifice de amploare cu conținut foniatric și logopedic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Timișoara și Tg. Mureș. Practica logopedică efectuată în cadrul Clinicii de chirurgie buco-maxilo-facială din București a dus la formarea unui stil propriu în metodologia generală de corectare și reabilitare a vorbirii rhinodislalice. Astfel s-au adaptat procedeele, tehnicile și metodele la fonetica limbii române, precum și la particularitățile psiho-individuale și de vârstă ale copilului handicapat. Studiul materialului clinic și al factorilor de care a depins acesta, a condus la generalizarea unor comportamente terapeutice cât mai eficiente. 6.2. Factorii care au favorizat conținutul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de psihologie, București, 1962, 4, p.19-28. 6. Avram , A. Sistem general și sistem individual în vorbirea copilului, București, Editura Academiei R.S.R., 4, 1962, p. 19-28. 7. Avram, A. Observații asupra duratei sunetelor în limba română în legătură cu înălțimea și intensitatea. Fonetică și Dialectologie, Editura Academiei R.S.R., 7, 1971, P. 51-83. 8. Avram, A. Voyelles nasales et diphtongues. Estrato di Richerce Linguistiche, Roma, VI, 1974 p. 289-295. 9. Avram, A. Remarques sur la substitution des sons dans le langage enfantin. Procedings of
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
3, București, Edit. Academiei, 1955, p. 53-63. 162. Roșca, Al., Chircev, A., Mare, V., Pîrvu, N., Roșca, M. Mecanismul formării legăturilor temporale complexe în însușirea cuvintelor. Studii și cercetări științifice, Cluj, 5, 3-4, p. 477-494. 163. Rosetti, Al. Introducere în Fonetică, ed. III. Edit. Științifică, București, 1963. 164. Rousselot, l’Ablé Précis d'expérimentation phonétique. La physiologie des articulations. Paris, Toulouse, 1925. 165. Russel, Osc. Speech and voice. The Mac Millan Company, New York, 1931. 166. F. de Saussure Cours de linguistique
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cu directă ascendență din oda pindarică: "Neputînd să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mînă și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cît mai multe sonorități. Pe lîngă unitatea spirituală, adaug și una fonetică". Uvedenrode este poema pe care o consideră ilustrativă pentru direcția sa lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și limba rusă, după care devine profesor titular. Pe plan didactic a ținut cursuri și seminarii la diverse discipline ca limba slavă veche, gramatica comparată a limbii ruse, gramatica istorică a limbii ruse, istoria limbii ruse literare, limba rusă contemporană (fonetică, lexicologie, morfologie, sintaxăă, folclorul rus. Ca profesor și șef al Catedrei de limba și literatura rusă, A. Zacordoneț a pregătit multe generații de studenți, îndrumându-le primii pași în cercetare. Între altele, rezultatele activității didactice se oglindesc în lucrările Gramatica
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
sintaxăă, folclorul rus. Ca profesor și șef al Catedrei de limba și literatura rusă, A. Zacordoneț a pregătit multe generații de studenți, îndrumându-le primii pași în cercetare. Între altele, rezultatele activității didactice se oglindesc în lucrările Gramatica limbii ruse. Fonetica și morfologia (1949ă și în Curs de limba slavă veche (1963), premiat de Ministerul Învățământului. Cursul menționat este prima lucrare de acest gen apărută la noi în țară, care conține o prezentare completă a sistemului fonetic și gramatical al limbii
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
ignorate sau desconsiderate de lingviștii de profesie. Cu excepția studiului rarelor probleme de pronunție de oare se poate izbi în istoria metrului și rimei, cercetă torul modern al literaturii nu va avea prilejul să folosească morfologia sau fonologia istorică sau chiar fonetica experimentală. Va avea în schimb nevoie de alte ramuri ale lingvisticii - în primul rând, de lexicologie și de semantică atât sincronică cât și diacronică. Dacă vrea să înțeleagă corect sensul multor cuvinte mai vechi, cercetătorul poeziei engleze timpurii nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]