425,743 matches
-
în grija lui Dan Oprescu. Printre semnatarii ei m-am numărat și eu. Nici acum n-am izbutit să aflu cum de a dispărut semnătura mea de pe acea scrisoare. Nu cred că a șters-o Dan Oprescu. Lista aceea în forma ei finală, care a fost difuzată la "Europa liberă", a fost o porcărie fără margini, din punctul meu de vedere. O porcărie coordonată de doi amici ai mei. Unul care mi-a cerut semnătura, iar altul care a șters-o
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
de asta, deși cine știe! Dar dacă tot se fac dezvăluiri, poate mă luminează și pe mine cineva de ce lista din tîrg s-a scurtat pentru "Europa liberă", în ceea ce mă privește. Fiindcă, repet, la Securitate, ea a ajuns în forma completă. Cu mici efecte asupra vieții mele personale, în 1989.
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
prejma ideii despre Om așa cum este ea în tradiția umanistă. Primul pas pentru realizarea acestei reabilitări ar fi ieșirea din societate (mediu nefast prin dependențele economice pe care le presupune) și stabilirea în "sălbăticie". Dar în sălbăticia mai curînd în forma ei de grădină (America în chip de grădină fiind un topos obișnuit al epocii). Cum "livrescul și naturalul se însoțesc într-o determinare reciprocă", "înglobarea culturalului în natural se petrece pentru Thoreau fără nici un obstacol; individul fiind abilitat prin experiența
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
într-o unică reprezentație (care să-mi dea măcar iluzia că se mai poate) în care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Valentin Mihali, Mihai Constantin... Competiția, forma, ștacheta, profesionalismul se provoacă pe scenă, cînd alături și peste tot sînt piese grele... Viziuni pe care mi le-au învîrtit prin cap mirările lui Toma Caragiu, dialogurile cu Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă, Dem. Rădulescu, Mariana Mihuț, Clody Bertola, Irina
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Momentul de "ruptură" se lasă deseori întrezărit printr-o dezlănțuire a naturii indiferent de punctul de pe glob unde se află în acea clipă personajele: la Geneva toamna începe brusc, la Paris se stârnește ninsoarea secolului, la Havana moartea vine sub forma unui val uriaș nemaivăzut și inexplicabil, la Barcelona ploile torențiale fac primăvara insuportabilă iar în Cadaqués revine un vânt de uscat neîndurător numit de localnici "tramontana". Filonul fantastic al povestirilor nu este însă legat de aceste secvențe. Dacă în Sfânta
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
vedea, după consumarea detenției, au fost destul de rare. Din când în când, l-am mai întălnit în sălile întunecoase ale revistei "Cronica" sau pe stradă, mișcându-se fără grabă și parcă neatent la lume, în timp ce ochiul său înregistra cu siguranță forme și culori, descifra sensuri, articula idei, în slujba cărora a pus deopotrivă penelul și pana. Era, neîndoielnic, un artist aparte, al cărui mesaj nu era lesne sesizabil și nici nu sugera prea ușor analogii cu altele. Când Virgil Mocanu i-
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
ci o materie susceptibilă de noi și noi investigații, dincolo de retorica rutinieră ce amenința îndeobște arta. Peisaje urbane, case, acoperișuri, interioare, figuri stilizate la maximum, pe linia unei prestigioase tradiții plastice, aunțau parcă un "muzeu imaginar" în expansiune, a cărui formă ultimă (dacă există) nu se putea bănui. Toate se întemeiau pe o reflecție severă, sistematică, asupra realului, sugerând în același timp o reverie superioară, capabilă să inducă un efort de comprehensiune, a cărui miză artistică se recunoaște în orice temă
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
al bucuriei, al căutării chinuite sau al speranței luminoase, ca peste o punte magică între două lumi. Sensul ei de epifanie divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil și sub alte forme. În timpul liturghiei, există un moment tulburător când preotul clamează: " Ușile, ușile!", invitând la separarea celor chemați de cei nechemați, a lumii sacre de cea profană. Janus din mitologia latină era inițiatorul în mistere și purtătorul cheilor de la poarta solstițiului, precum
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
că se apropie, respectuos și tandru, de valorile specifice locului, așa cum făcuse altădată în Dorohoiul natal, la Voroneț sau la Ardeluța, stabilind firește analogii și misterioase conexiuni, ca în acea "etnografie spirituală" la care s-a referit cândva, studiind viața formelor, H. Focillon. Uși destule a văzut oricine în viața lui, trebuind să le treacă pragul ca să pătrundă în realitatea de dincolo. Ușile pictorului diferă însă prin sugestiile pe care le provoacă, prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
mai întîi repulsivă... Dar falsul de căpetenie îl reprezintă teza cărții după care am fi avut a face cu o aiuritoare conspirație antiromânească, ce s-ar fi manifestat pe un arc istoric de peste o jumătate de veac, mai întîi sub forma proletcultismului, apoi sub cea - țineți-vă bine! - a revizuirilor de după 1989. Cu o ocultă francmason-kominternist-capitalist-iudeo-maghiară, însetată de-a răzui tot ce e valoare a neamului românesc. Iată cum concepția comunistă trece, aidoma unei viețuitoare cu deconcertante etape de evoluție, din
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
sfios, dar pe calea cea bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de o parte, așa cum bine arată Nicolae Manolescu, G. Călinescu stabilește în Istoria literaturii... canonul modernității în
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
teoria plusvalorii a lui Marx). Deci milostenia are rolul de a diminua tensiunile sociale, căci, deși nu se spune, se înțelege, cei care mor de foame nu se mai tem de nimic. Pe lângă faptul că averea este privită ca o formă de spoliere, deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
și prin vocația analitică, Mirela Dimcea se individualizează indiscutabil prin modalitățile de abordare a imaginii. Ceea ce o interesează pe ea în primul rînd nu este arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa în care devine apt să primească o anumită corporalitate. Dar chiar și atunci, în momentele în care totul
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
acesteia, plasînd-o undeva în zona efemerului și a reversibilității. Și în ceea ce privește aspectul celălalt al picturii sale, cel lăuntric, acela în care vecinătatea lui Ciubotaru poate fi invocată fără a forța nota, se întîmplă, oarecum, același lucru. în vreme ce Florin Ciubotaru construiește forme solide prin orchestrația halucinantă a unor detalii mereu ținute sub control, Mirela Dimcea folosește detaliul și își exercită vocația analitică doar spre a determina zonele de fragilitate a imaginii, acele puncte de tensiune prin care ea își exhibă și își
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
doar spre a determina zonele de fragilitate a imaginii, acele puncte de tensiune prin care ea își exhibă și își sancționează structura. Fire hipersensibilă, dar coerentă lăuntric, aparent sigură pe sine, însă vulnerabilă și expusă în esență, artista construiește acele forme prin care dinamica personalității ei își echilibrează tentațiile contradictorii. Ambiguitatea formă/ limbaj, soliditate/transparență, construcție/disoluție, deși, pînă la un punct, ține în mod evident de strategiile unei gîndiri plastice sigure pe sine, de aici acolo ele sînt, cu certitudine
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
n-am reușit încă să aflu care este propunerea "oficială" pentru română, respectiv traducerea termenului în noile versiuni ale programelor de poștă electronică lansate pe piața autohtonă: evident, acestea - dacă se impun - au cele mai mari șanse să răspîndească o formă sau alta. Un rapid sondaj în Internet pare să indice în textele românești actuale o prezență constantă a englezismului, adaptat morfologic: "nu toți au reflexul de a se feri - de a nu deschide attachment-urile e-mail decît după ce au fost filtrate
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
duce la propagarea virusului" (umfcv.ro). în mod previzibil, se întîlnește des și sintagma fișier atașat: "Să vedem acum ce faceți dacă primiți un mesaj cu un fișier atașat" (timp.ebony.ro); "Articolele pot fi trimise și prin e-mail, sub formă de fișier atașat" (cantacuzino.ro). în schimb, ataș e foarte rar: Nu deschideți un ataș dacă nu-l așteptați. Și înainte de rularea oricărui ataș, salvați-l pe disc" (robertsoft.go.ro). Marea surpriză mi se pare însă frecvența termenului atașament
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
care nu par să indice nici un fel de nuanțe ironice: Dacă există o agrafă în dreptul mail-ului, înseamnă că acesta conține un atașament. Făcînd click pe atașament, îl deschideți într-o fereastră nouă. (www.resita.com.ro); "trimiteți CV-ul sub formă de atașament" - myjob.ro; "ca atașament al unui e-mail" (expess.ro). Forma e folosită chiar într-un spațiu specializat, care oferă servicii de poșta electronică: "Mesaj necitit, cu atașament(e)" (email.ro). Pînă la urmă, s-ar putea ca și
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
o agrafă în dreptul mail-ului, înseamnă că acesta conține un atașament. Făcînd click pe atașament, îl deschideți într-o fereastră nouă. (www.resita.com.ro); "trimiteți CV-ul sub formă de atașament" - myjob.ro; "ca atașament al unui e-mail" (expess.ro). Forma e folosită chiar într-un spațiu specializat, care oferă servicii de poșta electronică: "Mesaj necitit, cu atașament(e)" (email.ro). Pînă la urmă, s-ar putea ca și în acest caz obișnuința să-și spună cuvîntul și, peste o vreme
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
compun pe mai multe nivele, ci se află unul în prelungirea celuilalt ca dubluri ale unor evenimente de viață trăită. Stroescu-Stînișoară este mai degrabă un teoretician al subteranei; nu se știe de ce, a dorit să-și împărtășească teoriile sub o formă ficțională. Ficțiune-pretext, a cărei cea mai importantă inovație pare a fi schimbarea numelor unor personaje reale. Și care trădează ca atare prin subtitluri (prețioase pentru genul abordat) ca Răscoala întregii țări nu este de ajuns, Jocul de-a normalitatea - sau
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
consecință a exprimării însăși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul de triumf, Sarcofagul, Aripile, îngerul, ca teme recurente, dar și întregul său registru de forme, trimit nemijlocit spre o lume cu morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
morfologii așezate, puternice și recognoscibile, dînd, de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură, creatori de volume în sine, dincolo de orice epică a formei, nici suprafața nu este scăpată de sub control sau tratată ca o realitate secundă. Ea este perfect integrată volumului și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. în ciuda
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul peisagistic și regimul meteo-climatic. în vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]