25,767 matches
-
populația a primit bine așa-numitul Ťleu greuť, leul nou" (revista 22). Unii par să considere sintagma leu greu ca incorectă ("denumirea corectă ar fi de leu nou", Gazeta de Bacău), alții se arată chiar indignați și disprețuitori: "restul de formulări cu Ťleu greuť, Ťleu ușorť și alte bazaconii sunt pentru maimuțele mici" (lug.ro). în schimb, cîte cineva e convins că denumirea normală este leu greu, cealaltă fiind populară: "în Ťleul nouť, cum îi spun țăranii leului greu" (Jurnalul Național
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
abuz. În dicționarele noastre, înregistrarea sensurilor curente ale adjectivului prolific e parțială și oarecum limitativă; singurele accepții prezente în DEX sînt "care se înmulțește foarte repede" și "care are capacitatea de a se înmulți". A califica un autor ca prolific (formulare cu tradiție, admisă tacit în uz de multă vreme) ar fi așadar, potrivit DEX-ului, o eroare. Nu toate dicționarele sînt atît de restrictive; în Micul dicționar academic (MDA, 2003), ramificarea semantică e mai bogată: alături de înțelesurile "(despre ființe:) care
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]
-
anacondism... cercurile... niciodată concentrice, literare... roțile bicicletei pionier... roșu mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya=obsesia comunicării, dimineața pe răcoare=criza personală, psi=recuperarea afectului") nu suplinește deficitul artistic. Căci, în ciuda demersului poetic (destul de) inteligent construit, tocmai comunicarea
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
în "structura orizontică a unduirii", percepută și de Blaga în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există similitudini între cele două moduri de interpretare a specificului românesc, dar nu identități de formulare. Ceea ce la Blaga e simplu detaliu într-o demonstrație foarte amplă de filosofia culturii e supralicitat de Dan Botta până la proporțiile unei afirmații capitale. Dacă ar fi reușit să-și anihileze disprețul reciproc, dacă ar fi făcut referințe mai calme
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
cu sprijinul unor mari filologi români ca Philippide și Densusianu: "Am revendicat pentru Românism patrimoniul integral al Thraciei. Am descoperit o serie de analogii. Thracismul acesta ne revine integral prin tradiția Romei". Blaga este acuzat de îndatorare față de străini în formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
un stil colocvial deopotrivă brutal și rafinat, implicându-l pe cititor, fără a friza spectaculosul ieftin și fiind foarte expresiv ca povestitor. Remarcabilă este și analiza concisă, pătrunzătoare și judecata de valoare, fără a se risca un ton sau o formulare patetică, doar din dorința de a convinge. În interiorul acestui teatru de voci, de tonuri, de ticuri golănești, de inflexiuni care transmit raporturile dintre personaje, își fac pe rând o detaliată descriere bărbatul de vârstă medie, șomer cu intermitențe, în cartea
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a enunțurilor la situații comunicative foarte diferite: "Prietenii știu de ce" poate funcționa ca un substitut general de cauzalitate, ca un refuz de a furniza
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
fiu prea deșteaptă. Mai degrabă ar fi vorba de neîndemânare, de nestăpânirea instrumentelor narative. Eu sunt femeia care trebuie cărată în spate. Așa că și tiparul narativ mă va căra în spatele lui. Și fie ca să șsic!ț câștige cel mai bun." Formularea preventivă a punctelor slabe ale propriului scris nu o scutesc însă de obiecțiile criticii. Strategia e comună. Narațiunea este asistată îndeaproape de ideologie, inserturile teoretice și conceptualizările, chiar și joculare, fracturând discursul literar a cărui evenimențialitate devine un fel de
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
teatre, sau la muzee, sau biblioteci - să se stabilească cele douăzeci-treizeci de proiecte viabile, revistele de însemnătate națională: de la tradiționalele "România literară" și "Vatra", să zicem, și până la noile "Observatorul cultural" și "Dilema veche" sau "Suplimentul de cultură". Cu o formulare nu tocmai reușită aș spune că există douăzeci-treizeci de reviste literare de "importanță strategică", a căror apariție e inacceptabil să fie lăsată la voia întâmplării.
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
soldat"), verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă regională de prezumtiv: viitorul popular o să fie), domeniul stilistic și pragmatic (dialogul reprodus în narațiunea orală, formulările stereotipe - de tipul c-o fi, c-o păți -, repetițiile, tautologiile - ce-o fi o fi -, eufemismul în limba de lemn - a epura, a comprima, a restructura) etc. Cred că se vede, chiar într-o simplă enumerare, extrema bogăție de
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
textului, note și comentarii de Constantin Hârlav, Biblioteca Județeană "Nicolae Iorga", Ploiești, 2005, 222 p. Interviul devine în secolul XX un instrument publicistic mai direct și mai prompt decât articolul de opinie, o cale mai rapidă și mai provocatoare de formulare a unui punct de vedere. Cum se situează I. L. Caragiale în istoria interviului, așa cum începe el să se afirme în presa românească în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea? Constantin Hârlav răspunde foarte bine documentat la această întrebare într-
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
Alex Ștefănescu, Emil Hurezeanu și Ileana Mălăncioiu. Treptat, am descoperit că astfel o aud și pe Marta Petreu, cu vocea ei adevărată, nu profesionalizată de rolul de intervievatoare. Se spun tot soiul de bazaconii docte despre tehnicile interviului și despre formularea întrebărilor. În ceea ce mă privește, cred că și pentru interviu ai nevoie mai întîi de talent, apoi, ca și în proză, trebuie să-ți cunoști personajul, ca să nu-i pui întrebări prostești, iar în cele din urmă, să vrei să
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
în care există posibilitatea de a folosi pentru accepția respectivă sintagme - cuvînt argotic, termen de argou, cuvînt din jargon - și chiar derivate: argotism(e). Ceea ce nu înseamnă că fenomenul nu trebuie consemnat și analizat cu atenție în limba populară: unde formularea a băga argouri și jargoane devine un indiciu al atitudinii față de limbaj. E mai greu de stabilit care ar fi sursa inovației pe care o discutăm: pe de o parte, mai ales în legătură cu mijloacele electronice, putem bănui o influență a
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
Supuse constrângerilor cenzurii și mascate sub denumirea unor domenii înrudite, ca etnologia și folclorul, studiile românești de antropologie de dinainte de '90 au fost extrem de puține; și cele de după '90 rămân, consecință a golului căruia i-au urmat, destul de evazive în formulări. Or, cartea lui Andrei Oișteanu te face să crezi că antropologia culturală și studiile de imagologie etnică au fost, în România, nu marginalizate, ci înfloritoare. Altfel, e greu de crezut că un astfel de studiu erudit, subtil, critic în formulări
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
formulări. Or, cartea lui Andrei Oișteanu te face să crezi că antropologia culturală și studiile de imagologie etnică au fost, în România, nu marginalizate, ci înfloritoare. Altfel, e greu de crezut că un astfel de studiu erudit, subtil, critic în formulări, polemic, inteligent, e posibil. Dar, iată, el e cu putință și Andrei Oișteanu a descoperit, se pare, secretul analizei detașate, nepărtinitoare, a unor idei care niciodată n-au fost tratate cu suficientă detașare. Analiza comparativă se desfășoară pe patru direcții
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
cu mine"), iar credința s-a pierdut ("Dumnezeu nu se vede."). Chinuit de amintire sau, din contră, de uitare, poetul e prins pe rând în "plasa de sârmă a privirilor" sau "în pânza de păianjen a iubirii". Uzate în eterne formulări despre o dragoste în care poetul nu e înțeles, despre rostul pierdut al vieții și eterna toamnă cu frunze ruginite, anotimp al tristeții și deznădejdii, cuvintele nu-și mai înalță emoția din pagină, interogațiile devin ridicole, iar impresia de "déjà-vu
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
cu definiții care dau indicii prețioase asupra sensului său, dar lasă și foarte multe lucruri neexprimate. în DEX (1975, 1996), cuvintele regățean, regățeană și regățeancă sînt înregistrate ca substantive, cu definiția "denumire dată, după primul război mondial, locuitorilor Vechiului regat". Formularea poate duce pe o pistă falsă, în măsura în care sensul pare a fi unul pur istoric; echivocul e însă parțial înlăturat de explicația sintagmei Vechiul regat: "nume dat după primul război mondial (pînă la instituirea republicii) teritoriului României de dinaintea acestui război". Se
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
a unor teze false sau îndoielnice". Partea pur informativă a enunțului e permanent însoțită de mărci ale evaluării negative: disciplina doar "încearcă", normele etice sînt "abstracte", subtilitățile și abilitatea implică intenții de înșelare; acuzațiile cele mai dure privesc conținuturile, în formulările "să justifice unele practici imorale" și "teze false sau îndoielnice". Evident, definiția substantivului cazuist urmează aceeași direcție și nu lasă nici o portiță de salvare: "persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
la dicționarele noastre, trebuie spus că excesul negativ e agravat de lipsa de actualizare. în momentul de față, cazuistică e un termen foarte mult folosit, în diferite discipline, cu sensurile noi și specializate de "listă de exemple sau cazuri practice"; "formulare și enumerare a unei pluralități de cazuri specifice, pentru a deriva din ele un principiu general"; "studiu care se bazează pe o listă de cazuri sau date specifice" (definiții traduse din dicționare străine, unde corespondentele deja citate ale lui cazuistică
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
Iliescu știa că zisele sale vor fi ambalate în articole de pagina întîi, încît n-ar fi de mirare ca președintele să fi avut intenția de a lansa un semnal personal către marii vizați de o posibilă amnistiere. Numai că formulări de tip, "dacă mă întrebați pe mine personal, cred că așa și pe dincolo" n-au nici o valoare practică în exercițiile de sinceritate personală ale d-lui Iliescu. Există, asta e limpede, o presiune îndreptată atît asupra Cotrocenilor cît și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
să propună o nouă direcție de investigație: naționalismul în ziua de azi, dincolo de Prut, care e diferit de cel din anii '20, '30, sau de după război. Dar un răspuns mai curînd simplu (nu știu dacă și simplist) ține tocmai de formularea problemei. Reperele între care oscilează Moldova, România și Rusia, sînt ele însele lumi în impas și în criză. Charles King, The Moldovans. Romania, Russia, and the politics of culture, Hoover Institution Press, 303 pag., 2001.
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
Olimpiu Nușfelean Discursul ca suplinire a acțiunii politice Despre scriitori se spune destul de des că nu au ce căuta în politică. Pe această temă se pronunță atît politicienii (de profesie?!...) cît și scriitorii, dar și simplii... alegători. Formulările în această direcție venite din partea breslei scriitoricești se subsumează mai mult esteticii de comportament, poate eticului, cele ale alegătorilor/ cititorilor nu depășesc anumite limite ale persuasiunii, de aceea "reacțiile" politicienilor cîștigă o conotație specifică. Asemenea reacții sînt mai ales expresia
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
Simona Tache Mi-a plăcut formularea din începutul de știre de mai jos: “Mulatra, asistenta Danei Săvuică în emisiunea “La șuetă cu Bahmu”, s-a despărțit recent...” Deci mulatra e asistenta Danei din emisiunea lui Bahmu, ați înțeles, da? Care Bahmu nu mai poate veni la
Purtătoarea de cuvânt a lui Tăriceanu din guvernul Boc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19737_a_21062]
-
de către unitățile fiscale teritoriale. În cazul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Timișoara, programul se obține de la sediul acesteia, situat în Calea Buziașului nr. 11A, camera 5. Cei interesați pot prelua acest program de pe site-ul www. dgfptm. ro, din cadrul rubricii „Formulare”, subrubrica „Programe informatice”. Tot pe site-ul instituției, în cadrul rubricii „Informații”, se precizează într-un comunicat primit de la D.G.F.P. Timiș, se pot consulta „Conturile de trezorerie pentru plățile la buget”. Fondurile mutuale l Evoluția lor în luna martie Recent, Uniunea
Agenda2003-18-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/280968_a_282297]
-
supratitluri laxe (amintind de obiceiurile scripturale ale unor englezi din perioada lui Richardson, dar și de mai târziu, procedeu implementat categoric și de G. Călinescu în a sa Istorie literară), urmate de titluri aplicate pe texte / pe opere demonstrative. Iată formulările: Autobiografia. Un contract de identitate. Caracterul testamentar și profetic al discursului autobiografic. Mituri fondatoare, cu 14 titluri, în vol. I. Autobiografii. Eseuri biografice. Portretul. Autoportretul, în vol. II. Numele celor care populează primele 135 de pagini ale volumului al doilea
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]