779 matches
-
mai bine cu formele lor latine originare. Ortografia devenise o altă bătaie de cap pentru români. Cât timp au scris cu cirilice, lucrurile erau simple: fiecărui sunet Îi corespundea un semn, ca și astăzi În scrierea rusă: o ortografie 100% fonetică. Apoi, odată adoptat alfabetul latin, variantele s-au Înmulțit, oscilând Între tentația etimologismului și scrierea fonetică (aceasta din urmă cu unele excepții, caracterele latine acoperind mai puțin fidel gama completă a sunetelor limbii române decât cele cirilice). Până la urmă, fonetismul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și poate greșesc, în Europa de Est, poate că și în Europa de Vest, termenul de corepetitor nu prea este agreat de pianiști. A face corepetiție la un mare teatru de operă înseamnă să ai anumite studii de specialitate. În primul rând, să înveți fonetica fiecărei limbi, stilul, istoria personajelor, psihologia personajelor, pentru că noi suntem, de fapt, oamenii din spatele spectacolelor pe care le vedeți la "Met", cei care pregătesc spectacolele. Pe lângă a fi pianist, trebuie să știi și să dirijezi (la asta voi ajunge un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
foarte bună, plus toate aceste cunoștințe pe care le poți studia. A.V. Câte limbi străine cunoști acum? V.I. Multe, am studiat franceză, germană, italiană, rusă, spaniolă. Dar, nu numai că le-am studiat ca să le vorbesc, am studiat și fonetica fiecărei limbi... A.V. Ca să știi despre ce se vorbește în textele ce vor fi cântate, interpretate. V.I. Bineînțeles. Plus diferențele care există în franceză, germană, italiană între o vocală deschisă și o vocală închisă. Trebuie spus că oricât ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
măhăcene, Legenda Duminicei, Legenda lui Avram, Texte bogomilice, Balada Cucul și turtureaua, Povestea numerelor etc.), însoțite de studii privind filiația textelor și circulația motivelor respective în literaturile altor popoare. Dacă primele două volume stau la baza gramaticii istorice românești (inclusiv fonetica și vocabularul, cu nume comune, nume proprii și derivate), a literaturii populare comparate sau a arheografiei, cel de al treilea tom este o sinteză laborioasă a problemelor de bază ale lingvisticii teoretice, construită pe eșafodajul a tot ceea ce se publicase
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1727]
-
noțiuni lingvistice și-și formează deprinderi de scriere și citire corectă în limba română. Însușirea vorbirii și scrierii corecte în limba română constituie un obiectiv prioritar al învățământului primar, realizabil prin dobândirea conștientă, pe suport creativ, a principalelor noțiuni de fonetică, lexicologie, morfologie, sintaxă, ortografie, ortoepie și punctuație. Ciclul achizițiilor fundamentale (clasele I și a II a) are ca obiective majore acomodarea la cerințele sistemului școlar și alfabetizarea inițială care vizează: asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenționale (scris, citit
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
de salut, de politețe, conversație telefonică; să elaboreze compuneri după structuri date, cu note de creativitate și originalitate; să scrie corect, lizibil, respectând alineatul și încadrarea în pagină; să recunoască, să analizeze și să introducă în structuri lingvistice cunoștințele de fonetică, vocabular, morfologie și sintaxă, dobândite; să aplice în scris și să motiveze, oral, normele ortografice, ortoepice și de punctuație prevăzute de programa școlară; să recunoască și să aplice numai abrevierile cuprinse în „Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație” și în
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
limbii materne: -școlarii încep să învețe organizat limba maternă, pornind de la conținutul informațional și de la aspectele limbii vorbite la intrarea în clasa I; -realizând trecerea de la limba literară, ei conștientizează necesitatea utilizării limbii literare; -percep interdependența dintre compartimentele limbii (lexic, fonetică, morfologie, sintaxă și ortografie, ortoepie, punctuație); -realizează studiul fenomenelor de limbă în sistem concentric, ceea ce oferă suficiente posibilități de aprofundare și operaționalizare. În acest context, rolul învățătorului, pe tot parcursul micii școlarități, este acela de a-i oferi școlarului exemple
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
dobândirii noțiunilor și capacităților ortografice elevii trebuie să observe, să analizeze, să compare, să deducă prin transfer de cunoștințe, să sintetizeze și să generalizeze. Dacă însușirea ortoepiei implică noțiunile de lexic, iar însușirea ortografiei implică, în mod deosebit, cunoștințe de fonetică și morfologie, învățarea regulilor de punctuație este dependentă de sintaxa propoziției sau frazei, deoarece punctuația se constituie într-un „sistem de semne convenționale care au rolul de a marca în scris pauzele, intonația.” Astfel sensurile propozițiilor și raporturilor dintre părțile
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
deoarece capacitățile de acest tip se dobândesc greu, într-un proces îndelungat și continuu, prin exersări repetate. Aceste exerciții pot fi structurate în raport cu noțiunile lingvistice propuse spre însușire: exerciții ortoepice, exerciții ortografice, exerciții de punctuație, exerciții de vocabular, exerciții de fonetică, exerciții sintactice, exerciții morfologice, exerciții morfo-sintactice, exerciții combinate etc. Exemplific pentru fiecare din tipurile menționate, exercițiile cu frecvență mai mare în activitatea cu elevii și cu un randament sporit. Exerciții ortoepice a) Exerciții pentru educarea auzului și pronunției, utilizate în
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
ortoepie și punctuație, dublată de formarea deprinderilor de exprimare corectă, oral și scrisă, constituie obiective primordiale specifice atât disciplinei limba română, cât și ale procesului de predare - învățare, în general. În clasele primare, în paralel cu însușirea unor cunoștințe de fonetică, vocabular, sintaxă și morfologie, școlarii dobândesc și principalele norme de ortografie și de punctuație, multe din acestea însușindu-se pe baza unor modele ortografice, prin rezolvări situaționale, pe cale intuitiv operațională; în clasele III-IV, motivația ortografică capătă valențe noi, în raport cu determinările
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
sine nu apare. Stabilirea unei legături între genuri și formațiuni socio-discursive este unul din progresele recente în analiza discursului. Într-o situație dată de interacțiune (scrisă sau orală, jurnalistică sau literară etc.), limba impune enunțurilor propriile ei determinări microlingvistice (de la fonetică la morfosintaxă, trecînd prin nivelul lexical). La majoritatea textelor pe care le vom studia, va fi vorba de limba franceză, fără a neglija totuși variațiunile temporale: franceza lui La Bruyère, care amestecă uneori franceza cu latina, nu este și franceza
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pe care o face Rică Venturiano în O noapte furtunoasă între casa cu numărul 6 și cea cu numărul 9, încurcăturile facilitate de portul măștilor din D-ale carnavalului ilustrează comicul de situație. Comicul de limbaj se realizează la nivelul foneticii, al lexicului, al formelor morfologice și structurilor sintactice. El apare datorită deformării pronunției, necunoașterii sensului exact al unor termeni folosiți, pleonasmului, confuziei între cuvinte, automatismul manifestat prin ticuri verbale, utilizării excesive sau în contexte inadecvate a unor regionalisme, barbarisme, arhaisme
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de școală. Când încearcă să restabilească în articulațiile ei adevărate configurația istorică a limbii, el situează limba română în context indoeuropean și în relații cu limbile popoarelor învecinate. De un studiu comparativ au parte toate compartimentele limbii, de la lexic la fonetică, morfologie și sintaxă. Filologul aduce contribuții în istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
se yesman-ește(ează) toată ziua. Când peisajul mi se va limpezi, în el descopăr doar caricatura, ființe alungindu-și buzele și masticând silabe de neînțeles și pricep de ce Elpi a ales din cartea lui Zacharias Lichteranume pasajul cu profesorul de fonetică engleză. Fragmentul este pe deasupra deschiderea considerațiilor despre comoditate (Matei Călinescu, op. cit., 83 și urm.) .Cum nu-mi închipui că vei căuta cartea, brav căutător de link-uri interconectate, îmi permit să reproduc pasajul cel mai savuros și după ce-l vei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
savuros și după ce-l vei fi parcurs, s-ar putea să afli că nu s-au schimbat multe lucruri după cinci decenii. Încă din adolescență, Leonescu și-a găsit mica sa vocație, punând în slujba împlinirii ei o ascetică tenacitate: fonetica engleză, expresie parcă a unui cult pentru sonoritățile verbale pure. Își însușise așadar limba engleză, cu o siguranță absolută, învățând pe dinafară manuale și chiar dicționare întregi. Marele lui orgoliu era însă, fără termen de comparație, acela de a putea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
analizele duse uneori până la rafinări extreme, nesfiindu-se să adopte adesea poziții polemice, P. și-a folosit contribuțiile din domeniile istoriei limbii române - Din istoria raporturilor noastre interdialectale („Dacoromania”, 1927), Din istoria pronumelui în limba românească („Revista filologică”, 1927) ș.a. -, foneticii, lexicografiei și sintaxei atât în eșafodajul cercetărilor sale de filologie, cât și în construcțiile cu care opera istoricul literar. S-a aflat mereu în apropierea subiectelor „fierbinți” ale filologiei românești a timpului: vechile traduceri românești cu chestiunile privind datarea, localizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce îi diferențiază pe copii la intrarea în școală. Mediul din care provine copilul și capacitățile sale intelective, imprimă un anumit nivel al dezvoltări limbajului. Diferențele apar mai evident pe latura exprimării, a foneticii, a structurii lexicale, a nivelului exprimării. Mai cu seamă în scris se manifestă omisiuni de grafeme, înlocuiri, dezacorduri gramaticale, nerespectarea punctuației, exprimări incomplete, în general competența lingvistică este mai dezvoltată decât performanța, ea fiind întreținută de limbajul pasiv al copilului
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
1979; Intrarea în cetate. Timișoara - poeme și priveliști (în colaborare cu Iosif Costinaș), Timișoara, 1980; Cuvinte magice - Magic Words, ed. bilingvă, tr. Irina Grigorescu, introd. Cornel Ungureanu, Cluj-Napoca, 1981; Tematica umbrei, București, 1982; Iarna imperială, pref. Marcel Corniș-Pop, București, 1986; Fonetica astrelor, Timișoara, 1986; Călătorie neterminată, București, 1988; Curtea retorilor, București, 1989; Capcane și visuri, Timișoara, 1992; Predica focului, Cluj-Napoca, 1993; Dragoste și iarnă, Timișoara, 1995; Diamantul de întuneric, Cerașu-Prahova, 1997; Războiul estetic, postfață Crișu Dascălu, București, 1998; O ireală bucurie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
În același timp, ele duc la armonii particulare ale caracteristicilor sintetice estetice ce sunt prezente cu ajutorul stratului fonetic. Rolul cuvântului vorbit este, așadar, de tip ontologic prin efortul de care depinde pentru determinarea existenței stratului lingvistic, dar și prin prezența foneticii în altre straturi, și de tip fenomenologic care face referire la ce funcție îndeplinește pentru subiect când întreaga operă devine prezentă. Cuvântul scris oferă obiectivitate oricărui înțeles desprins din structura lingvistică. Semnele și simbolurile capătă înțeles și obiectivație prin intermediul interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca elemente independente ce dau o formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1959; Brăduleț de pe cărare, Bacău, 1972 (în colaborare); Folclor literar vâlcean, introd. edit., Râmnicu Vâlcea, 1979; Folclor literar din Suceava, Iași, 1989. Repere bibliografice: E. Ionașcu, Traian Cantemir, „Texte istroromâne”, LR, 1960, 2; Matilda Caragiu Marioțeanu, Traian Cantemir, „Texte istroromâne”, „Fonetică și dialectologie”, 1960, 173-175; Marin Buga, „Folclor literar vâlcean”, ATN, 1979, 4; Datcu, Dicț. etnolog., I, 135-136. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
Burian 1956; Arnold și Luchsinger, 1957; Hvattev, 1959; V. Edelsberger, 1959; J. Tarneaud și Borel Maisonny, 1961; Arnold, 1970 - se acordă o importanță din ce în ce mai mare tulburărilor rhinolalice, clasificându-le din punct de vedere etiopatogenetic și recomandând soluții terapeutice. După perfecționarea foneticii experimentale, fenomenul nasonanței este descris în lucrări orientate fie spre cântec și voce, Tarneaud și Seeman (1950), fie spre fonetică și vorbire, Molles și Vallancien (1966), fie în tratatele de fiziologie a fonației - R. Husson (1962), Gîrbea și Cotul (1967
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
acordă o importanță din ce în ce mai mare tulburărilor rhinolalice, clasificându-le din punct de vedere etiopatogenetic și recomandând soluții terapeutice. După perfecționarea foneticii experimentale, fenomenul nasonanței este descris în lucrări orientate fie spre cântec și voce, Tarneaud și Seeman (1950), fie spre fonetică și vorbire, Molles și Vallancien (1966), fie în tratatele de fiziologie a fonației - R. Husson (1962), Gîrbea și Cotul (1967) și mai recent Launnay și Borel Maisonny (1972). În toate aceste lucrări încercările de a delimita simptomatologia specifică rhinolaliei se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
dintr-o activitate îndelungată de cooperare practică a diverși specialiști, în scopul precizării aspectelor clinice și patogenice, precum și a direcționării unei terapii adecvate și complexe. Pentru delimitarea teoretică și practică a problemei sunt necesare studii de anatomie și fiziologie, de fonetică și fonologie, lingvistică și psiholingvistică, psihologie și pedagogie care să contribuie într-un raport de interdependență și reciprocitate la stabilirea fenomenului rhinolalic. Analiza limbajului sonor în laboratoarele de fizică, mecanică, electronică, psiholingvistică, matematică, fonetică, elucidează o serie de aspecte ale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și labiale. De remarcat este faptul că se mențin dificultățile de pronunție ale vocalelor din aceeași ordine pentru ambele forme, „i” fiind elementul fonetic cel mai frecvent dislalic dintre vocale, fapt demonstrat și de alte studii de specialitate adaptate pentru fonetica limbii franceze, germane, engleze (Muriel, E. Morley, 1958; BorelMaisonny S. 1969; Müller Ch., Simon M.A., Decante P., 1974). Aceasta se explică prin forma nelabială de emisie a vocalei „i” care cere o mai mare închidere naso-faringiană, precum și o ridicare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]